Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Dependența de alcool este o boala cronică de o importanță majoră și este caracterizată printr-o tulburare de comportament manifestată prin preocuparea continuă pentru alcool și pentru uzul său în detrimentul sănătății. OMS (Organizația Mondială a Sănătății) definește alcoolismul ca orice consum de băuturi alcoolice ce provoacă prejudiciu individului și societății.
Consumul de alcool a ajuns să devină o problemă de importanță majoră în România, ocupând acum locul 5 în lume la consum total de alcool pur per locuitor de 13,7 litri. Puțini sunt cei care înțeleg cu adevărat cât de dăunător este alcoolul, deoarece frecvența cu care acesta se consumă a dus la banalizarea actului, dar și a circumstanțelor în sine. O persoană dependentă de această substanță nu mai este conștientă de faptul că nu mai deține controlul asupra cantității consumate, frecvența cu care o consumă și faptul că este în stare de orice ca să o obțină.
Consumul de alcool este cunoscut în întreaga lume încă din timpuri străvechi, Vechiul Testament îi atribuie lui Noe plantarea primei culturi de viță de vie, considerandu-l prima persoana care s-a îmbătat. Prin secolul al VII-lea înainte de Hristos consumarea băuturilor alcoolice reprezintă o parte importantă a vieții de zi cu zi, grecii erau însă destul de inteligenți pentru a remarca faptul că deși vinul poate crea o stare euforică, deasemenea poate să determine o persoană să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi făcut sau chiar să-și iasă din minți.
Primele informații cu privire la dependența de alcool ca fiind o problemă medicală care are și repercursiuni în mediul social al unui individ au apărut în ultimele două secole. În anul 1819, Kramer, un medic moscovit introduce termenul de „dipsomanie” argumentând faptul că beția este determinată de motive morale. Suedezul Magnus Huss descrie în lucrarea sa „Alcoolismul cronic ori maladia cronică” urmările consumului de alcool și introduce în literatura medicală termenul de „alcoolism cronic”.
Există diverse clasificări ale alcoolismului, dar cea mai cunoscută și acceptată este cea a lui Jellinek. Aceasta clasifică alcoolismul în funcție de tipul dependenței alcoolice, a formelor de sevraj și a motivației principale a consumului.
O clasificare a alcoolismului este cea a lui Cloninger în care sunt descrise două tipuri de alcoolism.
S-au realizat numeroase studii în ceea ce privește cauzele consumului de alcool, iar cei mai întâlniți factori au fost cei genetici, biochimici, factori de mediu și psiho – sociali și personalitatea premorbidă.
După ingestia alcoolului, absorbţia se face la nivelul duodenului şi jejunului. Concentraţia maximă în sânge se atinge la aproximativ 30 – 90 de minute de la ingerare. Dacă subiectul se alimentează, absorbția este mai după trecerea în sânge, alcoolul este:
a) Calea alcooldehidrogenazei – În acest proces, alcoolul se transformă în acetaldehidă, iar ulterior sub acţiunea acetaldehid – dehidrogenazei este transformată în acetat. Blocarea acetaldehid – dehidrogenazei (prin Disulfiram, Antalcol, Antabuse) determină acumularea de acetaldehidă în organism.
b) Oxidarea microzomială – se produce în prezenţa oxigenului şi rezultă apă. Această oxidare provoacă proliferarea reticulului endoplasmatic. NAD este un cofactor și acceptor de hidrogen când alcoolul este convertit la acetaldehida și mai departe la acetil – coenzima A. Alcoolul se răspândeşte în organism în toate ţesuturile, inclusiv la nivelul neuronilor. Alcoolemia e un indice al nivelului alcoolului în ţesuturi. Ritmul de metabolizare a alcoolului este de 15 mg / dL / oră, cu o variabilitate cuprinsă între 10 – 34 mg / dL / oră în funcţie de mai multe caracteristici, cum ar fi: vechimea consumului, sex, rasă etc.
Factorii de mediu şi psiho – sociali au o contribuție importantă în dezvoltarea alcoolismului cronic. O traumă din copilărie, privarea parentală (prin deces, divorț sau abandon), pierderea unei persoane apropiate, sunt doar unele din situațiile care se regăsesc în spatele consumului abuziv de alcool.
