Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Nervul hipoglos reprezintă perechea a douăsprezecea de nervi cranieni și este un nerv motor. Nervul hipoglos este distribuit la toți mușchii limbii, la mușchii subhioidieni și la cel geniohiodian, intervenind astfel în procesul de masticație (mestecare), deglutiție (înghițire) și fonație.
Originea reală se găsește în coloana somatomotorie dorsală a trunchiului cerebral, sub aripa albă internă a triunghiului bulbar de pe planșeul ventricolului IV.
Aceasta se află pe fața antero-laterală a bulbului, în șanțul preolivar.
De la origine, nervul hipoglos își continuă traiectul lateral, traversează baza craniului prin canalul hipoglosului și coboară spre marginea laterală a limbii.
1. În etajul posterior al bazei craniului, nervul hipoglos traversează spațiul subarahnoidian, iar în apropierea orificiului hipoglosului traversează arahnoida, spațiul subdural și duramater. În drumul său endocranian, nervul hipoglos trece deasupra arterei vertebrale și anterior de rădăcina medulară a nervului accesor.
2. Prin canalul hipoglosului, nervul trece alături de venele condiliene anterioare și de o ramură meningee din artera faringiană ascendentă.
3. La nivelul gâtului, nervul hipoglos se orientează oblic inferior, lateral și anterior, pătrunzând în spațiul mandibulo-faringian, unde se găsește postero-medial de carotida internă și posterior de extremitatea superioară a ganglionului simpatic cervical superior. Ulterior, trece posterior de ganglionul plexiform al vagului și se inflectează în jos și anterior, trecând medial de vena jugulară internă, artera carotidă internă și nervul vag. Apoi încrucișează lateral artera carotidă externă sub originea arterei occipitale și se îndreaptă anterior către regiunea suprahioidiană.
4. În regiunea suprahioidiană, nervul hipoglos este însoțit de către vena linguală principală. Nervul hipoglos trece peste mușchiul hioglos și aste acoperit de glanda submandibulară, mușchii stilohioidian și partea posterioară a digastricului. În această regiune, nervul hipoglos participă la formarea a două triunghiuri de acoperire ale arterei linguale (Pirogoff și Beclard).
Hipoglosul împreună cu canalul lui Wharton pătrunde în regiunea sublinguală prin locul care separă glanda sublinguală de mușchii hioglos și genioglos. Hipoglosul dă naștere ramurilor sale terminale înainte de a ajunge la marginea anterioară a mușchiului hioglos.
Ramurile colaterale ale hipoglosului sunt în număr de 7:
1. Ramura recurentă meningee – pornește imediat după ce nervul părăsește canalul hipoglosului, iar apoi urcă pe partea laterală a nervului, revenind în cutia craniană și ulterior ajungând la dura mater ( mai multe informatii despre dura mater aici).
2. Ramurile vasculare – părăsesc hipoglosul la diferite nivele și merg la pereții arterei carotide interne și la cei ai venei jugulare interne.
3. Ramura descendentă (inferioară) – este cea mai importantă, ea pleacă din locul unde porțiunea verticală a hipoglosului se continuă cu porțiunea orizontală, puțin înainte de încrucișarea hipoglosului cu artera carotidă externă. Are traiect vertical, iar la nivelul tendonului intermediar al mușchiului omohioidian, ramura descendentă a hipoglosului se anastomozează cu ramura descendentă a plexului cervical profund și formează ansa hipoglosului sau ansa cervicală. Aceasta se află anterior de vena jugulară internă și dă naștere la ramuri motorii pentru mușchii omohioidian, sternoclerdohioidiann și sternotiroidian.
4. Nervul tirohioidian – pleacă puțin înaintea ramurii descendente.
5. Nervii hioglosului – sunt foarte scurți și merg la mușchiul cu același nume.
6. Nervii stiloglosului – pentru mușchiul omonim.
7. Nervii geniohioidianului – pleacă din hipoglos la nivelul marginii anterioare a mușchiului hioglos și merge la mușchiul geniohioidian.
Acestea pleacă din hipoglos la nivelul marginii anterioare a mușchiului genioglos și sunt destinate mușchilor limbii.
– Cu hipoglosul de partea opusă printr-o ansă subțire de la nivelul limbii.
– Cu ganglionul cervical superior printr-o ramură foarte fină.
– Cu ganglionul plexiform al vagului.
– Cu nervul trigemen prin nervul lingual.
– Cu plexul cervical profund printr-o anastomoză superioră și prin ansa hipoglosului.
Leziunea nucleului sau a nervului hipoglos duce la paralizie flască și atrofie secundară a musculaturii ipsilaterale a limbii. De aceeași parte a leziunii, hemiparalizia limbii produce încrețirea suprafeței dorsale a limbii. În mod fiziologic, contracția simultană a perechii de geniogloși cauzează protruzia limbii drept înainte. Este important de știut că leziunea unilaterală a nervului hipoglos va produce devierea spre partea leziunii, având în vedere că genioglosul funcțional nu va întâmpina opoziția genioglosului paralizat din partea lezată.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.