1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Aredia

Aredia 15 mg se comercializează sub formă de pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă. Un flacon Aredia conţine ca și substață activă pamidronat disodic 15 mg. Ca și excipienți, Aredia conține:

în flaconul cu pulbere: manitol, acid fosforic.

În fiolele cu solvent: apă pentru preparate injectabile.

2. Indicații și contraindicații Aredia

Aredia este un medicament indicat a fi administrat pentru tratamentul afecţiunilor asociate cu o activitate osteoclastică crescută. Dintre acestea, putem menționa:metastazele osoase predominant litice şi mielom multiplu, hipercalcemia de cauză neoplazică sau boala Paget a osului.

Aredia este contraindicată la pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la pamidronat sau la alţi bifosfonaţi, sau la oricare dintre excipienţii menționați anterior.

3. Reacții adverse și supradozaj cu Aredia

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate au fost decelate următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări ale sistemului imunitar

Sunt destul de puțin întâlnite. Ca exemplu, putem enumera: reacţii alergice incluzând reacţii anafilactice, bronhospasm/dispnee, edem Quincke (angioneurotic) și șocul anafilactic.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Cele mai frecvente reacții adverse din această categorie sunt: hipocalcemia, hipofosfatemie, hipokaliemie, hipomagneziemie. Foarte rar au apărut și hiperkalemie și hipernatriemie.

Tulburări ale sistemului nervos

Cea mai raportată reacție adversă este hipocalcemia simptomatică prin parestezie și tetanie. De asemenea, mai pot apărea: cefalee, insomnie, somnolenţă. Sau mult mai rar: convulsii, agitaţie, ameţeli, letargie, confuzie, halucinaţii vizuale.

Tulburări oculare

Dintre acestea, cea mai des întâlnită este conjunctivita. Mai rar, pot fi raportate și: uveita (irită, iridociclită), sclerita, episclerita, xantopsia.

Tulburări cardiace

Foarte rară este insuficienţa ventriculară stângă. Aceasta se prezintă prin simptomele clasice, reprezentate de: dispnee, edem pulmonar sau edeme ale membrelor inferioare datorată supraîncărcării lichidiene. Mai rar pot apărea și tulburări vasculare ca hipertensiunea arterială sau hipotensiunea arterială.

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: greaţă, vărsături, anorexie, durere abdominală, diaree, constipaţie, gastrită. Mai rar întâlnită: dispepsia.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Sunt des raportate: dureri osoase tranzitorii, artralgii, mialgii, dureri generalizate. Mai pot apărea: crampe musculare.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Nu sunt unele dintre reacțiile adverse cel mai frecvent întâlnite. Ca exemple, putem menționa: Insuficienţă renală acută. Glomeruloscleroza segmentară focală incluzând varianta cu colaps, sindromul nefrotic. Deteriorarea unei afecţiuni renale preexistente, hematurie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Sunt foarte frecvente următoarele tipuri de reacții adverse: febră şi simptome asemănătoare infecţiei cu virusul gripal, însoţite uneori de stare de rău general, frisoane, fatigabilitate şi bufeuri. De asemenea, pot apărea și reacţii la locul de injectare (durere, eritem, edem, induraţie, flebită, tromboflebită).

Supradozaj

Pacienţii care au primit doze mai mari decât cele recomandate trebuie atent monitorizaţi. În cazul apariţiei unei hipocalcemii semnificative clinic însoţită de parestezii, tetanie sau hipotensiune arterială, revenirea la starea anterioară poate fi atinsă cu ajutorul unei perfuzii de gluconat de calciu.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe ale Aredia

Aredia nu trebuie niciodată administrată sub formă injectabilă in bolus, ci trebuie întotdeauna diluată şi administrată în perfuzie intravenoasă lentă. Este foarte important ca pacienții să fie bine hidratați înainte de a fi administrată Aredia. După începerea tratamentului cu Aredia, trebuie monitorizaţi parametrii metabolici standard corelaţi cu hipercalcemia, incluzând calciul şi fosfaţii plasmatici. La pacienţii cu afecţiuni cardiace, în special la pacienţii vârstnici, un aport suplimentar de sare poate precipita insuficienţa cardiacă.

Bifosfonaţii, incluzând Aredia, au fost asociaţi cu toxicitate renală manifestată sub forma deteriorării funcţiei renale şi posibilă insuficienţă renală. Deteriorarea renală, progresia la insuficienţa renală şi dializă, au fost raportate la pacienţi după prima doză sau după o doză unică de Aredia. Aredia se excretă intact, în principal pe cale renală, astfel că riscul reacţiilor adverse renale poate fi mai mare la pacienţii cu disfuncţie renală. Aredia nu trebuie administrat împreună cu alţi bifosfonaţi, deoarece efectele lor combinate nu au fost studiate.