Un alt factor important este personalitate premorbidă. Deși nu există un profil unic de personalitate caracteristic alcoolicilor, iar numărul acestora este în creștere, s-au elaborat câteva caracteristici care se regăsesc la majoritatea consumatorilor de alcool. S-a observat faptul că, în general, alcoolicii au personalități instabile, tendințe depresive, sentimente de inferioritate combinate cu atitudini de superioritate care sunt precedate de consumul abuziv de alcool.
Cele unsprezece simptome ale tulburărilor de consum de alcool, conform DSM – 5 (cea de-a cincea ediție a manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mentale):
Intoxicația acută cu alcool apare în urma ingestiei recente de alcool și duce la modificări de comportament negative. Persoana poate fi suspicioasă sau sociabilă, iar urmările fiziologice pot fi: incoordonarea, mersul nesigur, facies congestionat, dizartria. Complicațiile intoxicației acute sunt multiple: automutilarea, agresiuni, accidentări, vărsături sau chiar decesul. Manifestările clinice depind de nivelul alcoolemiei:
Această intoxicație survine după ingerarea unei cantități mici de alcool (de până la 1%) la persoanele care au o sensibilitate crescută. Apariția acesteia poate fi favorizată dacă este însoțită de băutul pe nemâncate, sechele traumatice ale creierului sau suprasolicitare nervoasă. Crește iritabilitatea și irascibilitatea, persoana în cauză devine conflictuală, agresivă și violentă.
Alcoolismul cronic se caracterizează printr-un complex de simptome (comportamentale, fiziologice) apărute în urma consumului îndelungat, și în cantități semnificative, de băuturi alcoolice. Persoana își pierde controlul asupra consumului de alcool, concomitent se accentuează tendința de a bea mai mult și în cantități mai mari. În general, persoana nu recunoaște uzul excesiv.
Alcoolicul trece printr-o fază de toleranță crescută, iar în condițiile consumului continuu apar simptome de sevraj sau delir dacă cantitatea este redusă sau oprită. Cu cât consumul se face pe o perioadă mai îndelungată, cu atât starea fizică și psihică a persoanei se alterează prin apariția de tulburări digestive, disfuncții hepatice până la ciroză hepatică, alimentația este îngreunată, își pierde capacitatea de a gândi limpede, inapetență, etc. Delirurile alcoolice cronice apar într-un stadiu al consumului în care alcoolici devin impotenți și ajung să dezvolte idei de gelozie sau otrăvire, dezvoltând agresivitate, dispreț sau idei criminale față de cei apropiați.
Acestea sunt în strânsă legătură, deoarece apar odată cu creșterea progresivă a nevoii de a bea cu scopul de anesteziere a sentimentelor negative, ascundere a neputinței și uitare a greșelilor din trecut. Persoana pierde controlul asupra consumului de alcool: în ceea ce privește doza consumată, locul sau momentul consumului și nu mai poate întrerupe consumul deoarece apare reacția de sevraj psihic și fizic care poate să ajungă până la delirium tremens. De asemenea neglijează alte activități în favoarea consumului de alcool și nu întrerupe, în ciuda apariției consecințelor somatice sau sociale negative.
Pentru că alcoolul înlătură inhibițiile, alcoolici cronici devin cicălitori, ostili și agresivi. Alții devin închiși, deprimați, singuratici. Ei au frecvent probleme interpersonale, cu menținerea căsniciei, a profesiei, cu poliția.
Majoritatea alcoolicilor trăiesc un viu sentiment de culpabilitate. La început au remușcări. Rușinea este cea mai tipică și cea mai profundă și este mai greu de suportat decât culpabilitatea, pentru că include și un sentiment de rejecție de sine. Mulți alcoolici sunt depresivi deoarece conduita lor nu corespunde sistemului de valori, îi rănesc pe cei apropiați și îi împiedică să se realizeze. Gelozia alcoolică, caracteristică alcoolismului cronic, poate fi datorată leziunilor cerebrale, dar și impotenței frecvente.
Negarea este principalul mecanism de apărare care menține dependența față de alcool. Prin negare, alcoolicul încearcă să își păstreze iluziile legate de persoana sa și să și protejeze stima de sine, în ciuda comportamentului său asupra altora. Printr-un proces de influențare, exercitat frecvent de alcoolic care aruncă vina pe ceilalți, pe soartă, pe condiții, ceilalți se pot simți controlați, exploatați, tratați ca niște obiecte. Alte comportamente precum seducția, agresiunea, furia, apar pentru a reduce anxietatea și să crească impresia de putere și control. Negarea reprezintă un obstacol important pentru tratament și cât timp persoana nu își recunoaște problema, nici o intervenție nu o să aibă rezultat îndelungat.
