Taenia solium- generalităţi şi patologie

Generalităţi şi morfologie

Taenia solium este un vierme plat, parazit intestinal. Face parte din clasa Cestoda, subîncrengătura Plathelmintes, încrengătura Helmintes.

Clasa Cestoda cuprinde viermi plaţi cu corpul segmentat. Prezintă organe de fixare (ventuze şi uneori cârlige) şi trăiesc în tubul digestiv. Indiferent de mărimea sa, orice cestod este format din trei părţi distincte. Prima parte este scolexul (capul), care prezintă ventuze şi la unele specii cârlige, pentru fixare. Urmează gâtul, care este subţire şi nesegmentat. Ultima porţiune este strobila (corpul). Strobila este formată din mai multe segmente numite proglote. Există proglote tinere, adulte şi bătrâne. Cele tinere se găsesc în treimea superioară a strobilei şi au dimensiuni mici. Proglotele adulte sunt situate la mijloc şi au structura internă bine dezvoltată.  Cele bătrâne sunt situate spre sfârşitul strobilei şi conţin organe atrofiate şi un uter hipertrofiat, plin cu ouă.

Taenia solium are două forme de viaţă: cestodul (adultul) şi oul.

Cestodul de Taenia solium are între 2 şi 8 metri lungime. Scolexul este prevăzut cu patru ventuze şi două coroane cu 20-30 de cârlige. Gâtul este scurt şi se continuă cu strobila formată din aproximativ 900-1000 de proglote. La proglotele tinere uterul este nedezvoltat. La adulte organele sexuale sunt bine reprezentate, iar la proglotele bătrâne sunt hipertrofiate şi uterul emite 8-12 ramificaţii laterale. Proglotele bătrâne se rup uşor şi se elimină odată cu materiile fecale.

Oul este rotund şi măsoară circa 30-50 de microni. Are o membrană groasă şi la interior un embrion hexacant (cu şase cârlige). Este identic cu oul de Taenia saginata, neputând fi diferenţiate.

Ciclul biologic

Gazda intermediară este porcul. Acesta înghite oul, din care ulterior iese embrionul hexacant. Acesta străbate peretele intestinal şi ajunge în circulaţie. Purtat de torentul circulator, ajunge în ţesutul muscular, unde se transformă într-o larvă numită cisticerc. Ulterior se formează o mică cavitate în care se dezvoltă larva. După 10 săptămâni de viaţă în porc, larva (cisticercul) devine infecţioasă pentru om. Omul se infectează consumând carne de porc infectată cu cisticerci. Scolexul larvei se evaginează şi începe să se fixeze de peretele intestinal al omului. Continuă să crească până ajunge în stadiul adult, când depune ouă. Omul se poate infecta şi cu ouă, această situaţie fiind mai gravă.

Habitat

Viermele parazit trăieşte în intestinul subţire al omului. Omul este gazda definitivă.

Boala la om

În cazul infecţiei cu cisticerci boala se numeşte tenioză. Simptomele sunt de regulă neclare (oboseală,  agitaţie, dureri abdominale) şi întotdeauna direct proporţionale cu cantitatea de carne ingerată. Cu cât un om mănâncă mai multă carne infectată, cu atât simptomele vor fi mai grave. A doua situaţie este cisticercoza. Apare în cazul infectării cu ouă de Taenia solium. Acestea sunt eliminate de tenia din intestin (prin fecale) şi datorită igienei precare ajung pe alimente. Din ouă ies larvele care migrează în diverse organe. Cel mai frecvent se localizează la nivelul sistemului nervos central, ochiului, plămânilor şi ficatului. Zona preferată a larvelor este baza creierului, în regiunea ventriculilor cerebrali.

Cisticercoza cerebrală este determinată de larvele localizate în creier. Apar simptome epileptice, cefalee insuportabile, greţuri intense, tulburări psihice. În 20% din cazurile de cisticercoză, aceasta are localizare oculară. Poate duce la pierderea vederii prin afectarea ţesutului subretinian.

Diagnostic

Examenul coproparazitologic urmăreşte evidenţiarea ouălor de T. solium în fecale, precum şi prin examinarea progloteor eliminate în scaun. Este preferată a doua metodă pentru că ouăle de T. solium şi T. saginata sunt identice. Diferenţierea se face pe seama proglotelor: cele de T. solium au 8-12 ramificaţii laterale, pe când cele de T. saginata au 15-30. În cazul cisticercozei, radiografia craniană sau ventriculografia sunt utile pentru depistarea larvelor. În lichidul cefalo-rahidian se pot găsi anticorpi ce atestă prezenţa unui parazit.

Tratament

Pentru eliminarea cisticercilor din ţesuturi medicamentele utilizate cel mai frecvent sunt Praziquantel şi Albendazol. Uneori este nevoie de o intervenţie chirurgicală în cazuri de hidrocefalie sau în cazul localizării intraventriculare a larvelor. De regulă tratamentul antiparazitar este asociat cu o terapie cu antiinflamatoare.

Epidemiologie

Boala este răspândită în toate zonele unde se consumă carne de porc (infectată). Ţări endemice sunt China, India, majoritatea ţărilor Africii, America Centrală şi de Sud. În Europa, România şi Serbia sunt fruntaşe.

Factorii care facilitează răspândirea infecţiei sunt creşterea porcilor în condiţii proaste, precum şi consumul de carne infectată.

Măsuri de profilaxie

În primul rând contează igiena personală şi alimentară. Evitarea consumul cărnii de porc insuficient tratată termic este esenţială.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!