Hipotensiunea arterială
Hipotensiunea este termenul medical ce desemneaza o valoare scazuta a tensiunii arteriale (mai putin de 90/60).

Hipotensiunea arterială – când sa ne adresăm medicului?

Ce este hipotensiunea arterială?

Hipotensiunea arterială este definită ca o scădere a valorilor tensiunii arteriale sub 90/60 mmHg (sub 90 mmHg presiunea sistolică, respectiv 60 mmHg presiunea diastolică). Aceasta afecţiune se datorează scăderii eficacităţii organismului de a menţine o tensiune arterială adecvată pentru funcţionarea la un nivel optim.

Tensiunea arterială este formată din două componente, şi anume:

–          tensiunea arterială sistolică – este reprezentată de presiunea în artere în timpul umplerii lor de către ejecţia sângelui din cord;

–          tensiunea arterială diastolică – ne arată presiunea arterială atunci când inima este în relaxare, sau mai bine zis între cele 2 bătăi.

Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt 120 mmHg pentru presiunea sistolică şi 80 mmHg pentru presiunea diastolică. Desigur, aceste valori pot fi şi mai scăzute, dar până într-un anumit prag.

Din nefericire, hipotensiune arterială pune mari semne de întrebare în privinţa sănătăţii persoanelor varstnice. O hipotensiune survenită brusc poate influenţa semnificativ perfuzarea organelor importante şi sensibile la acest dezechilibru, şi anume creierul şi rinichiul.

Creierul are o particularitate reprezentată de mecanismul de autoreglare care poate interveni la valori ale tensiunii sistolice între 70-180 mmHg. O scădere sub acest interval poate duce la o privare importantă de sânge la nivelul acestuia şi la apariţia unor posibile complicaţii.

Rinichiul este, de asemenea, extrem de sensibil la hipotensiune. Datorită faptului că el primeşte circa 20% din debitul cardiac, o hipoperfuzie şi o hipotensiunela nivelul său poate produce efecte imediate.

Cum se manifestă hipotensiunea arterială?

Simptomele hipotensiunii arteriale sunt:

·         Ameţeală;

·         Senzaţie de leşin ce poate ajunge până la leşin;

·         Vedere înceţoşată;

·         Confuzie;

·         Greaţă;

·         Stare generală de slăbiciune;

·         Aritmii cardiace;

·         Tahicardie;

·         Hipotermia extremităţilor (temperatura scăzută la nivelul extremităţilor).

În mod obişnuit, hipotensiunea nu produce simptome. Persoanele ce au acest diagnostic de mult timp nu necesită un tratament medicamentos dacă nu reclamă simptome specifice bolii. În urma unor studii, s-a constatat că aproximativ un adult din 20 se confruntă cu manifestari specifice hipotensiunii arteriale, restul fiind asimptomatici.

Clasificarea hipotensiunii arteriale

  1. Hipotensiunea arteriala primară (esenţială) – este mai des întâlnită la persoanele de sex feminin, tinere, cu o greutate scăzută sau cu o înălţime mare. Lipsa efortului fizic sau stresul duc la apariţia simptomelor.
  2. Hipotensiunea arteriala secundară – în acest caz, hipotensiunea survine în urma unei alte afecţiuni.

Factori de risc pentru hipotensiunea arterială

Principalul factor de risc incriminat în apariţia hipotensiunii arteriale este vârsta. De-a lungul vieţii, în funcţie de mai mulţi factori de risc, precum: stilul de viaţă, alimentaţia, comportamente nocive (fumat, alcool) se pot produce schimbări la nivelul arterelor. Astfel, la persoanele vârstnice, ele ajung să nu mai poată răspunde la o hipo sau o hipertensiune arterială la fel ca la o persoană tânără şi sănătoasă prin pierderea elasticităţii. De aceea, odată cu înaintarea în vârstă, hipotensiunea arterială devine tot mai frecvenţă (în special la persoanele peste 60 de ani).

