Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Răspuns

Logo

Wamlox 5 mg- Prospect Medicament

Bucataru
Bucataru

14 Oct 2020

eye-glyph Vizualizări: 29

Distribuie Articolul

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Wamlox

Wamlox 5 mg/80 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat de Wamlox conţine ca substanțe active amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină) şi valsartan 80 mg. Asocierea amlodipină/valsartan asociază doi compuşi antihipertensivi cu mecanisme complementare, pentru controlul tensiunii arteriale la pacienţii cu hipertensiune esenţială: amlodipina aparţine clasei de antagonişti ai calciului, iar valsartanul clasei de antagonişti ai angiotensinei II. Asocierea acestor substanţe are un efect antihipertensiv aditiv, reducând tensiunea arterială mai mult decât oricare dintre componente în mod individual. Ca excipienți, Wamlox conține:

  • Celuloză microcristalină
  • Manitol
  • Stearat de magneziu
  • Croscarmeloză sodică
  • Povidonă K 25
  • Dioxid de siliciu coloidal anhidru
  • Laurilsulfat de sodiu
  • Alcool polivinilic parțial hidrolizat
  • Dioxid de titan
  • Macrogol
  • Talc
  • Oxid galben de fer

2. Indicații și contraindicații

Acest medicament este indicat a fi administrat pentru ratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Wamlox este indicat pentru administrare la adulţii a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat prin monoterapie cu amlodipină sau valsartan.

Wamlox nu este recomandat a fi utilizat în următoarele situații:

  • Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior
  • Insuficienţă hepatică severă, ciroză biliară sau colestază
  • Administrarea concomitentă a Wamlox cu medicamente care conţin aliskiren la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală
  • Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină
  • Hipotensiune arterială severă
  • Şoc (inclusiv şoc cardiogen)
  • Obstrucţie a fluxului sanguin de la nivelul ventriculului stâng (de exemplu, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă şi stenoză aortică severă)
  • Insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut.

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Infecţii şi infestări

Pot apărea frecvent nasofaringintă și gripă.

Tulburări hematologice şi limfatice

Au o frecvență de apariție necunoscută:

  • Scăderea valorilor hemoglobinei şi hematocritului
  • Leucopenie
  • Neutropenie
  • Trombocitopenie, uneori cu purpură
Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rar au fost raportate cazuri de hipersensiblitate.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Au fost raportare:

  • Anorexie
  • Hipercalcemie
  • Hiperglicemie
  • Hiperlipidemie
  • Hiperuricemie
  • Hipokaliemie
  • Hiponatremie
Tulburări psihice

Sunt puțin frecvente:

  • Depresie
  • Anxietate
  • Insomnie/tulburări de somn
  • Schimbări de dispoziţie
  • Confuzie
Tulburări ale sistemului nervos

Din această categorie, putem menționa umrătoarele reacții adverse:

  • Tulburări de coordonare
  • Ameţeală
  • Ameţeală posturală
  • Disgeuzie
  • Sindrom extrapiramidal
  • Cefalee
  • Hipertonie
  • Parestezie
  • Neuropatie periferică, neuropatie
  • Somnolenţă
  • Sincopă
  • Tremor
  • Hipoestezie
Tulburări oculare

Au fost raportate tulburări vizuale, însă rar.

Tulburări acustice şi vestibulare

Din această clasă au fost raportate cazuri de tinitus și vertij.

Tulburări cardiace

Pot apărea:

  • Palpitaţii
  • Sincopă
  • Tahicardie
  • Aritmii (inclusiv bradicardia, tahicardie ventriculară şi fibrilaţie atrială)
  • Infarct miocardic
Tulburări vasculare

Putem menționa:

  • Înroşire trecătoare a feţei
  • Hipotensiune arterială
  • Hipotensiune arterială ortostatică
  • Vasculită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Sunt puțin frecvente:

  • Tuse
  • Dispnee
  • Durere faringolaringiană
  • Rinită
Tulburări gastrointestinale

Din această categorie, cele mai frecvente reacții adverse sunt:

  • Disconfort abdominal, durere în regiunea superioară a abdomenului
  • Modificarea obiceiurilor intestinale
  • Constipaţie
  • Diaree
  • Senzaţie de uscăciune a gurii
  • Dispepsie
  • Gastrită
  • Hiperplazie gingivală
  • Greaţă
  • Pancreatită
  • Vărsături
Tulburări hepatobiliare

Pot apărea:

  • Valori anormale ale testelor hepatice, inclusiv creşterea nivelului bilirubinei plasmatice
  • Hepatită
  • Colestază intrahepatică, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Au o frecvență scăzută de apariție:

