1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Topamax

Topamax 25 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Un comprimat filmat de topamax conţine ca substanță active topiramat 25 mg. Topiramatul este clasificat ca un monozaharid sulfamat substitut. Mecanismul exact prin care topiramatul îşi exercită efectele anticonvulsivante şi prin care acţionează în prevenţia migrenei nu sunt cunoscute. Studiile electrofiziologice şi biochimice efectuate pe culturi de neuroni au identificat trei proprietăţi care pot contribui la eficacitatea antiepileptică a topiramatului. Ca excipienți, Topamax conține:

• lactoză monohidrat
• celuloză microcristalină
• amidon glicolat de sodiu tip A
• amidon pregelatinizat de porumb
• stearat de magneziu

2. Indicații și contraindicații

Acest medicament se poate utiliza în monoterapie la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani şi peste, având convulsii parţiale, cu sau fără convulsii secundar generalizate şi convulsii tonico-clonice primar generalizate.

De asemenea, se poate folosi ca tratament adjuvant la copii cu vârsta de 2 ani şi peste, adolescenţi şi adulţi având convulsii iniţial parţiale, cu sau fără generalizare secundară sau convulsii tonico-clonice primar generalizate şi pentru tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

Topiramatul este indicat la adulţi pentru prevenţia cefaleei migrenoase după o evaluare atentă a posibilelor opţiuni de tratament alternativ. Topiramatul nu este destinat tratamentului în faza acută.

Topamax nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii menţionaţi anterior
• Prevenţia migrenei în sarcină şi la femeile cu potenţial fertil, dacă nu utilizează metode înalt eficace de contracepţie.

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Infecţii şi infestări

Poate apărea rinofaringită.

Tulburări hematologice şi limfatice

Au fost întâlnite: anemie leucopenie, trombocitopenie, limfadenopatie, eozinofilie, neutropenie.

Tulburări ale sistemului imunitar

Din această categorie cele mai frecvente sunt: hipersensibilitatea și  edemul alergic.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Putem enumera următoarele reacții adverse frecvent raportate:

• anorexie
• scădere a apetitului alimentar
• acidoză metabolică
• hipopotasemie
• creştere a apetitului alimentar
• polidipsie
• acidoză hipercloremică
• hiperamonemie
• encefalopatie hiperamonemică

Tulburări psihice

Au fost întâlnite:

• depresie
• bradifrenie
• insomnie
• dificultăţi în exprimarea verbală
• anxietate
• stare confuzională
• dezorientare
• agresivitate
• tulburări ale dispoziţiei
• agitaţie
• schimbări de dispoziţie
• depresie
• furie
• comportament anormal ideaţie suicidară
• tentativă de suicid
• halucinaţii
• tulburări psihotice
• halucinaţii auditive
• halucinaţii vizuale
• apatie
• absenţă a vorbirii spontane
• tulburări de somn
• labilitate afectivă
• scădere a libidoului
• nelinişte
• plâns
• disfemie
• stare euforică
• paranoia
• perseverenţă
• atac de panică
• plâns excesiv
• tulburări de citire
• dificultate de adormire
• aplatizare emoţională
• anomalii ale procesului de gândire
• pierdere a libidoului
• apatie
• insomnie de noapte
• distractibilitate
• insomnie de trezire
• reacţie de panică
• euforie
• manie
• panică
• senzaţie de disperare
• hipomanie

Tulburări ale sistemului nervos

Din această clasă cele mai întâlnite reacții adverse sunt:

• parestezie
• somnolenţă
• ameţeală
• tulburări de atenţie
• tulburări de memorie
• amnezie
• tulburări cognitive
• tulburări mentale
• tulburări ale abilităţilor psihomotorii
• convulsii
• coordonare anormală
• tremor
• letargie
• hipoestezie
• nistagmus
• disgeuzie
• tulburări de echilibru
• dizartrie
• tremor intenţional
• sedare
• nivel scăzut al stării de conştienţă
• convulsii grand mal
• îngustare a câmpului vizual
• convulsii parţiale complexe
• tulburări de vorbire
• hiperactivitate psihomotorie
• sincopă
• tulburări senzoriale
• ptialism
• hipersomnie
• afazie
• vorbire repetitivă
• hipokinezie
• diskinezie
• amețeli posturale
• scădere a calităţii somnului
• senzaţie de arsură
• deficienţe senzoriale
• parosmie
• sindrom cerebelos
• disestezie
• hipogeuzie
• stupoare
• dispraxie
• aură
• ageuzie
• disgrafie
• disfagie
• neuropatie periferică
• presincopă
• distonie
• formicaţie apraxie
• tulburări ale ritmului circadian ale somnului
• hiperestezie
• hiposmie
• anosmie
• tremor esenţial
• akinezie
• lipsa răspunsului la stimuli

