Ginecomastia – cauze, diagnostic, tratament

inscriere in comunitate de doctori

Ginecomastia reprezintă o tulburare a sistemului endocrin ce constă în dezvoltarea excesiva a sânului la bărbat. Aceasta este o afecțiune benignă ce apare din cauza unul dezechilibru hormonal între estrogen și testosteron, cu creșterea predominanței estrogenului. Ginecomastia apare, de obicei, în timpul copilăriei, adolescenței sau la bărbații în vârstă și poate cauza uneori disconfort sau sensibilitate a mameloanelor. Este important ca ginecomastia să fie diferențiată de lipomastie (pseudoginecomastia) ce reprezintă încărcarea cu țesut adipos a regiunii mamare, fară proliferarea țesutului glandular mamar.

Cauzele ginecomastiei

Deși în general se consideră că estrogenii sunt hormoni feminini, iar testosteronul hormon masculin, ambele sexe produc ambele tipuri de hormoni. În mod normal la barbați, testosteronul este hormonul predominant, dar sunt prezente și cantități mici de estrogeni. Ginecomastia se poate întâmpla atunci când echilibrul se schimbă, cu o creștere a estrogenului sau o scădere a nivelului de testosteron.

Cele mai frecvente cauze ale ginecomastiei:

– Pubertatea – la adolescenți ginecomastia este cauzată de modificările hormonale ce apar pe timpul pubertății. În acest caz afecțiunea se rezolvă, de obicei, de la sine pe măsură ce valorile hormonale revin la normal

– Îmbătrânirea – odată cu înaintarea în vârstă a bărbaților nivelul de testosteron descrește, ceea ce poate duce la o dominare a estrogenului, ce este deja prezent în mod normal în cantitate scăzută

– Medicamente – o gamă largă de medicamente au fost asociate cu apariția ginecomastiei

  •   Spironolactona – diuretic
  •   Steroizi
  •   Cimetidina
  •   Ketoconazol
  •   Antibiotice
  •   Terapie anti-retrovirală pentru tratamentul HIV
  •   Anti-androgeni pentru tratamentul cancerului de prostată
  •   Antidepresivele

– Insuficiența renală

– Ciroza hepatică

– Alcoolul

– Hipertiroidism

– Tumori testiculare care pot produce estrogen

– Consum de droguri (ex: heroina, amfetamina)

– Malnutriția

Semne și simptome ale ginecomastiei

Creșterea în dimensiuni a sânilor întâlnită în ginecomastie este, de obicei, simetrică în raport cu mamelonul, cu o consistența fermă. Frecvent există o afectare bilaterală, dar poate fi și unilaterală.  Extinderea țesutului mamar poate fi inegală, chiar daca ambele parți sunt implicate. Ginecomastia nu este insoțită de dureri severe, deși zona mărită poate fi sensibila la fel ca și mamelonul.

În contrast cu ginecomastia, cancerul mamar la bărbați este de obicei caracterizat printr-o formațiune localizată unilateral, imobilă, ce nu este necesar centrată în jurul mamelonului. Alte simptome sugestive ale cancerului includ fermitatea țesutului, retracția memelonului, secreție mamelonară, ulcerații mamare, mărirea ganglionilor limfatici axilari.

Diagnosticul ginecomastiei

Ginecomastia este cel mai frecvent diagnosticată prin realizarea examenului fizic al pacientului. Palparea unei mase tisulare la nivelul sânului fermă, mobilă, fară alte modificări ale pielii în acea zonă, alături de un istoric medical sugestiv, sunt de obicei suficiente pentru a pune diagnosticul de ginecomastie.

După examinarea inițiala ce exclude pseudoginecomastia și alte posibile afecțiuni, mamografia poate diferenția ginecomastia adevărată de o masă care ar necesita prelevarea de biopsii pentru a exclude malignitatea. S-a demonstrat că mamografia are un grad ridicat de sensibilitate în a diferenția între patologiile maligne și cele benigne ale sânilor și poate reduce in mod substanțial necesitatea realizării biopsiilor.

Investigațiile de laborator sunt de asemenea utilie – teste ale funcției hepatice, ale rinichiului și ale tioridei pot exclude condțiile medicale respective. Dozările hormonale – testosteron total, estradiol, prolactină, hormon luteinizant, hCG pot ghida diagnosticul spre existența unor endocrinopatii.

Tratamentul ginecomastiei

Tratamentul ginecomastiei nu este întotdeauna necesar deoarece ginecomastia tranzitorie, cum ar fi cea ce apare în timpul pubertății se rezolvă în general singură, fară tratament, în decurs de trei ani. Dacă medicamentele sunt cauza apariției ginecomastiei, oprirea medicamentului incriminat poate fi eficientă în reducerea ginecomastiei. Tratamentul oricăror afectiuni medicale subiacente este de asemenea important în rezoluția ginecomastiei.

Dacă ginecomastia este persisitentă și este asociată cu durere sau cu afectare psihologica și dacă pacientul dorește să urmeze tratament sunt disponibile atât opțiuni farmacologice cât și chirurgicale. Se consideră că farmacoterapia este mai eficientă dacă este pusă în aplicare mai devreme, înainte ca țesutul fibros să înlocuiască țesutul glandular, în timp ce intervenția chirugicală poate fi efectuată în orice moment.

Tratamentul medicamentos al ginecomastiei

Dintre agenții farmacologici ce pot fi utilizați pentru a manipula dezechilibrele hormonale considerate a cauza ginecomastie sunt:

–  Înlocuitori de testosteron – eficienți în special la bărbații în vârstă cu un nivel scăzut de testosteron, dar nu s-a dovedit a fi o terapie eficientă în cazul bărbaților care au niveluri normale ale acestui hormon

– Modulatori selectivi ai receptorilor pentru estrogen – tamoxifen si raloxifen – pot ajuta la reducerea masei de țesut mamar, deși nu au capacitatea de a elimina în totalitate problema. Aceste medicamente sunt cel mai frecvent folosite în cazurile de ginecomastie dureroasă sau severă.

– Inhibitori de aromatază – folosiți în cazul ginecomastiei ce apare în timpul pubertații sau în afecțiuni rare cauzate de tulburări prin secreție excesivă de aromatază

Tratamentul chirurgical al ginecomastiei

Pentru adolescenți intervenția chirurgicală este în general nerecomandată pâna la încheierea pubertații deoarece ar putea exista o recurență a creșterii țesutului mamar. Atunci când tratamentul medical este ineficient, îndepărtarea chirurgicală a țesutului mamar este standardul în tratamentul ginecomastiei.

Tehnica cea mai frecvent utilizată este mastectomia subcutanată care implică rezecția directă a țesutului glandular. Operația este în general sigură, dar, ca în cazul oricărui tip de intervenție chirurgicală, riscurile și complicațiile pot consta în infecții, sângerări și complicații cauzate de anestezie.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!