Schizofrenia este o afecțiune mentală severă care conduce pacientul spre o interpretare anormală a realității. Această boală afectează aproximativ 1% din populația globului. Fiind o boală cronică, schizofrenia necesită tratament pe toată durata vieții. Numărul bărbaților afectați este aproximativ egal cu cel al femeilor, însă apariția schizofreniei la bărbați este mai rapidă, instalându-se devreme în decada a doua de viață, încă din primii ani. La femei, schizofrenia apare, de obicei, în apropierea vârstei de 30 de ani. Toate rasele sunt în mod egal afectate.
Cum se manifestă schizofrenia?
Fiind o boală complexă și incomplet elucidată, semnele și simptomele variază, însă principalele manifestări ale schizofreniei includ iluzii, halucinații, discurs dezorganizat.
Iluziile sunt o percepție deformată a obiectelor sau fenomenelor din realitate. De exemplu, pacientul interpretează în mod eronat anumite comentarii sau gesturi ca fiind îndreptate spre el, se simte urmărit, are impresia că oamenii pe lângă care trece pe stradă îl vor agresa, că urmează să se întâmple o catastrofă sau diverse alte gânduri care modifică realitatea.
Spre deosebire de iluzii, care au un obiect de la care pornesc si pe care îl deformează, halucinațiile sunt percepții fără obiect. Pacienții văd sau aud lucruri care nu există. Pot exista si halucinații olfactive, gustative sau tactile, însă la adulți, cele mai frecvente sunt halucinațiile auditive (auzirea vocilor, de obicei cu caracter imperativ – voci care le comandă si cărora nu se pot opune). La copii, mai frecvente sunt halucinațiile vizuale.
Discursul dezorganizat: fie lent, cu multe întreruperi, fie asociații formale lipsite de conținut, incoerență. Poate merge până la cunoscuta “salată de cuvinte”: amestec de cuvinte ce nu respectă sintaxa frazei, având o curgere lipsită de logică și formând un discurs imposibil de descifrat de cei din jur.
Există, de asemenea, și simptome negative, acestea reprezentând o diminuare a abilității de a funcționa normal. De exemplu, pacientul își neglijează propria igienă, apare lipsit de emoții: nu face contact vizual, vorbește monoton, prezintă mimică inexpresivă. Poate fi incapabil de a se bucura de lucrurile mărunte, apare izolarea socială, scăderea interesului pentru activitățile de zi cu zi.
Cauzele apariției bolii
Etiologia este complexă, fiind reprezentată de o multitudine de factori genetici și de mediu, ca și în cazul diabetului zaharat. Mai mult, cercetătorii sugerează că multe cazuri de schizofrenie cunoscute cu teren genetic ar putea fi prevenite dacă sunt controlați factorii de risc ce duc la manifestarea bolii.
Factorii genetici: Schizofrenia are o componentă genetică importantă. Dacă o persoană a fost diagnosticată cu schizofrenie, șansele fraților acesteia de a avea schizofrenie sunt între 7 și 9%. Dacă unul dintre părinți are boala, șansele copilului de a o dezvolta sunt între 10 și 15%. Dacă ambii părinți au schizofrenie, șansele acestuia sunt de 40% . Au fost descoperite peste 10 gene implicate în apariția schizofreniei. Există și cazuri în care boala a apărut fără istoric genetic.
Factorii de mediu: În timpul sarcinii – expunerea fătului la infecții virale, aport nutritiv inadecvat, mamă în doliu/depresie/expusă la stres major (inundații, foamete).
Copiii născuți iarna și în mediu urban sunt mai predispuși la a face schizofrenie.
Comportamentul distant al mamei față de copil, mulți schizofreni rămânând cu impresia că nu au fost iubiți de mamă.
Unele studii corelează consumul de substanțe psihotrope – metamfetamină, LSD, marijuana cu creșterea riscului de apariție a bolii. Cu cât aceste substanțe sunt consumate mai devreme, cu atât riscul de a avea simptome precum idei delirante, halucinații și dificultăți în a gândi lucid este mai mare.
De asemenea, o creștere a activității sistemului imun, precum cea din inflamații sau boli autoimune este un factor de risc pentru schizofrenie.
Afectarea creierului
Comparând imaginile de CT și RMN ale pacienților cu schizofrenie cu cele ale oamenilor sănătoși, s-a observat la pacienții afectați:
-Lărgirea ventriculilor din creier;
-Micșorarea lobilor temporali mediali, componente ale emisferelor cerebrale care sunt în strânsă legătură cu memoria;
-Diminuarea substanței cenușii.
