Teniaza este o boala provocată de parazitul Taenia solium sau Taenia saginata. Acești parazit pot determina două boli: teniaza și cisticercoza. Diferența dintre cele două constă în localizarea acestora. Astfel, în teniază parazitul adult se află în intestinul uman, în timp ce în cisticeroză, parazitul se află în țesuturile umane.

Epidemiologie

Frecvența cea mai mare a infecțiilor cu Taenia solium este în Africa, Asia de Sud – Est, Europa de Est, America Latină. În țările arabe, această patologie aproape că nu este întâlnită, deoarece nu este consumată carnea de porc. În România, regiunile centrală și sudică din Moldova sunt cele unde numărul cazurilor este considerabil mai crescut comparativ cu restul regiunilor din țară.

Infecțiile cu Taenia saginata au o prevalență de aproximativ 10% în populația umană, în special în Africa de Est. În Europa, prevalența este mai scăzută, în jur de 5%.

Prevalența infecției depinde în mod direct de nivelul de igienă, de modurile de preparare al alimentelor, dar și de felul în care este administrată creșterea porcilor.

Ciclul de viață

Adultul de Taenia solium este un vierme alb, plat și segmentat, ce poate ajunge până la dimensiuni de 5 metri. Adultul de Taenia saginata poate atinge chiar și 10 metri.

Omul poate dezvolta teniază în cazul consumului de carne de porc cu cisticerci de Taenia solium, care nu a fost suficient de bine prelucrată termic. În urma digestiei cărnii, larvele sunt eliberate și se vor fixa la nivelul intestinului subțire. După aproximativ o lună, parazitul devine adult. În această perioadă, proglotele (segmentele ce alcătuiesc corpul parazitului) care conțin ouă pot ajunge în mediul extern prin defecație. În cazul nerespectării regulilor de igienă, pot apărea noi infectări.

În mediul extern, proglotele cu ouă pot fi consumate de porci, ceea ce conduce la infectare. La nivelul intestinului, din ouă ies embrionii, care pe cale sanguină se pot fixa în musculatura striată a porcului, care este o gazdă intermediară. Astfel, prin consumarea cărnii de porc infectată și insuficient prelucrată termic, parazitul infectează gazda finală, omul.

În cazul infecției cauzată de cisticerci de Taenia saginata din carnea de vită insuficient prelucrată termin, etapele sunt asemănătoare ca și în cazul infecției cu Taenia solium. Diferența dintre cele două cicluri de viață constă în eliminarea proglotelor. Acestea se elimină între scaune și putând fi observate de pacient.

Omul poate avea și rolul de gazdă intermediară, atunci când parazitul cantonează la nivelul diferitelor țesuturi. Cele mai frecvente țesuturi preferate de acest parazit sunt: țesutul nervos, ochii, mușchii, tegumentul și țesutul subcutanat. Cauza staționării parazitului la nivelul diferitelor organe este reprezentată de autoinfecție sau heteroinfecție. Autoinfecția poate fi realizată:

• exogen sau fecal – orală, în cazul în care nu sunt respectate regulile de igienă;
• endogen, prin intermediul undelor antiperistaltice, care aduc proglotele în stomac pentru digestie.

Heteroinfecția constă în consumul de fructe și legume nespălate, care sunt contaminate cu ouă de o persoană ce are teniază.

Patogenie

Simptomele pe care le determină acest parazit se datorează locului la nivelul căruia este fixat. Astfel, prin fixarea la nivelul intestinului, se vor declanșa senzațiile de plenitudine postprandială precoce, greață, dureri abdominale, modificări de tranzit intestinal. La copii poate determina malnutriție și stopări ale creșterii.

Produșii de metabolism ai viermelui sunt toxici pentru organismul uman și de aceea pot să conducă la apariția unor fenomene de hipersensibilitate sau fenomene nervoase, precum: iritabilitate, astenie, cefalee.

Localizarea la nivelul țesuturilor conduce la diferite patologii în funcție de localizare. Cele mai grave sunt cele de la nivel cerebral (neurocisticercoza), care pot conduce la epilepsie. Altă patologie gravă este cea de la nivel ocular (cisticercoză oculară), care se poate complica cu:

• reacții inflamatorii, degenerative, care apar prin compresie
• reacții ischemice, care apar prin afectări vasculare
• reacții granulomatoase

Infecțiile oculare pot fi intraocular, la nivelul mușchilor extrinseci, al glandelor lacrimale sau la nivelul pleoapelor. În cazurile severe, cisticercoza oculară se poate complica cu dezlipirea de retină.

