Criptorhidia sau testiculul necoborȃt

Criptorhidia este una dintre cele mai frecvente anomalii genitale întâlnite în practica urologică. Criptorhidia, cunoscută și sub termenul de “testicul necoborât”, se referă la acele cazuri în care testiculul nu poate fi palpat la nivelul scrotului. La ora actuală, peste 5% dintre nou-născuții de sex masculin prezintă această patologie. Criptorhidia este mai frecventă la prematuri și la copiii având o greutate la naștere sub limita inferioară a normalului.

Anomaliile congenitale ale aparatului genital masculin ocupă un loc important în rândul patologiei pediatrice datorită frecvenţei ridicate şi consecinţelor sale asupra dezvoltării organismului. Aceste afecțiuni, nediagnosticate la timp ori tratate necorespunzător, se însoțesc de complicații grave ce conduc la distrugerea funcțională a aparatului reproducător.

Testiculele se dezvoltă în cursul vieții intrauterine. Dezvoltarea inițială are loc în abdomenul fătului. În mod firesc, până la momentul nașterii, testiculele vor migra în scrot. În situația în care unul sau ambele testicule nu coboară, nou-născutul va prezenta o anomalie genitală – testicul necoborât. În peste 50% din cazuri, testiculele vor migra spontan în scrot în primele 3 luni de viață sub influența hormonilor materni. Dacă absența testiculului în scrot depășește 6 luni, este obligatoriu consultul urologic. Absența testiculară unilaterală este mai frecventă decât absența bilaterală numită și anorhidie. Doar 3% din copiii de sex masculin cu vârsta de 1 an rămân cu diagnosticul cert de testicul necoborât.

Clasificarea criptorhidiei

În funcție de localizare, criptorhidia prezintă următoarele variații ale situării testiculului:

  • Intraabdominal
  • Intracanalicular- la nivelul canalului inghinal
  • Extracanalicular – suprapubian sau infrapubian
  • Ectopic
  • Există și un caz particular – testiculul retractil sau flotant. În această situație, testiculul este mobil și poate părăsi scrotul datorită unui reflex cremasterian, revenind la poziția normală ulterior.  Este important de făcut diagnosticul diferențial între criptorhidie și testicul retractil, deoarece tratamentul nu este necesar în această ultimă situație.

Cum recunoaștem criptorhidia?

Examenul clinic fizic este elementul cheie în diagnosticul criptorhidiei. Nu există simptome specifice în cazul acestei afecțiuni congenitale. Este important de reținut că testiculul necoborât sau criptorhidia este o anomalie nedureroasă.  La examenul clinic, unul sau ambele testicule fie par să lipsească, fie nu pot fi palpate la nivelul scrotului, ele corborând pe un traiect anormal. Frecvent scrotul este mai mic sau asimetric. Scrotul unui copil care nu are testiculele coborâte poate fi:

  • nedezvoltat – moale și aplatizat.
  • asimetric – în cazul în care numai un testicul este coborât, o parte este mai mare, mai plină și mai bine dezvoltată. Cea în care testiculul nu a coborât, va fi mai plată și mai mică. De asemenea, corpul rotund al testiculului este nepalpabil la nivelul regiunii afectate.

Medicul va realiza o inspecție atentă a întregii regiuni inghinale și genitale și va încerca prin palpare să localizeze testiculul. Este importantă examinarea pacientului atât în poziție ortostatică, cât și în decubit dorsal, pentru a exclude prezența unui testicul retractil. Testiculul retractil poate fi palpat la nivelul scrotului doar în anumite poziții. Ulterior, medicul va decide dacă sunt necesare investigații suplimentare – ecografie abdominală, RMN sau CT – sau chiar intervenția chirurgicală.

Care sunt riscurile criptorhidiei?

