1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Unacor

Unacor 1 mg/ml se comercializează sub formă de concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Unacor este o soluţie sterilă de milrinonă lactat echivalent cu milrinonă 1 mg pe ml. Milrinona este un medicament inotrop pozitiv şi vasodilatator cu activitate cronotropă mică. Ea îmbunătăţeşte de asemenea relaxarea diastolică a ventriculului stâng. Ca excipienți, Unacor conține:

• Acid lactic
• Glucoză anhidră
• Apă pentru preparate injectabile
• Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

2. Indicații și contraindicații

Unacor este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (48 ore) al insuficienţei cardiace congestive severe care nu a răspuns la terapia convenţională de menţinere (cu glicozide cardiotonice, diuretice, vasodilatatoare şi/ sau inhibitori ai enzimei de conversie. De asemenea, Unacor este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (de pâna la 35 ore) al:

• Insuficienţei cardiace congestive severe care nu a răspuns la terapia convenţională de menţinere (cu glicozide cardiotonice, diuretice, vasodilatatoare şi/ sau inhibitori ai enzimei de conversie
• Insuficienţă cardiacă acută, inclusiv formele cu debit cardiac scăzut de după intervenţiile chirurgicale cardiace.

Acest medicament nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţii enumeraţi anterior
• Hipovolemie severă.

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări ale sângelui şi sistemului limfatic

Pot apărea: trombocitopenia, reducerea numărului de globule roșii și/sau a concentrației de hemoglobină.

Tulburări ale sistemului imun

Cel mai frecvent a fost raportat șocul anafilactic.

Tulburări de nutriţie şi de metabolism

A fost întâlnită hipokaliemia.

Tulburări ale sistemului nervos

Au fost raportate: cefalee, în mod obişnuit cu severitate uşoară sau moderată și tremor.

Tulburări cardiace

Din această categorie putem menționa:

• Activitate ectopică ventriculară
• Tahicardie ventriculară (non susţinută sau susţinută)
• Aritmii supraventriculare
• Hipotensiune arterială
• Fibrilaţie ventriculară
• Angină pectorală/Durere în piept
• Torsada vârfurilor

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Cel mai frecvent a fost raportat bronhospasmul.

Tulburări hepatobiliare

Pot apărea teste ale funcţiei hepatice anormale.

Tulburări ale pielii şi ţesutului subcutanat

Cel mai frecvent sunt întâlnite reacţii cutanate cum este erupţia cutanată.

Tulburări generale şi afecţiuni la locul de administrare

Pot apărea reacţii la locul de perfuzie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare.

Supradozaj

Dozele mari de milrinonă pot induce hipotensiune arterială (din cauza efectului său vasodilatator) şi aritmie cardiacă.

Administrarea de milrinonă trebuie să fie întreruptă , până când starea pacientului se stabilizează. Nu este cunoscut un antidot specific pentru milrinonă, trebuiesc luate măsurile generale pentru suportul circulator.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Infarct miocardic acut

Milrinona nu este recomandată a fi administrată imediat după infarctul de miocard acut până când datele de siguranţă şi eficacitate vor fi bine stabilite în această situaţie. Utilizarea agenţilor inotrop pozitivi cum este milrinona, în faza acută a infarctul de miocard, ar putea conduce la o creştere nedorită a consumului de oxigen a miocardului.

Monitorizare

Trebuie instituită o monitorizare clinică atentă în timpul terapiei cu Unacor incluzând măsurarea tensiunii arteriale, a frecvenţei cardiace, evaluarea stării clinice, a electrocardiogramei, a balanţei hidrice, a electroliţilor, a funcţiei renale (adică creatinina serică). Trebuie să fie disponibile facilităţi pentru o intervenţie imediată în cazul apariţiei unor potenţiale reacţii adverse la nivel cardiac (de exemplu aritmii ventriculare care pun viaţa în pericol).

Boli valvulare

La pacienţii cu boli valvulare obstructive aortice sau pulmonare, sau stenoză hipertrofică subaortică, milrinona nu trebuie utilizată ca un substitut al sancţiunii chirurgicale a obstrucţiei. Asemănător altor medicamente cu proprietăţi inotrope/vasodilatatoare, ar putea agrava rata de eliminare în prezenţa obstrucţiei în aceste afecţiuni.

Aritmii

La pacienţii trataţi cu milrinonă a fost observat un risc ridicat de apariţie a aritmiilor cardiace supraventriculare şi ventriculare. La unii pacienţi a fost observată o creştere a riscului de ectopie ventriculară, inclusiv a tahicardiei ventriculare nesusţinute. În ceea ce priveşte potenţialul pentru aritmii, deja prevalent în insuficienţa cardiacă, acesta poate fi crescut de multe medicamente sau combinaţii de medicamente; pacienţii cărora li se administrează milrinonă trebuie atent monitorizaţi în timpul perfuziei intravenose, iar perfuzia trebuie imediat întreruptă în cazul apariţei aritmiilor.

Hipotensiune arterială

Milrinona poate induce hipotensiune arterială ca o consecinţă a activităţii sale vasodilatatoare, de aceea trebuie manifestată precauţie atunci când se administrează Unacor la pacienţii hipotensivi înainte de începerea tratamentului. La pacienţii la care se observă o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea Unacor, tratamentul trebuie interupt până când efectul hipotensiv se remite, iar ulterior acesta poate fi reluat, dacă este necesar, cu o rată de perfuzare mai mică.

Tratament diuretic

Dacă se suspectează că un tratament diuretic anterior intensiv, ar fi produs o scădere semnificativă a presiunii de umplere cardiace, milrinona trebuie administrată cu precauţie, timp în care se monitorizează tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, şi alte simptome clinice relevante.