  • Alopecie
  • Angioedem
  • Dermatită buloasă
  • Eritem
  • Eritem multiform
  • Exantem
  • Hiperhidroză
  • Reacţie de fotosensibilitate
  • Prurit
  • Purpură
  • Erupţie cutanată tranzitorie
  • Decolorare a pielii
  • Urticarie şi alte forme de erupţii cutanate tranzitorii
  • Dermatită exfoliativă
  • Sindrom Stevens-Johnson
  • Edem Quincke
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Au fost raportate următoarele:

  • Artralgie
  • Dureri de spate
  • Edem la nivelul articulaţiilor
  • Spasme musculare
  • Mialgie
  • Edem la nivelul gleznei
  • Senzaţie de greutate
Tulburări renale şi ale căilor urinare

Au fost raportate următoarele reacții adverse:

  • Creşterea valorilor creatininei plasmatice
  • Tulburări de micţiune
  • Nicturie
  • Polachiurie
  • Poliurie
  • Insuficienţă renală şi afectare a funcţiei renale
Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Au fost întâlnite cazuri de disfuncție erectilă și ginecomastie, însă acestea au o frecvență de apariție scăzută.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Din această categorie, putem exemplifica următoarele reacții adverse:

  • Astenie
  • Disconfort, stare generală proastă
  • Oboseală
  • Edem facial
  • Înroşire trecătoare a feţei, înroşire cu bufeuri
  • Durere toracică noncardiacă
  • Edem
  • Edem periferic
  • Durere
  • Edem cu godeu
Investigaţii diagnostice

Din această categorie, cele mai menționate reacții adverse sunt:

  • Scăderea concentraţiei plasmatice de potasiu
  • Creştere în greutate
  • Scădere în greutate

Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare.

Supradozaj

Nu există experienţă privind supradozajul cu amlodipină/valsartan. Principalul simptom al unui supradozaj cu valtarsan este posibil să fie hipotensiunea arterială marcată şi o stare de ameţeală. Supradozajul cu amlodipină poate determina vasodilataţie periferică excesivă şi posibil tahicardie reflexă. S-au raportat hipotensiune arterială sistemică pronunţată până la inclusiv şoc cu sfârşit letal.

Dacă ingerarea a avut loc recent se poate lua în considerare inducerea vărsăturilor sau spălăturile gastrice. S-a demonstrat că administrarea de cărbune activat la voluntarii sănătoşi imediat după sau până la două ore de la ingerarea amlodipinei reduce semnificativ absorbţia de amlodipină. Hipotensiunea arterială semnificativă din punct de vedere clinic, cauzată de un supradozaj cu amlodipină/valsartan impune asigurarea de asistenţă cardiovasculară activă incluzând monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiace şi respiratorii, aşezarea extremităţilor într-o poziţie superioară faţă de restul corpului şi supravegherea volumului circulant şi a cantităţii de urină produsă.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Hiperpotasemie

Utilizarea concomitentă cu suplimente cu potasiu, diuretice care reţin potasiu, substituente minerale pentru regim hiposodat care conţin potasiu sau alte medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a potasiului (heparina, etc.) trebuie realizată cu prudenţă şi monitorizarea frecventă a concentraţiilor potasiului.

Stenoza arterei renale

Asocierea amlodipină/valsartan trebuie utilizată cu prudenţă în tratamentul hipertensiunii la pacienţii cu stenoză unilaterală sau bilaterală de arteră renală sau stenoză pe rinichi unic, deoarece ureea şi creatinina plasmatică pot creşte la aceşti pacienţi.

Transplant renal

Până în prezent nu există date privind siguranţa utilizării asocierii amlodipină/valsartan de către pacienţii cărora li s-a efectuat recent un transplant renal.

Insuficienţă hepatică

Valsartanul se elimină în general nemetabolizat prin bilă. Se recomandă prudenţă la administrarea asocierii amlodipină/valsartan la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată sau cu tulburări biliare obstructive. În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată fără colestază, doza maximă recomandată de valsartan este de 80 mg.

Hiperaldosteronism primar

Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu trebuie trataţi cu valsartan, antagonist al angiotensinei II, pentru că sistemul lor renină-angiotensină este afectat de boala de bază.

Angioedem

A fost raportat angioedemul, inclusiv umflarea laringelui şi glotei, care a determinat obstrucţia căilor respiratorii şi/sau umflare a feţei, buzelor, faringelui şi/sau limbii la pacienţii trataţi cu valsartan. Unii dintre aceşti pacienţi au prezentat anterior angioedem la administrarea altor medicamente, inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. Administrarea asocierii amlodipină/valsartan trebuie întreruptă imediat la pacienţii care prezintă angioedem şi nu trebuie reluată.