Fenomenele apar după un consum pe o perioadă mai mare de 10 ani și afectează persoanele în jurul vârstei de 40 de ani. Tulburarea poate dura săptămâni sau luni.
Ca în orice intoxicație cronică, sunt afectate atenția, memoria, capacitatea de judecată și discernământul. Golurile de memorie reprezintă unul din semnele precoce ale alcoolismului.
Episoade tranzitorii de amnezie anterogradă care apar în cursul intoxicațiilor acute alte alcoolicilor cronici. Tulburarea se datorează difuncțiilor organice de la nivelul hipocâmpului și structurilor temporale conectate cu acesta în procesul sintezei amnezice. După astfel de episoad precede instalarea sindromului amnestic Korsakoff.
Apare la câteva ore de la încetarea sau reducerea ingestiei de alcool și se manifestă prin vărsături, slăbiciune, grețuri, tremor grosier, dispoziție tristă, cefalee, insomnie. Prezența simptomelor de sevraj pot persista până la 5 – 7 zile de la oprirea consumului de alcool, iar unele persoane prezintă semne și după 6 luni (hipertensiune arterială, tahicardie, anxietate, insomnii). Manifestările sevrajului sunt agravate de malnutriție, depresie, stări convulsive, stări de amețeală, anxietate, iar una din principalele manifestări grave este delirium tremens.
Acesta reprezintă o complicaţie psihiatrică majoră, al cărei element central constă din sindromul de confuzie mentală şi care poate apărea nu doar în sevraj (la 48 – 72 ore de la întreruperea sau reducerea marcată a consumului), ci şi în cursul consumului pacientului cu etilism maladiv. Este o urgenţă medicală ce apare la 1 – 3% din bolnavii dependenţi de alcool. Manifestările sunt la nivel:
a) Aspect general modificat: îngrășare sau scădere în greutate datorită perturbării regimului alimentar, facies vultuos cu telangiectazii;
b) Complicații gastro – intestinale: ulcer gastric și peptic, pancreatită, ciroză care se poate complica cu varice esofagiene, sindromul Mallory – Weiss, gastrita care poate antrena hemoragii digestive. Aproximativ 15 – 20% din alcoolici fac ciroză hepatică, dar 50 – 58% din cirotici sunt alcoolici;
c) Complicații pulmonare: pneumonie, tulberculoză, bronșite, emfizem pulmonar, bronhopneumonie;
d) Complicații cardiovasculare: hipertensiune arterială, coronaropatii, cardiomiopatia alcoolică (cardiomiopatia dilatativă), tulburări de ritm și de conducere;
e) Complicații hematologice: macrocitoza, anemie feriprivă ca urmare a hemoragiilor digestive, anemii megaloblastice prin carență alimentară și malabsorbție (deficit de vitamina B12 și acid folic);
f) Complicații endocrine: la barbați apare diminuarea nivelului de testosteron prin deprimare gonadală și hipofizară, scăderea libidoului, atrofie testiculară, impotență; la femei apar iregularități menstruale.
g) Complicaţii metabolice: cetoacidoză, hiperglicemie, hiperuricemie, hipoglicemie, hiprelipidemie;
Aceasta este o malformație congenitală asociată consumului de alcool al mamei în timpul sarcinii. Această boală durează întreaga viață afectează organismul la nivel fizic și psihic. Este caracterizat prin trăsături faciale anormale (facies plat, buza superioară subțire, ochi mici cu deschizătură mică a pleoapelor), retard mental (tulburări comportamentale și cognitive) și deficit de statură (greutatea la naștere sub 2500 grame). În Europa, sindromul de alcoolism fetal afectează 2% din populație, în Statale Unite ale Americii acesta afectează 5 – 6% din populație, iar în Africa sindromul de alcoolism fetal afectează 10% din populație.
Diagnosticul de sindrom alcoolism fetal se efectuează în baza tabloului clinic (semne și simptome) și aducerii la cunoștință a personalului medical de către mamă a consumului de alcool în timpul sarcinii. Datorită lipsei unor simptome ale sindromului alcoolic fetal acesta devine greu de diagnosticat, astfel încât sindromul poate fi confundat cu sindrom ADHD (attention deficit hyperactivity disorder) sau cu sindromul Asperger.
