1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Unasyn

Unasyn 375 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat de Unasyn conţine ca substanță activă sultamicilină 375 mg, sub formă de tosilat de sultamicilină. Studiile biochimice întreprinse în culturi bacteriene pure au demonstrat că sulbactamul este un inhibitor ireversibil al celor mai importante beta-lactamaze produse de microorganismele penicilino-rezistente. Ca excipienți, Unasyn conține:

• Nucleu
• Lactoză anhidră
• Amidon de porumb uscat
• Amidon glicolat de sodiu tip A
• Hidroxipropilceluloză
• Stearat de magneziu
• Macrogol 6000
• Hipromeloză
• Dioxid de titan
• Talc

2. Indicații și contraindicații

Sultamicilina este indicată pentru infecţiile determinate de microorganisme sensibile la acest antibiotic. Indicaţiile uzuale sunt:

•  infecţii ale tractului respirator superior, incluzând sinuzită, otită medie şi amigdalită
•  infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând pneumonie bacteriană şi bronşită
•  infecţii ale tractului urinar şi pielonefrită
•  infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi şi infecţii gonococice

Sultamicilina poate fi indicată şi pacienţilor care necesită tratament în asociere sulbactam-ampicilină în continuarea tratamentului iniţial intramuscular sau intravenos cu această asociere.

Acest medicament nu este recomandat a fi utilizat de către pacienții cunoscuți cu:

• Hipersensibilitate la sultamicilină, la alte peniciline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior
• Antecedente de reacţii alergice la orice penicilină
• Mononucleoză infecţioasă
• Copii cu vârsta sub 6 ani.

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Infecţii şi infestări

Sunt rare. Pot apărea colită pseudomembranoasă, candidoze și rezistenţă patogenă.

Tulburări hematologice şi limfatice

Au o frecvență de apariție necunoscută. Putem menționa pancitopenie și timpul de coagulare crescut.

Tulburări ale sistemului imunitar

Pot apărea reacţii anafilactoide, incluzând şoc anafilactic, angioedem.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Au fost întâlnite cazuri de anorexie.

Tulburări ale sistemului nervos

Sunt puțin frecvente. Putem menționa: cefalee, somnolenţă, amețeli, neurotoxicitate.

Tulburări vasculare

Au fost întâlnite cazuri de vasculită alergică.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Dispneea poate apărea, însă are o frevență de apariție necunoscută.

Tulburări gastro-intestinale

Sunt frecvente: diaree, greaţă, dureri abdominale, vărsături, enterocolită.

Sunt rare: melenă, xerostomie, durere la nivelul abdomenului superior, disgeuzie, flatulenţă, enterocolită hemoragică.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Este destul de rar întâlnită, artralgia.

Tulburări renale şi ale căilor biliare

Rar este raportată nefrita tubulo-interstițială.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Sunt mai puțin frecvente: fatigabilitatea și inflamarea mucoaselor.

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Apar cu frecvență necunoscută: eritem cutanat tranzitor, prurit, reacţie dermică.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

La om, nu sunt suficiente date privind toxicitatea acută a ampicilinei sare de sodiu şi a sulbactamului sare de sodiu. Teoretic, supradozajul medicamentului determină manifestări care reprezintă, în principal, extensia reacţiilor adverse la medicament. Trebuie avut în vedere faptul că acumularea de antibiotice beta-lactamice în concentraţii mari la nivelul sistemului nervos central poate produce efecte neurologice, incluzând convulsii. În cazul apariţiei convulsiilor, se recomandă sedarea cu diazepam. Excreţia sultamicilinei poate fi accelerată prin hemodializă.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Reacții anafilactice

Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu adrenalină. În funcţie de împrejurări, poate fi instituită oxigenoterapie, administrarea intravenoasă de corticosteroizi şi susţinerea funcţiei respiratorii, mergând până la intubare.

Rezistența la antibiotice

Similar tuturor antibioticelor, monitorizarea constantă în vederea decelării eventualelor semne de suprainfecţie cu microorganisme rezistente, inclusiv cu fungi, este foarte importantă. În cazul suprainfecţiei, tratamentul trebuie întrerupt şi/sau trebuie luate măsurile medicale adecvate.

În aproape toate cazurile când s-au utilizat antibiotice, incluzând sultamicilină, a fost raportată apariţia diareei asociată cu Clostridium difficile, care poate varia ca severitate de la forme uşoare până la colită cu potenţial letal. Tratamentul cu antibiotice afectează flora normală a colonului determinând dezvoltarea în exces a Clostridium difficile.

