Nervul optic (II) este al doilea nerv cranian, are o lungime de aproximativ 4 cm și conduce informații senzoriale legate de simțul vizual. Nervul optic este un nerv senzitiv, care preia informațiile vizuale prin intermediul celulelor specializate cu conuri și bastonașe din retină. Celulelor specializate cu conuri și bastonașe reprezintă fotoreceptorii retinei și sunt activate prin lumina care pătrunde în globul ocular. Nervul optic este un nerv voluminos, rotund, care se termină la ungiul antero-lateral al chiasmei optice.

Originea nervului optic (II)

Originea nervului optic (II) se găsește în celulele ganglionare ale retinei. Fibrele nervoase care provin de la aceste celule converg spre papila optică, străbat coroida și sclera și ulterior părăsesc globul ocular la 3 mm medial și 1 mm inferior de polul său posterior. Acestea constituie nervul optic.

Traiectul și raporturile nervului optic (II)

Nervul optic părăsește globul ocular, apoi se continuă posterior și medial către unghiul anterolateral al chiasmei optice. Traiectul nervului optic (II) cuprinde patru porțiuni:

1.      Porțiunea bulbară;

2.      Porțiunea orbitală;

3.      Porțiunea canaliculară;

4.      Porțiunea craniană.

Porțiunea bulbară

În porțiunea bulbară, nervul optic străbate coroida și sclera. Nervul optic are forma unui trunchi de con, iar diametrul său crește în sens anteroposterior deoarece fibrele nervului optic, pe măsură ce părăsesc globul ocular, se mielinizează și se îmbracă în țesut nevroglic.

Porțiunea orbitală

Porțiunea orbitală este cea mai lungă porțiune a nervului optic, ea ocupă axul piramidei musculare, care e formată din mușchii drepți ai globului ocular. La baza piramidei găsim globul ocular, iar la vârf se află inelul fibros al lui Zinn. Această porțiune se prezintă sub forma unui S alungit, având o curbură anterioară cu concavitatea orientată lateral și o curbură posterioară a cărei convexitate e situată medial. Aceste curburi ajută nervul optic să ofere libertatea de mișcare glubului ocular și totodată, aceste mișcări nu exercită tracțiuni asupra nervului. În cavitatea orbitală, nervul optic se află în raport cu țesutul adipos, cu artera oftalmică, cu venele oftalmice, cu vasele și nervii ciliari, cu ganglionul ce stă aplicat pe fața laterală a nervului.

Porțiunea canaliculară

Porțiunea canaliculară este porțiunea care străbate canalul optic și care se lipește de pereții osoși ai canalului optic. În partea infero-laterală vine în raport cu artera oftalmică.

Porțiunea craniană

Porțiunea craniană se aplatizează de sus în jos, pe măsură ce nervul optic se aprorie de chiasma optică. În aceastăă porțune, nervul optic vin e în raport:

-superior: spațiul perforat anterior și rădăcina olfactivă medială;

-inferior: cortul hipofizei;

-medial: porțiunea laterală a șanțului optic;

-lateral: carotida internă și porțiunea inițială a arterei oftalmice, care e situată infero-lateral față de nerv.

Meningele cerebral formează în jurul nervului optic trei tunici concentrice corespunzătoare celor trei foițe meningeale.

Patologia nervului optic (II)

Pierderea senzației vizuale se numește anopsie.

Cele mai frecvente afecțiuni ale nervului optic sunt:

Edemul papilar de stază

Aceasta este cea mai severă afecțiune. În cazul acestei patologii se produce un edem al fibrelor nervoase datorită creşterii presiunii intracraniene. De cele mai multe ori, creșterea presiunii intracraniene este datorată tumorilor intracraniene, hemoragiilor importante, blocării circulaţiei lichidului cefalorahidian. Afectarea nervului optic este progresivă şi se însoţeşte de alte semne clinice care sugerează hipertensiunea intracraniană: cefalee intensă, vărsături în jet.

Nevrita optică

Nevrita optică poate să fie atât unilaterală cât și bilaterală. De asemenea, poate să fie izolată sau poate să însoţească o boală demielinizantă. Riscul de a face o boală demielinizantă după un episod de nevrită optică este de 50%. Pentru confirmare este necesară efectuarea unui RMN. Alte cauze ale nevritelor optice pot fi: nevrite de cauză virală, bacteriană sau parazitară, focar dentar, afecţiuni de vecinătate-sinuzită netratată. Nevrita evoluează spre scăderea progresivă a vederii, de gravitate variată (de la o slabă înceţoşare până la pierderea totală a vederii) timp de 1-2 săptămâni. La debut, scăderea vederii este însoţită de dureri în spatele globului ocular la mişcarea acestuia. În general, prognosticul este bun, 70% din pacienţi își recuperează vederea 100%, iar 95% din pacienţi redobândesc peste 50% din vedere după primul atac.

Neuropatia optică de cauză vasculară

Neuropatia optică ischemică se descrie ca un infarct aflat la nivelul vaselor mici care irigă nervul. În această situație, scade brusc vederea şi apare un scotom (se pierde vederea pe o porțiune limitată a câmpului vizual). Nu apar dureri oculare şi nu progresează, însă, în lipsa unui tratament adecvat poate să apară şi la ochiul contralateral. Patologia vasculară a nervului apare cel mai des la persoanele de peste 60 de ani. Ea este cauzată de hipertensiunea arterială netratată (în 50% cazuri), afecţiuni cardiace, diabet, inflamaţii ale peretelui vascular.

Tumorile nervului optic

Tumorile nervului optic pot să apară atât la copii, cât și la adulți. În cazul adulților întâlnim cel mai frecvent meningiomul cerebral. Acesta este format din celulele tecilor care învelesc nervul optic. Acestea sunt tumori benigne, evoluează lent, nedureros, cu atrofia nervului optic şi cu împingerea progresivă a ochiului. Tratamentul acestor patologii este ales de neurochirurg, care decide momentul operaţiei, tratamentul prin iradiere sau chimioterapia. Aceste afecţiuni cu evoluţie lentă pot să fie doar supravegheate, fără a se interveni.

Neuropatia optică toxică

Neuropatia optică toxică este o patologie din ce în ce mai frecvent întâlnită. Cauzele afectării nervului optic bilateral sunt alcoolismul şi tabagismul, cu atât mai grav când sunt asociate. Afectarea nervului optic poate să fie reversibil în prima etapă, urmând ca în situaţia în care consumul continuă să devină o afectare ireversibilă.

Neuropatia optică glaucomatoasă

Glaucomul este o neuropatie optică, care apare în urma pierderii treptate a fibrelor nervoase. Acest lucru se întâmplă din cauza presiunii intraoculare crescute peste o valoare prag. Afecţiunea evoluează încet, nedureros şi duce la apariţia unor scotoame în câmpul vizual. Acestea se unesc şi astffel îngustează câmpul de vedere până la menţinerea unei insule de vedere centrale. Atunci când insula de vedere centrală dispare, se produce scăderea importantă și ireversibilă a vederii. Tratamentul poate să fie medicamentos, tratament laser, operație.

Atrofia optică

Atrofia nervului optic se stabilește în prezenţa unei valori a papilei la examenul fundului de ochi. Atrofia nervului optic poate să fie congenitală, poate să fie cauzată de o afecţiune a retinei sau a nervului care a distrus un număr de fibre ganglionare. Aceste patologii pot să fie: nevrita optică, edem papilar de stază, neuropatie optică ischemică, glaucom, traumatism al nervului optic.