Nu există un tratament specific pentru sindromul de alcoolism fetal, ci doar pentru simptomele sindromului. Ca medicație se utilizează medicamente psihoactive și vizite periodice la psihiatru. Pentru rezultate mai bune este recomandat ca părintele să insoțească copilul la aceste vizite. Mamele dependende de alcool găsesc, în prezent, ajutor în centre de dezintoxicare sau în cabinete de planing familial. Cea mai bună metodă ce asigură sănătate copilului o reprezintă renunțarea la alcool și alte substanțe dăunătoare organismului, cât și monitorizarea constantă a sarcinii. Nu se cunoaște o doză acceptată de alcool ce poate fi baută în timpul sarcinii.
Se face după semnele clinice, halena specifică și testele de alcoolemie utilizate în general la cazurile medico – legale. Alcoolicul cronic este de multe ori identificat la serviciile de medicină internă, unde se prezintă cu diferite afecțiuni somatice.
Testul AUDIT |
|
Întrebări | Răspunsuri |
De câte ori aţi consumat băuturi alcoolice în ultimul an de zile?
|
|
Câte unităţi alcoolice aţi consumat într-o zi (în medie), atunci când aţi folosit băuturi alcoolice?
|
|
De câte ori aţi consumat mai mult de 6 unităţi de alcool pe zi?
|
|
De câte ori v-aţi apucat de băut alcool şi nu v-aţi mai putut opri?
|
|
De câte ori nu v-aţi putut îndeplini obligaţiile zilnice (la locul de muncă, familiale etc.) din cauza băuturii, în ultimul an de zile?
|
|
De câte ori aţi simţit nevoia să luaţi o gură de alcool (o duşcă) dimineaţa, pentru a depăşi starea de mahmureală, în ultimul an de zile?
|
|
De câte ori aţi avut, în ultimul an, un sentiment de remuşcare sau vinovăţie după consumul de băuturi alcoolice?
|
|
De câte ori, în ultimul an de zile, vi s-a întâmplat să nu vă amintiţi ce s-a petrecut cu dumneavoastră în noaptea trecută, datorită consumului de alcool?
|
|
Aţi fost implicat în accidente (rutiere, la locul de muncă etc.) datorită faptului că aţi consumat băuturi alcoolice?
|
|
O rudă, un prieten sau un medic s-au arătat îngrijoraţi de consumul dumneavoastră de alcool sau vi s-a sugerat să întrerupeţi consumul de alcool?
|
|
Interpretare:
|
Identificarea dependenței și gradului de severitate prin parcurgerea testului CAGE |
|
Întrebări | Răspunsuri |
C (cut down): V-ați gândit vreodată să reduceți din consumul de alcool? |
Nu [0] Da [1] |
A (annoyed): V-au deranjat vreodată oamenii care vă criticau pentru că consumați alcool? |
Nu [0] Da [1] |
G (guilty): V-ati simțit vreodată vinovat pentru că consumați alcool? |
Nu [0] Da [1] |
E (eye-opener): Ați consumat vreodată băuturi alcoolice dimineața pentru a vă calma sau pentru a scăpa de mahmureală? |
Nu [0] Da [1] |
Interpretare:
|
Diagnosticul diferențial al alcoolismului se face cu alte substanțe hipnotice, anxiolitice, droguri, stări confuzionale, cetoacizod diabetică, dar și cu alte comorbidități ale alcoolismului precum schizofrenia, depresia, tulburări de personalitate.
Probleme legate de alcool |
Dependeța de alcool | |
Prezența simptomelor de
sevraj |
Nu | Adesea |
Toleranța | Ușoară | Marcată |
Cantități consumate | >14 unități pe săptămână |
> 40 – 60 unități pe săptămână |
Consecințe bio-psiho-
sociale |
Absente sau ușoare | Severe |
Neglijarea
responsabilităților majore |
Nu | Da |
Tratamentul dependenței de alcool este dificil, deoarece consumul prelungit a acestuia conduce la dereglări ale sistemului nervos central, iar consecințele resimțindu-se la nivelul procesării informației, cât și în planul echilibrului emoțional. Netratate, aceste efecte duc la creșterea abuzivă și compulsivă a consumului și afectează toate sectoarele vieții psihice. Consumul abuziv devine unica strategie de a face față tulburărilor emoționale și situațiilor stresante specifice vieții.
