Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Zypsila 20 mg se comercializează sub formă de capsule. Fiecare capsulă de Zypsila conţine ca substanță activă ziprasidonă 20 mg sub formă de ziprasidonă hidrogensulfat. Ziprasidona face parte din clasa antipsihoticelor. Ca excipienți, Zypsila conține:
Ziprasidona este indicată în tratamentul schizofreniei la adulţi. De asemenea, ziprasidona este recomandată ca tratament pentru episoadele maniacale sau mixte, de intensitate moderată din cadrul tulburării bipolare la adulţi și copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani.
Acest medicament nu este indicat a fi administrat în următoarele situații:
În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Din această categorie, cele mai frecvente reacții adverse sunt:
Sunt frecvent raportate. Ca exemple, putem menționa:
Au fost raportate următoarele reacții adverse:
Cele mai frecvente sunt : tahicardie, palpitații, torsada vârfurilor.
Dintre acestea, cele mai întâlnite reacții adverse sunt:
Putem întâlni:
Din această categorie, putem enumera:
Pot apărea:
Dintre acestea, cele mai întâlnite reacții adverse sunt:
Cele mai raportate reacții adverse ce fac parte din această clasă sunt:
Au fost raportate:
Pot apărea:
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.
Experienţa în supradozajul cu ziprasidonă este limitată. Într-un caz confirmat, cea mai mare doză de ziprasidonă administrată a fost de 12800 mg. În general, cele mai frecvente simptome raportate după un supradozaj sunt simptomele extrapiramidale, somnolenţă, tremor şi anxietate. Posibilitatea reducerii stării de alertă, convulsiile sau reacţiile distonice ale capului şi gâtului, care apar în urma supradozajului, pot determina un risc de aspiraţie, în cazul în care se încearcă provocarea vărsăturilor. Monitorizarea cardiovasculară trebuie începută imediat şi va include monitorizare ECG continuă, pentru detecţia unor posibile aritmii. Pentru ziprasidonă nu există antidot specific.
Sindromul neuroleptic malign este o afecţiune care pune viaţa în pericol, asociată cu medicaţia antipsihotică. Cazuri rare raportate ca sindromul neuroleptic malign au fost, de asemenea, asociate cu tratamentul oral cu ziprasidonă. Manifestările clinice ale sindromului neuroleptic malign sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea stării mintale şi semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau oscilaţii tensionale, tahicardie, diaforeză şi aritmii cardiace). Alte semne pot include creşterea creatin fosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. Dacă bolnavul dezvoltă semne şi simptome care indică sindromul neuroleptic malign sau prezintă febră mare inexplicabilă fără alte manifestări clinice ale sindromului neuroleptic malign, administrarea tuturor medicamentelor antipsihotice, inclusiv ziprasidona, trebuie întreruptă.
Tratamentul îndelungat cu ziprasidonă poate produce dischinezie tardivă şi alte simptome extrapiramidale tardive. Se ştie că pacienţii cu tulburare bipolară sunt deosebit de vulnerabili la apariţia acestor simptome. Acestea sunt mai frecvente la creşterea duratei de tratament şi la vârste înaintate. La apariţia semnelor şi simptomelor de dischinezie tardivă, trebuie luată în considerare scăderea dozelor sau întreruperea tratamentului cu ziprasidonă.
Se recomandă precauţie în cazul tratamentului pacienţilor cu antecedente de crize convulsive.
Ziprasidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, deoarece nu există suficientă experienţă clinică.
Deoarece capsulele conţin excipientul lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Similar altor medicamente antagoniste ale receptorilor dopaminergici D2, ziprasidona poate creşte concentraţiile plasmatice ale prolactinei. Valorile crescut de prolactină determină tulburări cum sunt galactoree, amenoree, ginecomastie şi impotenţă. Hiperprolactinemia persistentă asociată cu hipogonadism poate duce la scăderea densităţii osoase.
După utilizarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv ziprasidona, au fost raportate cazuri de priapism. Similar altor medicamente psihotrope, această reacţie adversă nu pare să fi fost dependentă de doză şi nu a fost corelată cu durata tratamentului.
Datorită efectului principal al ziprasidonei, se recomandă precauţie în cazul când se administrează concomitent cu alte medicamente cu acţiune centrală şi alcool etilic.
Sarcina și alăptarea
Nu au fost efectuate studii la femei gravide. Femeile de vârstă fertilă cărora li se prescrie ziprasidonă trebuie sfătuite să folosească metode contraceptive adecvate. Deoarece la om experienţa clinică este limitată, administrarea ziprasidonei nu este recomandată în timpul sarcinii, decât dacă beneficiul preconizat pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.
Nu se ştie dacă ziprasidona este excretată în laptele matern. Dacă urmează tratament cu ziprasidonă, pacientele nu trebuie să alăpteze. Dacă tratamentul este necesar, alăptarea trebuie întreruptă.
Doza recomandată în tratamentul fazelor acute ale schizofreniei şi al episoadelor maniacale sau mixte din cadrul tulburării bipolare (mania) este de 40 mg de două ori pe zi, administrată în timpul mesei. Doza zilnică poate fi ajustată ulterior în funcţie de evoluţia clinică a pacientului, până la maxim 80 mg de două ori pe zi. În caz de necesitate, doza maximă zilnică poate fi prescrisă chiar din ziua a treia a tratamentului.
Este deosebit de important să nu se depăşească doza zilnică maximă, deoarece siguranţa administrării unei doze mai mari de 160 mg pe zi nu a fost confirmată, iar ziprasidona este asociată cu prelungirea intervalului QT, dependentă de doză.
În tratamentul de întreţinere al schizofreniei, se va administra ziprasidonă în cea mai mică doză eficace; în multe cazuri, o doză de 20 mg de două ori pe zi poate fi suficientă.
Iniţierea tratamentului cu doze scăzute nu reprezintă o indicaţie de rutină, dar trebuie luată în considerare în cazul pacienţilor cu vârsta peste 65 ani, în funcţie de starea clinică.
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică se recomandă scăderea dozelor.
Pentru tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea bipolară la copii şi adolescenţi cu vârsta de 10 până la 17 ani, se recomandă o doză unică de ziprasidonă de 20 mg în prima zi de tratament, administrată cu alimente. Ziprasidona trebuie administrată ulterior în două prize zilnice, în timpul mesei, iar dozele trebuie crescute gradat, într-un interval de 1 până la 2 săptămâni, până la doza ţintă de 120 până la 160 mg pe zi, la pacienţii cu greutate corporală de ≥45 kg, sau până la doza ţintă de 60 mg până la 80 mg pe zi, la pacienţii cu greutate corporală de <45 kg. Dozele ulterioare trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic individual.
Siguranţa şi eficacitatea utilizării ziprasidonei la copiii cu schizofrenie nu au fost stabilite.
Ziprasidona trebuie administrată împreună cu alimentele.
Ziprasidona poate produce somnolenţă şi poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje. Pacienţii care doresc să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie atenţionaţi în consecinţă.
Perioada de valabilitate este de 5 ani.
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.