Imunoterapia alergen specifică/ Imunoterapia specifică (ITS)/ vaccinarea alergenică reprezintă o metodă de tratament a bolilor alergice ce influențează progresia bolii și are eficacitate ridicată și care se realizează prin administrarea de alergen în doze progresiv crescânde.
Ce sunt alergenii?
Alergenii reprezintă molecule din mediu ce generează un răspuns imun la persoanele care sunt sensibilizate la acesta. Aceștia pot fi inhalați (praf, polen etc), ingerați (alimente, medicamente etc) sau de contact (pielea intră în contact cu alergenul – plante, înțepături de insecte etc). Determină reacții de tipul rinitei alergice, astmului alergic, dermatitei atopice etc.
Ce este imunoterapia alergen specifică?
Imunoterapia alergen specifică reprezintă administrarea de către medic a unor doze și concentrații progresiv crescătoare de alergen cunoscut ca fiind declanșator al bolii la pacient. Există două faze în care se realizează vaccinarea: Prima fază în care se administrează concentrații progresiv crescânde de antigen și o a doua fază, numită fază de menținere, în care se administrează doza maximă pe o perioadă de timp.
Se realizează după o documentare atentă a bolilor alergice și a alergenilor implicați în declanșarea acesteia. La ora actuală, reprezintă singurul tratament ce se adresează direct cauzei bolilor alergice și nu căilor prin care se generează răspunsul imun.
Practic, prin administrarea alergenului la intervale de timp se realizează educarea sistemului imun cu privire la faptul că acest alergen nu este în realitate un pericol pentru organism.
Tipuri de imunoterapie
1. Imunoterapia convențională
Reprezintă administrarea săptămânală a alergenului purificat prin injecție subcutanată. Doza se crește progresiv în timp. Odată atinsă doza de menținere, intervalul de injectare crește la 2-4 săptămâni timp de 3-5 ani. În cazul alergenilor sezonieri se indică începerea imunoterapiei cu 2-3 luni anterior sezonului.
2. Imunoterapia tip cluster
Acest tip de imunoterapie se realizează prin administrarea zilnică a 2-3 injecții, săptămânal, astfel că doza maximă va fi atinsă în 1-4 săptămâni. Este o tehnică rar utilizată în Europa și SUA din motive de siguranță.
3. Imunoterapia tip rush
Reprezintă o tehnică în care se administrează doze progresive pe parcursul a câteva ore. Se poate realiza doar la cei sensibilizați la venin, pentru pacienții sensibilizați la pneumoalergenic riscul de reacții adverse fiind crescut.
Căile de administrare a imunoterapiei specifice
- Subcutanat
Este singura metodă aprobată în SUA. Are eficiență dovedită iar supravegherea se face pe parcursul a 30 de minute postadministrare
- Sublingual
Se realizează prin menținerea preparatului sub limbă timp de 2 minute, fără deglutiție.Are avantajul de a crește complianța atât datorită formei de administrare cât și a reacțiilor adverse mai scăzute. Are eficiență dovedită, scăzând reactivitatea bronșică și prevenind apariția astmului bronșic la copii
- Oral
Se pretează în special la copiii sensibilizați la proteinele din laptele de vacă și ou. Rezultatele sunt promițătoare dar necesită supraveghere în timp datorită riscului de reacții adevrse.
- Nazal
Pentru pacienții cu rinită alergică, această metodă locală de administrare a alergenului s-a dovedit eficientă.
- Aplicațiile intradermice și transdermice sunt încă în studiu
Indicațiile imunoterapiei specifice
- Afecţiunile alergice IgE-mediate dovedite prin testare cutanată
- Imposibilitatea evitării alergenului.
- Tratament medicamentos fără rezultat sau cu rezultate modeste
- Un număr limitat de alergeni
- Pacienţi care sunt înțeleg riscurile şi limitele terapiei
- Refuzul tratamentului farmacologic
- Istoric personal de reacţii sistemice la venin
Contraindicațiile imunoterapiei specifice
- Pacienţii cu astm bronşic necontrolat terapeutic
- Pacienții care asociază alte patologii imune
- Copiii < 5 ani
- În sarcină
- Pacienţii necomplianţi
- Pacienţii cu tratament cronic cu beta-blocante
- Pacienţii cu afecţiuni inflamatorii cronice
- Pacienţii cu patologie psihiatrică
- Pacienții hipersensibilizaţi la excipienţi
- Decompensările astmului și rinitei
Reacțiile adverse ale imunoterapiei alergen specifică
Principala și cea mai severă reacție adversă este șocul anafilactic motiv pentru care administrarea se realizează stric sub prezența cadrului medical. Printre reacțiile adverse se numără pruritul (mâncărimea), edemul local și eritemul local. Acestea trebuie raportate medicului și tratate în funcție de manifestări și severitate.
Este foarte important ca o dată decizia luată de realizare a acestui tratament, pacientul să fie conștient că este un tratament de lungă durată ce necesită participarea lui activă prin administrarea la intervalele prescrise de medic, a dozelor prescrise de medic și raportarea efectelor adverse apărute.