Abordarea terapeutică a ”alcoolismului – boală” este un proces de lungă durată, adaptat stadiului și evoluției tulburării, precum și nevoilor pacientului. Într-o primă etapă este importantă terapia medicamentoasă, iar ulterior pentru stabilirea și prevenirea recăderilor sunt importante intervențiile psihoterapeutice.
Tratamentul sevrajului alcoolic la un pacient deja diagnosticat este administrarea benzodiazepinelor, datorită toleranței încrucișate cu alcoolul. Administrarea de benzodiazepine (20 – 90 mg/zi fracționat la 4 – 6 ore) și vitamine (tiamină) garantează prevenirea simptomele de sevraj doar dacă pacientul este spitalizat, deoarece există riscul apariției complicațiilor care trebuie asistate la timp, iar riscul de a relua consumul de alcool interferează destul de frecvent cu tratamentul.
Chiar dacă benzodiazepinele oferă protecție împotriva crizelor convulsivante, la pacienții care au un istoric de crize se vor administra anticonvulsivante (Carbamzepina în doze de 200 – 800 mg pe zi).
Gabapentinul este recomandat pentru că se elimină pe cale renală, nu interacționează cu alte medicamente și nu produce tulburări cognitive sau dependență. Tiamina are rolul de a hrăni neuronii afectați în mare măsură de alcool, pentru profilaxia psihozei Wernicke și Korsakoff, acesta fiind administrat per os în doze de 100 mg până la 300 mg pe zi timp de 10 – 14 zile. După evaluarea funcției hepatice și examinarea celorlalte organe se va face completarea tratamentului cu hepatoprotectoare, antihipertensive, antiritmice, în funcție de afecțiune.
Administrarea preparatelor cu magneziu ajută la prevenirea crizelor convulsive la un pacient care a mai avut. Beta – blocantele și alfa-blocanții se recomandă pentru remedierea semnelor vegetative, iar antipsihoticele se recomandă pentru tratamentul deliriumului.
Tratamentul de durată, care împiedică alcoolicul sa bea, se face prin administrarea de Disulfiram și Carbamid. Consumul de alcool combinat cu acestă medicație aversivă duce la apariția unei reacții fizice acute și psihologice, de disconfort și rău. Această reacție constă în amețeală, cefalee, vedere tulbure, hipotensiune arterială, dureri în piept, vomă, iar simptomele durează aproximativ 30 – 60 minute (repetarea acestora îl determină pe alcoolic să dezvolte un reflex negativ față e băutura ingerată).
Disulfiramul intervine în metabolizarea alcoolului, inhibând aldehid-dehidrogenaza și oprind astfel metabolizarea alcoolului. Acesta se administrează astfel: prima zi 1 – 3 comprimate, zilele 2 – 10 câte 1 – 2 comprimate, apoi întreținere cu 1 comprimat la 2 – 3 zile.
Din nefericire, această metodă nu este îndeajuns și funcționează pentru o scurtă perioada de timp. Prevenirea recăderilor presupune ca pacientul să fie motivat, să aibă o situație socio – profesională și familială bună, să fie sănătos.
Psihoterapia unui pacient dependent de alcool se poate realiza prin încurajarea acestuia să participe la întâlnirile alcoolicilor anonimi. Conștientizarea și recunoașterea acestei probleme este un prim pas către vindecare. Primele grupuri de Alcoolici Anonimi au apărut în anul 1935, iar de atunci s-au dezvoltat continuu ajungând astăzi în peste 170 de țări.
Unii reușesc să își găsească motivația și să parcurgă acești pași, alții renunță din lipsa credinței pentru Dumnezeu sau le este mai ușor să continuie consumul și să trăiască singuri în propria lume.
Evoluția alcoolismului cronic este îndelungată, dar unele studii arată ca un procentaj de 30% dintre marii consumatori reușesc să se oprească către bătrânețe. O persoană parcurge mai multe etape până ce ajunge la dependență. În cazul alcoolicilor, aceștia încep cu un consum ocazional la petreceri sau diverse întâlniri, iar în timp apare consumul regula din care nu se pot opri.
Prognosticul alcoolismului cronic este rezervat. Alcoolismul reprezintă o problemă serioasă cu mulți factori de prognostic negativ: durata lungă de consum, factorii genetici, vârsta tânără de debut, lipsa motivației din partea alcoolicului pentru renunțarea la consum, lipsa suportului din partea familiei.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.