Tulburări oculare

Pot fi întâlnite:

• vedere înceţoşată diplopie
• tulburări de vedere reducere a acuităţii vizuale
• scotom
• miopie
• senzaţii anormale în ochi
• xeroftalmie
• fotofobie
• blefarospasm
• hiperlacrimaţie
• fotopsie
• midriază
• presbiopie cecitate unilaterală
• cecitate tranzitorie
• glaucom
• tulburări de acomodare
• tulburare a percepţiei vizuale în profunzime
• scotom scintilant
• edem al pleoapelor
• nictalopie
• ambliopie
• glaucom cu unghi închis
• maculopatie
• tulburări de mişcare a ochilor
• edem conjunctival

Tulburări acustice şi vestibulare

Din acesată categorie cele mai raportate reacții adverse sunt: vertij, tinitus, otalgie surditate, surditate unilaterală, surditate neurosenzorială, disconfort auricular, deficienţă de auz.

Tulburări cardiace

Pot apărea: bradicardie, bradicardie sinusală, palpitaţii.

Tulburări vasculare

Au fost raportate: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie facială, bufeuri, fenomen Raynaud.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

În urma tratamentului cu Topamax au fost întâlnite: dispnee, epistaxis, congestie nazală, rinoree, tuse, dispnee de efort, hipersecreţie sinusală paranazală, disfonie.

Tulburări gastrointestinale

Cele mai raportate reacții adverse sunt:

• greaţă
• diaree
• vărsături
• constipaţie
• dureri în etajul abdominal superior
• dispepsie
• dureri abdominale
• uscăciunea gurii
• disconfort la nivelul stomacului
• parestezie orală
• gastrită
• disconfort abdominal
• pancreatită
• flatulenţă
• boală de reflux gastroesofagian
• durere în etajul abdominal inferior
• hipoestezie orală
• sângerare gingivală
• distensie abdominală
• disconfort epigastric
• sensibilitate abdominală
• hipersecreţie salivară
• durere orală
• halenă
• glosodinie

Tulburări hepatobiliare

 Pot apărea, însă nu sunt foarte frecvente: hepatită, insuficienţă hepatică.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Cele mai întâlnite reacții adverse din această clasă au fost:

• alopecie
• erupţie cutanată tranzitorie
• prurit
• anhidroză
• hipoestezie facială
• urticarie
• eritem
• prurit generalizat
• erupţii cutanate tranzitorii maculare
• modificare a culorii tegumentelor
• dermatită alergică
• umflare a feţei
• sindrom Stevens Johnson
• eritem polimorf
• miros anormal al pielii
• edem periorbital
• urticarie localizată
• necroliză epidermică toxică

Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Au fost raportate: artralgii, spasme musculare, mialgii, crampe musculare, slăbiciune musculară, dureri toracice musculoscheletice rigiditate musculoscheletică, durere în flancuri, fatigabilitate musculară disconfort la nivelul membrelor, edem articular.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Au fost menționate: nefrolitiază, polakiurie, disurie calcul urinar, incontinenţă urinară, hematurie, incontinenţă, micţiune imperioasă, colici renale, durere renală calcul ureteral, acidoză tubulară renală.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Cele mai frecvente reacții adverse din această categorie sunt: disfuncţie erectilă, disfuncţie sexuală.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Pot apărea: fatigabilitate, pirexie, astenie, iritabilitate, tulburări de mers, senzaţie anormală, stare generală de rău hipertermie, sete, simptome asemănătoare gripei, lentoare, extremităţi reci, senzaţie de ebrietate, senzaţie de nervozitate edem facial.

Investigaţii diagnostice

Următoarele investigații diagnostice pot fi modificate în urma tratamentului cu Topamax: pierdere în greutate, creştere în greutate, prezenţă de cristale în urină, test anormal pentru mersul în tandem, scădere a numărului de leucocite în sânge, creştere a concentraţiilor sanguine ale enzimelor hepatice scădere a concentraţiilor sanguine ale bicarbonatului.