Complicații și consecințe pe termen lung posibile după diagnosticarea criptorhidiei sunt următoarele:

  1. Creșterea riscului de infertilitate, mai ales când sunt afectate ambele testicule. În mod fiziologic, testiculele aflate în scrot, au o temperatură cu 3-4 grade mai scăzută decât cele localizate pe traiectul abdominal. Temperaturile mai ridicate din corp pot afecta dezvoltarea testiculului și pot împiedica producerea unui lichid spermatic normal.
  2. Riscul crescut de degenerare malignă – apariția cancerului testicular. Tratamentul chirurgical corect efectuat în primul an de viață reduce riscul dezvoltării acestui tip de cancerul, dar acești pacienți necesită o supraveghere activă pe tot parcursul vieții.
  3. Torsiunea testiculului este mai rară decât la testiculul coborât, dar mult mai severă.
  4. În cazul traumatismelor, testiculul coborât în scrot cu ajutorul intervenţiei chirurgicale poate fi afectat cu ușurință.

De ce apare criptorhidia?

Cauzele apariției criptorhidiei sunt numeroase, ȋnsǎ nașterea prematurǎ este considerată a fi principalul motiv. Alte cauze pot include:

  • Tulburări hormonale
  • Spina bifidǎ
  • Absența testiculară totală
  • Dezvoltarea anatomică anormală
  • Sănătatea precară a mamei în timpul sarcinii
  • Probleme hormonale ale fătului
  • Defect testicular manifestat printr-o lipsă de răspuns la gonadotrofine (testicul disgenetic)

Criptorhidia: Tratament.

Inițial, medicul va aștepta până la vârsta de 6 luni ca testiculul sǎ coboare spontan, fǎrǎ a interveni chirurgical sau hormonal. Dacă testiculul nu coboară de la sine, chirurgul pediatru va recomanda precoce intervenția chirurgicală, în primul an de viață. Intervenția, denumită orhidopexie, este considerată standardul “de aur” în tratarea criptorhidiei. Orhidopexia este necesară pentru a reduce riscurile pe termen lung: apariția unor neoplasme testiculare sau a infertilității. Totodată, aceasta face posibilă examinarea atentă a testiculului pentru depistarea altor anomalii asociate. Intervenția chirurgicală se face sub anestezie generală, de obicei pe cale laparoscopică.

O altă modalitate de tratament, dar cu șanse limitate de reușită este reprezentată de terapia hormonală. Acest tip de tratament se adresează unor cazuri atent selecționate, în funcție de localizarea testiculului. Tratamentul hormonal presupune injectarea de gonadotropinǎ corionicǎ umanǎ, un hormon ce poate  provoca coborȃrea testiculului, prin intermediul stimulării producției de testosteron. Rata de succes aproximată este de 40% în cazul localizării inghinale și doar 20% în formele abdominale. Tratamentul cu hormoni LH-RH sau GN-RH exogeni (gonadoliberine) prezintă rezultate similare.

Dacă un testicul prezintă malformații, este atrofiat sau incomplet majoritatea medicilor recomandă îndepărtarea acestuia pentru a preveni eventualele complicații.  Respectând același principiu, la pacienții adulți se recomandă extirparea testiculului, intervenție denumită orhidectomie, datorită riscului crescut de degenerare neoplazică.

De reținut!

  • Copilul care are un testicul unic trebuie să acorde o importanță sporită oricărui tip de traumatism!
  • Bărbații care au un testicul necoborât au un risc de până la 40 de ori mai ridicat de a dezvolta cancer testicular față de populația generală. Tratamentul chirurgical efectuat corect în cazul unui testicul necoborât nu înlătură complet riscul apariției unui neoplasm testicular, dar îl reduce semnificativ. Din acest motiv, bărbații cu diagnosticul de criptorhidie trebuie examinați cel puțin o dată la doi ani, periodic, pentru tot restul vieții. Această examinare trebuie să includă obligatoriu inspecția și palparea regiunilor inghinală și genitală.
  • Un scrot parțial sau complet gol, lipsit de testicul, poate avea deseori un impact psihologic și emoțional negativ asupra bărbaților. Astfel, în situația în care testiculul este absent sau prezintă malformații, o proteză testiculară poate oferi un aspect normal scrotului.
  • Evidenţierea anomaliilor asociate sau a ambiguităţii sexuale reprezintă probleme frecvente, care necesită o atenţie sporită, după diagnosticarea criptorhidiei.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!