Modificările hidro-electrolitice precum şi nivelurile creatininei serice, trebuie atent monitorizate în timpul tratamentului. Îmbunătăţirea debitului cardiac, şi prin urmare a diurezei, ar putea necesita o reducere a dozei medicamentului diuretic.

Pierderile de potasiu datorate diurezei excesive pot predispune pacienţii digitalizaţi la aritmii. De aceea hipopotasemia trebuie corectată prin suplimentarea prealabilă a potasiului anterior sau în timpul administrării Unacor.

Anemie

Scăderea hemoglobinei, inclusiv anemia sunt întâlnite de multe ori în insuficienţa cardiacă. Datorită riscului de trombocitopenie sau anemie, este necesară o atentă monitorizare a parametrilor de laborator corespunzători, la pacienţii cu un număr scăzut de trombocite sau hemoglobină scăzută.

Interacțiuni

Furosemidul sau bumetanida nu trebuie administrate pe linie intravenoasă ce conține lactat de milrinonă pentru a preveni precipitarea.

Milrinona nu trebuie diluată în perfuzie intravenoasă de bicarbonat de sodiu.

Modificarile hidro-electrolitice, precum şi comcentraţiile plasmatice ale creatininei trebuie să fie atent monitorizate în timpul tratamentului cu milrinonă. Îmbunătăţirea debitului cardiac şi prin urmare, a diurezei, poate necesita reducerea dozei de medicament diuretic. Pierderea de potasiu datorită diurezei excesive poate predispune pacienţii digitalizaţi la aritmii. De aceea, hipokaliemia trebuie să fie corectată prin suplimentarea cu potasiu înaintea sau în timpul utilizării milrinonei.

Administrarea concomitentă de medicamente inotrope creşte efectele inotrop pozitive.

Sarcina și alăptarea

Siguranţa milrinonei în sarcină la om nu a fost încă stabilită. Ar trebui să fie folosită în timpul sarcinii numai dacă beneficiile potenţiale justifică riscul potenţial asupra fetusului.

Există informaţii insuficiente asupra excreţiei de milrinonă în laptele uman. O decizie trebuie să fie luată dacă să se întrerupă alăptarea sau să se întrerupă terapia cu Unacor, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile terapiei la femeie.

5. Doze și mod de administrare

Adulți

Unacor trebuie administrat sub forma unei doze de încărcare de 50µg/kg timp de 10 minute, în mod obişnuit urmată de o perfuzie continuă cu doze titrate cuprinse într-un interval de 0,375µg/kg/minut şi 0,75µg/kg/minut (o doză standard de 0,5 µg/kg/minut) în funcţie de răspunsul hemodinamic şi de debutul unor reacţii adverse cum sunt hipotensiunea arterială şi aritmiile.

Doza totală nu trebuie să depăşească 1,13mg/kg/zi.

Vârstnici

Experienţa clinică de până în prezent sugerează că nu există recomandări speciale necesare la pacienţi cu funcţie renală normală. Clearence-ul renal ar putea fi redus la pacienţii vârstnici, şi în unele cazuri ar putea fi necesară administrarea unor doze reduse de Unacor.

Insuficiență renală

Este necesară o reducere a dozelor. Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală se bazează pe datele obţinute de la pacienţii cu insuficienţă renală comună, dar făra a avea insuficienţă cardiacă, la care s-a observat o creştere semnificativă a timpului de înjumătăţire a milrinonei. Tratamentul cu doza de încărcare nu este afectat, dar ar putea fi necesară reducerea ratei de eliberare, a perfuziei de întreţinere, în funcţie de severitatea insuficienţei renale.

Copii și adolescenți

Dozele selectate din studiile clinice publicate pentru sugari şi copii au fost:

• Doza de încărcare intravenosă: 50 până la 75 μg/kg administrată într-o perioadă de peste 30 până la 60 minute.
• Doza pentru perfuzia intravenosă continuă: va fi iniţiată pe baza răspunsului hemodinamic şi a debutului posibil al reacţiilor adverse, fiind într-un interval cuprins între 0,25 până la 0,75 μg/kg/minut pentru un interval de până la 35 ore.

Mod de administrare

Administrarea extravenoasă trebuie evitată. Pentru a preveni iritaţiile locale la locul administrării trebuie abordată o venă cu calibrul cel mai mare. Monitorizarea atentă trebuie menținută în timpul tratamentului cu milrinonă, incluzând tensiunea arterială, frecvența cardiacă, starea clinică, electrocardiograma, echilibrul fluidelor, electroliții și funcția renală (spre exemplu creatinina serică).

Trebuie să fie disponibile facilităţi pentru o intervenţie imediată în cazul apariţiei unor potenţiale reacţii adverse la nivel cardiac (de exemplu aritmii ventriculare care pun viaţa în pericol). Rata de perfuzare trebuie ajustată în funcție de răspunsul hemodinamic.

Durata tratamentului trebuie determinată pe baza răspunsului clinic. Pacienții nu ar trebui menținuți pe perfuzie mai mult de 48 de ore din cauza lipsei de dovezi privind siguranța și eficacitatea tratamentului pe termen lung al insuficienței cardiace congestive.

6. Alte informații

Nu au fost efectuate studii despre efectul asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utillaje.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

A nu se congela.

Perioada de valabilitate este de 3 ani atunci când este nedeschis.

Din punct de vedere microbiologic, soluţia diluată trebuie utilizată imediat. Dacă nu se utilizează imediat, timpul de păstrare în timpul utilizării şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare, sunt responsabilitatea utilizatorului, şi în mod normal, nu trebuie să fie mai lung de 24 ore la (2°C până la 8 °C), cu excepţia cazului în care diluţia a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.