Circumstanţe sociale

Pot apărea diverse dificultăţi de învăţare.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

S-au raportat cazuri de supradozaj cu topiramat. Semnele şi simptomele au inclus convulsii, stare de somnolenţă, tulburări de vorbire, vedere înceţoşată, diplopie, tulburări de gândire, letargie, coordonare anormală, stupor, hipotensiune arterială, durere abdominală, agitaţie, ameţeli şi depresie. Consecinţele clinice nu au fost severe în majoritatea cazurilor, dar au fost raportate şi decese după supradozaj cu mai multe medicamente, inclusiv topiramat. Supradozajul cu topiramat poate avea ca rezultat acidoză metabolică severă.

În supradozajul acut cu topiramat, dacă ingestia este recentă, stomacul trebuie golit imediat prin lavaj gastric sau prin inducerea vărsăturilor. Tratamentul trebuie să fie de susţinere a funcţiilor vitale şi pacientul trebuie să fie bine hidratat. Hemodializa s-a dovedit a fi un mijloc eficace de eliminare a topiramatului din organism.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Oligohidroza

Oligohidroza (scăderea sudoraţiei) a fost raportată în asociere cu utilizarea de topiramat. Scăderea sudoraţiei şi hipertermia (creşterea temperaturii corporale) pot să apară în special la copii de vârstă mică expuşi la o temperatură ambientală ridicată.

Modificări ale dispoziţiei/depresie

În timpul tratamentului cu topiramat a fost observată o incidenţă crescută a modificărilor de dispoziţie şi a depresiei.

Nefrolitiază

Unii pacienţi, mai ales cei cu predispoziţie la nefrolitiază, pot prezenta un risc crescut pentru formarea de calculi renali şi alte semne şi simptome asociate cum ar fi colici renale, durere renală sau durere în flanc. Factorii de risc pentru nefrolitiază includ formare anterioară de calculi, antecedente familiale de nefrolitiază şi hipercalciurie. Niciunul dintre aceşti factori de risc nu pot anticipa cu adevărat formarea de calculi în timpul tratamentului cu topiramat. În plus, pacienţii care utilizează alte medicamente asociate cu apariţia nefrolitiazei pot prezenta un risc crescut.

Defecte de câmp vizual

Defecte de câmp vizual au fost raportate la pacienții tratați cu topiramat independent de presiunea intraoculară crescută. În studiile clinice, cele mai multe dintre aceste evenimente au fost reversibile după întreruperea tratamentului cu topiramat. Dacă apar defecte de câmp vizual în orice moment în timpul tratamentului cu topiramat, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Acidoză metabolică

Acidoza metabolică hipercloremică, cu hiatus anionic (adică scăderea concentraţiilor bicarbonatului seric sub limitele normale în absenţa alcalozei respiratorii) este asociată tratamentului cu topiramat. Această scădere a concentraţiilor serice ale bicarbonatului este determinată de efectul inhibitor al topiramatului asupra anhidrazei carbonice renale. În general, scăderea concentraţiilor serice ale bicarbonatului se produce la începutul tratamentului, deşi poate apărea în orice moment pe parcursul tratamentului.

Deteriorarea funcţiei cognitive

Deteriorarea cognitivă în epilepsie este multifactorială şi se poate datora etiologiei subiacente, epilepsiei sau tratamentului cu anti-epileptice. În literatura de specialitate există rapoarte de deteriorare a funcţiei cognitive la adulţii care urmează tratament cu topiramat ce a necesitat reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. Cu toate acestea, studiile privind rezultatele cognitive la copiii trataţi cu topiramat sunt insuficiente şi efectul său în această privinţă trebuie încă elucidat.

Suplimente nutriţionale

Pe perioada tratamentului cu topiramat unii pacienţi pot să piardă din greutate. Se recomandă monitorizarea pacienţilor trataţi cu topiramat pentru a observa scăderile în greutate.  Dacă pacientul pierde din greutate în timpul tratamentului cu topiramat se poate recomanda utilizarea unui supliment dietetic sau creşterea aportului de alimente.

Intoleranţa la lactoză

Topamax conţine lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, cu deficit de lactază sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacțiuni

Administrarea concomitentă de topiramat şi acid valproic a fost asociată cu hiperamonemie cu sau fără encefalopatie la pacienţii care au tolerat fiecare medicament administrat separat.

La pacienţii trataţi cu topiramat în asociere cu warfarină, a fost raportat un timp scăzut de protrombină/raport internaţional normalizat (PT/INR). Prin urmare, INR trebuie monitorizat atent la pacienţii trataţi concomitent cu topiramat şi warfarină.