De asemenea, tulburări ale neurotransmițătorilor pot fi corelate cu schizofrenia. Cei doi neurotransmițători implicați sunt dopamina și glutamatul. Zonele din creier bogate în dopamină devin hiperactive și determină apariția iluziilor și halucinațiilor. Glutamatul este implicat în memorie și în învățarea de lucruri noi. Inițial, pacienții cu schizofrenie au o activitate crescută a glutamatului, însă odată cu progresia bolii, activitatea glutamatului devine insuficientă.
Și acum să trecem la subiect
Care este cea mai nouă descoperire în privința schizofreniei?
O nouă cauză a acesteia, cauză ce va deschide noi orizonturi și spre un tratament țintit al schizofreniei, precum și a terapiei cu celule stem.
Toate acestea sunt dezvăluite într-un studiu recent al Universității din Copenhaga, studiu care arată că anumite defecte genetice pot duce la dezvoltarea unor anormalități ale celulelor gliale. Aceste anormalități pot provoca o serie de boli ale creierului, printre care și schizofrenia. Studiul a fost efectuat folosind teste pe șoareci ale căror creiere au fost colonizate cu celule gliale umane și poate fi citit în întregime pe www.cell.com.
Ce sunt celulele gliale?
Celulele gliale sunt celule ale sistemului nervos, non-neuronale, ce confera susținere și protecție neuronilor, îi aprovizionează cu substanțe nutritive și oxigen, distrug și îndepărtează reziduurile și substanțele patogene, au rol în transmiterea sinaptică, reglează clearance-ul neurotransmițătorilor și multe alte funcții.
În sistemul nervos central, celulele gliale sunt reprezentate de oligodendrocite, astrocite, celule ependimare și microglii, pe când în sistemul nervos periferic – de către celule Schwann și celule satelite. Fiecărui neuron îi corespund 9-10 celule gliale. Unele dintre acestea, printre care oligodendrocitele și celulele Schwann produc mielinizarea axonilor, crescând astfel viteza de propagare a semnalelor electrice între neuroni.
Să înțelegem studiul
În timpul vieții intrauterine, inițial există celule nespecifice – celulele stem, care ulterior iau calea diferențierii spre un anumit tip de celulă sau alta, acestea la rândul lor formând organe și sisteme. Celulele progenitoare sunt un stadiu intermediar între celulele stem și cele diferențiate. În cadrul sistemului nervos, o parte din aceste celule dau naștere celulelor gliale.
Acest studiu clarifică faptul că anumite predispoziții genetice afectează acești progenitori, rezultatul fiind o maturare defectuoasă a celulelor gliale. Mai departe, este afectată producerea stratului de mielină de către celulele gliale menționate, afectând conducerea impulsului nervos. Aceasta duce la anxietate severă, comportament anti-social și insomnii severe.
Linkul cu gif-ul de mai jos arată conducerea impulsului in axonii mielinizați spre deosebire de cei nemielinizați.
Sursa: http://docjana.com/saltatory-conduction/
Profesorul Steven Goldman (cel care a condus acest studiu) declară că aceste tulburări psihice apar și la șoarecii în creierul cărora au fost încorporate celule gliale umane de la pacienți cu schizofrenie.
Până la acest studiu, au fost descoperite modificări genetice ale neuronilor ce contribuie la apariția acestei boli, însă acest studiu arată că un factor cel puțin la fel de important este reprezentat de afectarea celulelor gliale și a producției de mielină.
Perspective de viitor
Această descoperire deschide noi orizonturi, cercetarea privind legătura dintre afectarea celulelor gliale și schizofrenie, precum și alte boli psihice se va îndrepta spre diverse direcții. Una dintre cele mai importante va fi înlocuirea celulelor gliale anormale cu celule sănătoase pentru a testa dacă acest lucru ar încetini sau chiar opri progresia bolii.
De ce e important ca pacienții cu schizofrenie să fie tratați?
Schizofrenia este o problemă de sănătate frecventă ce afectează un număr considerabil de oameni din toate țările și clasele sociale. Din păcate, din diverse motive, mulți pacienți refuză sau nu au posibilitatea de a fi tratați. Acest lucru poate duce la consecințe severe, precum izolare socială, pierderea locului de muncă, pierderea familiei și a bunurilor materiale, inclusiv a locuinței, dependență de alcool și/sau de droguri, comportament violent și tentative de suicid. Persoanele cu schizofrenie sunt mai predispuse la suicid decât persoanele sănătoase. De obicei, 1 din 10 schizofreni își iau viața, cel mai frecvent bărbați tineri.
Acest articol a fost scris cu scop informativ. Orice anormalitate a comportamentului trebuie semnalată medicului de către pacient sau persoane apropiate în vederea stabilirii unui diagnostic și inițierea tratamentului.
Autor: Grecu Anda -UMF Carol Davila
