O echipă de cercetători de la “The Scripps Research Institute” din Florida a descoperit un potențial nou target în tratarea depresiei, acesta fiind reprezentat de glicoproteina 158.
Generalități
Depresia este o stare de tristețe exagerată, însoțită de afectarea gândirii, care devine lentă și orientată spre elementele care justifică starea afectivă alterată și diminuarea marcată a activității psihomotorii și a inițiativei. De asemenea, bolnavul prezintă o accentuată lipsă de interes pentru activitățile care fac plăcere.
La momentul actual, există două ipoteze ce dezbat modul de producere al depresiei, respectiv Ipoteza Monoaminică și Ipoteza Neurotrofică. În tratamentul farmacologic curent, efectul antidepresiv apare cu o latență de două pâna la patru săptămâni, ceea ce constituie un dezavantaj major mai ales în situațiile de boală accentuată. De asemenea, tratamentul cunoscut și administrat constă într-o medicație ce produce de obicei numeroase reacții adverse. Din această cauză, oamenii de știință au încercat în mod continuu să dezvolte o nouă tehnică ce poate duce la eliminarea atât a depresiei cât și a reacțiilor adverse cauzate de tratamentul acesteia.
Ce este GPR 158?
Cercetătorii de la Institutul din Florida au descoperit că glicoproteina 158 joacă un rol important în depresie, constatând un nivel crescut al acestei proteine la pacienții cu depresie majoră. Pentru a înțelege mai bine rolul ei, s-au efectuat cercetări pe șoricei de laborator, unii dintre ei având, iar alții nu, glicoproteina 158.
Testele de comportament relevă faptul că atât șoriceii de sex masculin, cât și cei de sex feminin care prezentau niveluri crescute ale GPR 158 au prezentat semne de depresie majoră în urma acționării stresului cronic. Pe de altă parte, supresarea GPR 158 a protejat șoriceii de la a dezvolta comportamente specifice depresiei și i-au facut rezistenți la stres.
Cum funcționează?
Glicoproteina 158 intervine în anumite căi cheie de semnalizare ce sunt implicate în reglarea stării afective din zone cerebrale precum cortexul prefrontal, mecanismele exacte nefiind complet elucidate.
GPR 158 este cunoscută drept un “receptor orfan”, el neavând un corespondent fiziologic cunoscut. De asemenea, structura sa biochimică și mecanismul de acțiune prin care operează nu sunt încă cunoscute cu exactitate. Din cercetările efectuate până acum, se pare că aceasta proteină conlucreaza cu receptorii GABA, ce au un rol major în controlul inhibitor asupra creierului și, de asemenea, cu receptori adrenergici ce intervin în efectele stresului.
Rezultatele studiului ridică de asemenea întrebări precum dacă anumite persoane pot fi mai predispuse depresiei, iar de aici, care ar fi motivul. Având în vedere că șoriceii care nu aveau GPR158 nu au suferit afectări comportamentale dupa ce au fost supuși stresului cronic, cercetatorii au ajuns la concluzia că, în mod natural, acești șoricei au fost protejați într-o manieră împotriva depresiei. Modul de expresie al genelor lor a oferit un strat de protecție împotriva agentului stresor. De asemenea, aceste diferențe au fost studiate și au oferit rezultate concludente și la om, după cum relatează Laurie Sutton, doctor la Institutul din Florida.
Așadar, tragem concluzia că există un mic procent din populație care este rezistent la stres deoarece ei nu au exprimat fenotipul depresiv.
Ce aduce viitorul?
Pe viitor, GPR158 va fi privită ca o țintă de atac farmaceutic, iar studiile ulterioare vor continua căutarea substanțelor care pot modifica functia ei, ducând la tratarea depresiei cu cât mai puține efecte adverse.
Surse: https://www.sciencedaily.com/