Atenționări speciale

În cazul tratamentului pe o perioadă mai lungă, se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei organelor, incluzând funcţiile renală, hepatică şi hematopoietică.

Ampicilina şi sulbactamul administrate pe cale orală se excretă în principal prin urină. Acest aspect trebuie avut în vedere la nou-născuţi deoarece la aceştia funcţia renală nu este pe deplin dezvoltată.

Lactoză

Unasyn conţine lactoză anhidră. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacțiuni

• Alopurinol: administrarea alopurinolului în asociere cu ampicilină creşte substanţial incidenţa eritemului cutanat tranzitor, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat numai ampicilină.
• Anticoagulante: penicilinele pot induce modificări ale agregării plachetare şi testelor de coagulare. Aceste efecte pot fi aditive în cazul administrării în asociere cu anticoagulante.
• Bacteriostatice (cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide şi tetracicline): bacteriostaticele pot interfera cu efectul bactericid al penicilinelor, de aceea, se recomandă evitarea administrării în asociere.
• Contraceptive orale cu estrogeni: au fost raportate cazuri de diminuare a eficacităţii contraceptivelor orale la femeile cărora li s-a administrat ampicilină, având ca rezultat instalarea sarcinii neplanificate. Deşi această asociere este neconvingătoare, în timpul tratamentului cu ampicilină, pacientele trebuie sfătuite să opteze pentru mijloace contraceptive alternative sau măsuri suplimentare de contracepţie.
• Metotrexat: administrarea în asociere cu peniciline a determinat scăderea clearance-ului metotrexatului şi creşterea consecutivă a toxicităţii metotrexatului. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie. Dozele de leucovorin trebuie crescute şi administrate pe o perioadă mai lungă.
• Probenecid: administrat în asociere, probenecidul diminuează secreţia tubulară renală de ampicilină şi sulbactam; acest fapt duce la concentraţii plasmatice crescute şi prelungite, creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică şi creşterea riscului de toxicitate.

Sarcina și alăptarea

Sulbactamul traversează bariera fetoplacentară. Cu toate acestea, nu a fost determinată siguranţa administrării la gravide. De aceea, în timpul sarcinii, sultamicilina trebuie administrată numai dacă beneficiul preconizat depăşeşte riscul potenţial.

Nu se recomandă administrarea sultamicilinei la femeile care alăptează. Concentraţii mici de ampicilină şi sulbactam sunt excretate în laptele matern. Administrarea sultamicilinei la femeile care alăptează poate determina sensibilizare, diaree, candidoze şi eritem cutanat la sugar.

5. Doze și mod de administrare

Adulți

Doza de sultamicilină recomandată la adulţi (inclusiv vârstnici) este de 375 mg-750 mg, de două ori pe zi.

În general, atât la adulţi, cât şi la copii, tratamentul trebuie continuat încă 48 de ore de la remisia pirexiei şi a altor simptome clinice de infecţie. Durata uzuală a tratamentului este de 5-14 zile, dar aceasta poate fi extinsă dacă se consideră necesar.

În tratamentul gonoreei necomplicate, sultamicilina poate fi administrată oral ca doză unică de 2,25 g (şase comprimate filmate a 375 mg).Concomitent, trebuie administrat probenecid 1 g, pentru a menţine pe o durată mai lungă concentraţiile plasmatice de sulbactam şi ampicilină.

Gonoreea însoţită de suspiciune de leziuni sifilitice necesită examen la microscopul cu câmp întunecat înainte de administrarea de sultamicilină şi efectuarea lunară de teste serologice timp de minimum 4 luni. În cazul infecţiilor cu streptococ beta-hemolitic, se recomandă cel puţin 10 zile de tratament, pentru a preveni instalarea reumatismului articular acut sau a glomerulonefritei.

Copii şi adolescenţi

Unasyn este contraindicat la copii cu vârsta sub 6 ani datorită formei farmaceutice.

La copiii cu greutatea corporală mai mică de 30 kg doza de sultamicilină în cazul majorităţii infecţiilor este de 25-50 mg/kg şi zi, divizat în două prize, în funcţie de severitatea infecţiei şi de recomandarea medicului.

La copiii cu greutatea corporală de minimum 30 kg se administrează aceleaşi doze ca şi la adulţi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min), cinetica eliminării sulbactamului şi ampicilinei sunt similar afectate, de aceea raportul plasmatic al celor două antibiotice rămâne constant. Doza de sultamicilină la aceşti pacienţi trebuie administrată mai rar, la fel ca şi în cazul tratamentului uzual cu ampicilină.

6. Alte informații

Trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei ocazionale a ameţelilor.

A se păstra la temeperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Perioada de valabilitate este de 2 ani.