Deoarece nu există date clinice disponibile privind administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu se pot face recomandări speciale la această populaţie de pacienţi.

Osteonecroza maxilarului a fost raportată mai ales la pacienţii cu cancer la care s-au administrat scheme de tratament cu bifosfonaţi, inclusiv Aredia. La o mare parte dintre aceşti pacienţi s-a administrat, de asemenea, chimioterapie şi glucocorticoizi. Mulţi dintre ei au manifestat semne de infecţie locală incluzând osteomielita. În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, dacă este posibil, procedurile stomatologice invazive.

Ca urmare a experienţei de după punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi au fost raportate incapacitate osoasă, articulară, severă şi ocazională şi/sau dureri musculare. Cu toate acestea, asemenea raportări au fost puţin frecvente.

Aredia a fost utilizată în asociere cu calcitonina la pacienţii cu hipercalcemie severă, rezultând un efect sinergetic care a determinat o scădere mai rapidă a calcemiei. Se recomandă prudenţă atunci când Aredia se administrează împreună cu alte medicamente cu potenţial nefrotoxic. La pacienţii cu mielom multiplu, riscul insuficienţei renale poate fi crescut atunci când Aredia este utilizată în asociere cu talidomida.

Sarcina și alăptarea

Nu există studii adecvate şi bine controlate la gravide şi nu există experienţă clinică care să susţină utilizarea acestui medicament la gravide. De aceea, nu este indicată utilizarea medicamentului pe parcursul sarcinii. De asemenea, un studiu la şobolani, în timpul alăptării a arătat că pamidronatul disodic trece în lapte. De aceea, tratamentul cu Aredia este contraindicat în timpul alăptării.

5. Doze și mod de administrare Aredia

Soluţia de Aredia reconstituită din pulberea din flacoane trebuie diluată într-o soluţie perfuzabilă fără calciu și administrată lent, în perfuzie.

Adulți și vârstnici

Pentru tratamentul metastazelor osoase predominant litice şi mielomul multiplu, doza recomandată de Aredia este de 90 mg, administrată într-o perfuzie unică, la intervale de 4 săptămâni. La pacienţii cu metastaze osoase care primesc chimioterapie la intervale de 3 săptămâni, medicamentul poate fi, de asemenea, administrată la intervale de 3 săptămâni.

Pentru tratamentul hipercalcemiei de cauză neoplazică, doza totală de Aredia utilizată pentru o cură de tratament depinde de concentraţiile plasmatice de calciu iniţiale ale pacientului. Doza totală poate fi administrată, fie într-o perfuzie unică, fie în mai multe perfuzii timp de 2-4 zile consecutive. Atât pentru cura de tratament iniţială, cât şi pentru curele repetate, doza maximă pentru o cură de tratament este de 90 mg.

Pentru tratamentul bolii Paget a osului, doza totală de Aredia recomandată pentru un ciclu de tratament este de 180-210 mg. Aceasta poate fi administrată, fie în 6 prize a câte 30 mg, o dată pe săptămână (doza totală 180 mg), fie în 3 prize a câte 60 mg, la fiecare 2 săptămâni. Dacă se utilizează doze de 60 mg, se recomandă să se înceapă tratamentul cu o doză iniţială de 30 mg (doza totală 210 mg). Această schemă de tratament, omiţând doza iniţială, poate fi repetată după 6 luni, până când se ajunge la remisia bolii şi când apare recăderea.

Ca şi în cazul altor bifosfonaţi cu administrare intravenoasă, se recomandă monitorizarea renală, de exemplu, măsurarea creatininei plasmatice anterior administrării fiecărei doze de Aredia. La pacienţii la care se administrează medicamentul pentru tratamentul metastazelor osoase sau mielomului multiplu care prezintă dovada deteriorării funcţiei renale, tratamentul cu Aredia trebuie oprit până când funcţia renală revine la o valoare normală.

Un studiu farmacocinetic arată că nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată. Aredia nu a fost studiată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte administrarea acestui medicament la copii.

6. Alte informații Aredia

Pacienţii trebuie avertizaţi despre faptul că pot apărea somnolenţă şi/sau ameţeli, ulterior perfuziei cu Aredia, cazuri în care pacienţii nu trebuie să conducă vehicule, să folosească utilaje potenţial periculoase sau să participe la alte activităţi care pot fi periculoase datorită scăderii vigilenţei.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

A se păstra  în ambalajul original.

Dacă soluţia nu este utilizată imediat, durata de timp de la reconstituire, incluzând diluarea, păstrarea la frigider, la 2-8°C şi sfârşitul administrării nu trebuie să depăşească 24 ore.