Insuficienţă cardiacă/ după un infarct miocardic

Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron, se pot aştepta modificări ale funcţiei renale în cazul persoanelor predispuse. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă a căror funcţie renală poate depinde de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, tratamentul cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei şi cu antagoniştii receptorilor angiotensinei a fost asociat cu oligurie şi/sau azotemia progresivă şi (rar) cu insuficienţa renală acută şi/sau cu deces. S-au raportat efecte similare şi în cazul valsartanului. Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă sau după infarct miocardic trebuie să includă întotdeauna evaluarea funcţiei renale.

Stenoză aortică şi de valvă mitrală

Ca toate celelalte vasodilatatoare, se recomandă precauţie deosebită la pacienţii care prezintă stenoză de valvă mitrală sau stenoză aortică semnificativă care nu este de grad înalt.

Interacțiuni

Medicamentele antihipertensive utilizate frecvent (de exemplu alfablocante, diuretice) şi alte medicamente care pot determina reacţii adverse hipotensive (de exemplu antidepresive triciclice, alfablocante utilizate în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată) pot creşte efectul antihipertensiv al combinaţiei în doză fixă.

Nu este recomandată administrarea amlodipinei cu grepfrut sau suc de grepfrut deoarece biodisponibilitatea poate fi crescută la unii pacienţi, determinând potenţarea efectelor de reducere a tensiunii arteriale.

Sarcina și alăptarea

La om, siguranţa utilizării amlodipinei în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Utilizarea în sarcină este recomandată doar când nu există altă alternativă terapeutică mai sigură şi când boala în sine reprezintă un risc major pentru mamă şi făt. Pe de altă parte, utilizarea antagoniştilor receptorilor de angiotensină II nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină. De asemenea, utilizarea antagoniştilor receptorilor de angiotensină II este contraindicată în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină

Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu antagoniştilor receptorilor de angiotensină II este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii.

Tratamentul cu antagoniştii receptorilor de angiotensină II trebuie oprit imediat, când sarcina este diagnosticată, şi, dacă este cazul,
trebuie început un tratament alternativ. Dacă expunerea la antagoniştii receptorilor de angiotensină II a avut loc din al doilea trimestru de sarcină, se recomandă o verificare cu ultrasunete a funcţiei renale şi a craniului. Sugarii ale căror mame au utilizat antagoniştii receptorilor de angiotensină II trebuie atent monitorizaţi în ceea ce priveşte hipotensiunea arterială.

Nu există informaţii disponibile privind utilizarea combinației amlodipină/valsartan în timpul alăptării, prin urmare, combinațiaamlodipină/valsartan nu este recomandată şi sunt de preferat tratamente alternative cu profiluri de siguranţă mai bine cunoscute în timpul alăptării, în special în cazul alăptării unui nou-născut sau a unui sugar născut prematur.

5. Doze și mod de administrare

Adulți

Doza recomandată de Wamlox este de un comprimat pe zi. Wamlox 5 mg/80 mg poate fi administrat pacienţilor a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat prin monoterapie cu amlodipină 5 mg sau valsartan 80 mg.

Se recomandă ajustarea individuală a dozelor componentelor (şi anume amlodipină şi valsartan) înainte de alegerea combinaţiei cu doză fixă. Poate fi avută în vedere trecerea directă de la monoterapie la combinaţia cu doză fixă atunci când se consideră adecvat din punct de vedere clinic. Pentru confort, pacienţii cărora li se administrează valsartan şi amlodipină în comprimate/capsule separate pot fi trecuţi la tratamentul Wamlox având componentele în aceleaşi doze.

Insuficienţă renală

Nu există date clinice disponibile la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor potasiului şi ale creatininei în cazul insuficienţei renale moderate.

Insuficienţă hepatică

Administrarea Wamlox este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Pacienţii vârstnici (vârsta de 65 ani şi peste)

Este necesară prudenţă când se cresc dozele la pacienţii vârstnici. Când pacienţii vârstnici hipertensivi cu insuficienţă hepatică trec la tratamentul cu amlodipină sau Wamlox, trebuie utilizată cea mai mică doză disponibilă de amlodipină, respectiv a componentei amlodipină.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Wamlox la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Calea de administrare este orală. Se recomandă administrarea Wamlox cu apă.

Wamlox poate fi administrat cu sau fără alimente.

6. Alte informații Wamlox

Pacienţii care utilizează combinațiaamlodipină/valsartan şi conduc vehicule sau folosesc utilaje trebuie să se aibă în vedere că uneori poate apare ameţeală sau oboseală. Amlodipina poate avea o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă pacienţii trataţi cu amlodipină prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, capacitatea de reacţie poate fi afectată.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!

© Copyright 2021 News Med - Toate drepturile rezervate.