Sarcina și alăptarea

Femeilor care sunt de vârstă fertilă trebuie să li se ofere consiliere de specialitate. Nevoia de tratament cu medicamente antiepileptice trebuie revizuită în cazul în care o femeie intenționează să rămână gravidă. La femeile tratate pentru epilepsie, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu antiepileptice, deoarece aceasta poate duce la convulsii revoluționare care ar putea avea consecințe grave pentru femeie și pentru făt. Monoterapia ar trebui să fie de preferat ori de câte ori este posibil, deoarece terapia cu mai multe antiepileptice ar putea fi asociate cu un risc mai mare de malformații congenitale față de monoterapie, în funcție de antiepilepticele asociate.

Topiramatul traversează placenta, concentraţii similare fiind raportate în sângele din cordonul ombilical și în sângele matern.

Topiramatul este contraindicat în sarcină şi la femeile de vârstă fertilă, dacă nu se utilizează o metodă adecvată și foarte sigură de contracepţie.

Eliminarea topiramatului în laptele uman nu a fost evaluată în studii controlate. Observaţii limitate la paciente sugerează o eliminare în proporţie mare a topiramatului în laptele uman. Efectele care au fost observate la nou-născuţii/sugarii alăptaţi ale căror mame au primit tratament, includ diaree, somnolenţă, iritabilitate şi creştere neadecvată în greutate. Prin urmare, trebuie să se decidă dacă se întrerupe fie alăptarea, fie tratamentul cu topiramat, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu topiramat pentru femei.

5. Doze și mod de administrare

Se recomandă ca tratamentul să fie început cu o doză mică şi ulterior să se facă ajustarea dozei până la doza eficace. Doza şi rata de ajustare a dozei trebuie să fie stabilite în funcţie de răspunsul clinic. Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale topiramatului pentru optimizarea tratamentului cu Topamax.

Adulți

Doza şi creşterea treptată a dozei trebuie stabilite în funcţie de răspunsul clinic. Ajustarea dozei trebuie să înceapă cu administrarea a 25 mg seara timp de 1 săptămână. Dozajul trebuie apoi mărit la intervale de 1 sau 2 săptămâni prin creşteri de 25 sau 50 mg/zi, administrate în două prize separate.

Dacă pacientul nu poate să tolereze schema de ajustare, se pot utiliza creşteri mai mici ale dozei sau se va mări intervalul între creşterile acesteia. Doza ţintă iniţială recomandată pentru monoterapia cu topiramat la adulţi este cuprinsă între 100 mg/zi şi 200 mg/zi împărţite în 2 prize. Doza maximă zilnică recomandată este de 500 mg/zi, împărţită în 2 prize.

Copii şi adolescenţi (copii cu vârsta de peste 6 ani)

Doza şi creşterea treptată a dozei trebuie stabilite în funcţie de răspunsul clinic. Tratamentul copiilor cu vârsta de peste 6 ani trebuie să înceapă cu 0,5 până la 1 mg/kg, seara, pe parcursul primei săptămâni. Dozajul trebuie ulterior mărit la intervale de 1 sau 2 săptămâni prin creşteri cu 0,5 până la 1 mg/kg şi zi, administrate în două prize separate.

Dacă schema de ajustare a dozei nu este tolerată de copil, se pot utiliza creşteri mai mici ale dozei sau se va mări intervalul între creşterile acesteia. Doza-ţintă iniţială recomandată pentru monoterapia cu topiramat la copiii cu vârsta de peste 6 ani este de la 100 mg/zi, în funcţie de răspunsul clinic (adică în jur de 2,0 mg/kg şi zi la copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani).

Vârstnici

Nu este necesară nicio ajustare a dozei în cazul vârstnicilor dacă funcţia renală nu este afectată.

Mod de administrare

Topamax este disponibil sub formă de comprimate filmate, pentru administrare orală. Comprimatele filmate se recomandă să nu fie sfărâmate. Topamax poate fi administrat fără să se ţină cont de mese.

6. Alte informații

Topamax are influenţă minimă sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.Topiramatul acţionează asupra sistemului nervos central şi poate produce somnolenţă, ameţeli sau alte simptome asemănătoare. Poate, de asemenea, produce perturbări vizuale şi/sau vedere înceţoşată. Aceste reacţii adverse pot fi potenţial periculoase pentru pacienţii care conduc un vehicul sau folosesc utilaje, mai ales până la stabilirea sensibilităţii individuale a pacientului la medicament.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.