Larvele moarte se calcifică, iar aceste calcificări pot conduce și la alte complicații: compresii, ischemie etc.

Simptome

Simptomele acestei patologii sunt de multe ori inexistente sau sunt nespecifice. Pacientul poate acuza: epigastralgie, lipsa poftei de mâncare, scădere ponderală, urticarie, greață, ocluzie intestinală, constipație sau diaree.

Neurocisticercoza are un panou simptomatic diferit în funcție de localizare și de densitatea larvelor. Acestea pot fi situate în ambele emisfere, ca în formele diseminate, la nivel meningeal, ventricular sau medular. În cadrul acestei patologii apar semnele neurologice de focar (hemiplegie, monopareză, hemipareză, paralizia nervilor cranieni, crize epileptice), sindromul pseudo-tumoral, hidrocefalia. Alte simptome pot fi: cefalee, vertij, mișcări involuntare, hipertensiune intracraniană, demență. Unii dintre pacienți cu neurocisticercoză sunt asimptomatici.

La început, pacienții cu cisticercoză oculară resimt o scădere a acuității vizuale, o vedere încețoșată. În cazuri grave, această patologie poate conduce la dezlipirea de retină, cecitate, în special dacă localizarea este la polul posterior al globului ocular. Larva poate fi însă localizată și la nivelul polului anterior, când este vizibilă.

Cisticercoza cu localizare subcutanată sau la nivelul musculaturii este considerată o formă benignă. Simptomatologia constă în apariția unor tumorete rotunde cu diametru de câțiva centimetri. Majoritatea pacienților nu prezintă simptome. Uneori, se pot forma abcese dureroase.

Diagnostic

Aproximativ 10% din cazuri de teniază, pot fi evidențiate prin examen coproparazitologic, prin metode de concentrare, care permit vizualizarea ouălelor. O astfel de metodă este metoda Kato – Miura.

Metoda de diagnostic cea mai utilizată este metoda Graham sau amprentarea anală. Recoltarea se face prin intermediul unei benzi transparente, de la nivelul pliurilor anale. Este esențial ca recoltarea să se realizeze dimineața, înaintea de toaleta locală sau scaun. Banda obținută este analizată la microscopul electronic, unde pot fi observate ouă de tenii, dacă pacientul este infectat. Pentru stabilirea speciei se analizează proglotul eliminat pasiv.

În cazul neurocisticercozei, diagnosticul se va stabili pe baza tehnicilor imagistice (rezonanță magnetică nucleară, computer tomograf) și a analizelor serologice. Metodele serologice permit identificarea anticorpilor. Acestea se realizează prin tehnici ELISA.

Diagnosticul cisticercozei oculare se realizează tot prin tehnici imagistice și analize serologice, la care se adaugă și ecografia oculară. În cadrul acestei patologii, analizele serologice vor evidenția anticorpii din umoarea apoasă și nu din sânge.

Formele musculare de cisticercoză pot avea ca formă de diagnostic și radiografia de părți moi (pentru evidențierea formelor calcificate) sau biopsia musculară .

Tratament

Principalul tratament al teniazei sunt medicamentele antihelmitice, cum ar fi: niclosamid, paraziquantel. Acestea sunt asociate cu medicamente purgative și antiemetice. Scopul purgativelor este de a elimina tenia înainte de a fi digerată. Astfel, riscul de apariție a cisticercozei scade. Medicamentele antiemetice au rolul de a preveni voma și implicit ajungerea proglotelor la nivel gastric, digerarea acestora și apariția cisticercozei.

Este recomandat ca tratamentul să fie administrat sub supraveghere medicală. De asemenea, controlul la două luni după încheierea tratamentului este obligatoriu. Acesta include examen coproparazitologic și amprentare anală.

Tratamentul cisticercozei se face cu praziquantel sau albendazol. În cazul localizărilor cerebrală și oculară se adaugă și medicație cortizonică (de exemplu: dexametazonă). În neurocisticercoză se pot produce crize epileptice, care sunt tratate cu antiepileptice. În unele situații este indicat tratamentul chirurgical.

Prevenție teniază

Cea mai bună metodă de prevenție o constituie o igienă riguroasă: spălatul pe mâini frecvent, în special după folosirea toaletei sau înainte de a mânca. De asemenea, prepararea termică corespunzătoare a cărnii este obligatorie pentru a elimina riscul infectării cu cisticerci.