Alţi factori de risc implicaţi în apariţia hipotensiunii arteriale sunt:

–          Deshidratarea;

–          Fumatul;

–          Consumul de băuturi alcoolice;

–          Boala Parkinson;

–          Tulburări hormonale – hipo sau hipertiroidism, boala Addison;

Cauze ale hipotensiunii arteriale

Dintre cauzele cele mai frecvente ale hipotensiunii arteriale, amintim:

–          Afecţiuni cardio-vasculare, precum: bradicardia (scădere a frecvenţei cardiace), insuficientă cardiacă;

–          Anumite medicamente, precum: antihipertensive, diuretice, beta-blocante, antidepresive triciclice, narcotice;

–          Sarcina;

–          Deshidratarea severă datorită vărsăturilor, febrei înalte sau unei diaree severe;

–          Hemoragii;

–          Alcool;

Există două situaţii particulare când pot apărea simptomele de hipotensiune:

–          Hipotensiunea ortostatică – apare atunci când ne ridicăm brusc din pat şi se manifestă de obicei cu ameţeli sau chiar leşin. Ea se caracterizează printr-o scădere mai mare de 20 mmHg a presiunii sistolice la momentul revenirii din clinostatism (pozitia culcată) in ortostatism (adică in picioare). Se datorează scăderii fenomenelor compensatoare pentru adaptarea tensiunii la momentul ridicării;

–          Hipotensiunea postprandială – apare frecvent după o masă copioasă şi se datorează redistribuţiei fluxului sangvin la nivel intestinal ca răspuns la ingestia de alimente.

Diagnosticul hipotensiunii arteriale

De cele mai multe ori, din lipsa apariţiei simptomelor, hipotensiunea arterială se descoperă întâmplător. Pentru stabilirea diagnosticului este necesară o măsurare a tensiunii arteriale de minim 3 ori în perioade diferite. Tensiunea se va lua la ambele braţe pentru a exclude o eventuală coarctaţie de aorta.

De asemenea, este necesar şi un set de analize suplimentare care să includă:

–          hemoleucograma,

–          EKG,

–          ecocardiografia,

–          glicemia,

–          ionograma serică,

–          markerii funcţiei renale,

–          markerii funcţiei hepatice.

Tratament

În cazul pacienţilor asimptomatici nu trebuie instituit un tratament. Medicul trebuie să prescrie tratament medicamentos numai persoanelor cu simptome specifice bolii şi etiologiei acesteia.

O situaţie particulară este, de exemplu, medicaţia anti Parkinsoniană. Aceasta produce hipotensiune arterială, iar dacă simptomele devin evidente, este necesară schimbarea tratamentului sau ajustarea dozelor sub supravegherea medicului curant. Acest lucru se poate aplica la orice alt medicament ce produce hipotensiune arterială.

Tratamentul de prima intenţie în hipotensiunea arterială este în cele mai multe cazuri igieno-dietetic. Astfel, se poate recomanda:

·         Ingestia de lichide – medicul va sfătui pacientul să consume cât mai multe lichide pentru a preveni deshidratarea, cel puţin 2 litri de lichide pe zi;

·         Consumul de sare – pacienţii hipotensivi trebuie să crească doza zilnică de sodiu ingerată. Cu toate acestea, pacienţii care suferă de afecţiuni cardio-vasculare nu trebuie să crească ingestia de sare!

·         Efortul fizic – este esenţial pentru un hipotensiv să facă mişcare zilnic cel puţin câte 30 de minute pentru a îmbunătăţi circulaţia sângelui;

·         Evitarea schimbării bruşte a poziţiei corpului, mai ales în cazul persoanelor cu hipotensiune ortostatică;

·         Evitarea ridicării unor obiecte cu o greutate crescută;

·         Evitarea meselor bogate la pacienţii cu hipotensiune postprandială – se recomandă acestora să mănânce puţin şi des.

Tratamentul medicamentos – este instituit la pacienţii cu simptomatologie severă:

·         Fludrocortison – este un medicament care ajuta în majoritatea etiologiilor de hipotensiune. Mecanismul sau de acţiune constă în creşterea retenţiei de sodiu de către rinichi, astfel producându-se o creştere a tensiunii arteriale.

·         Midodrin – este un vasopresor ce acţionează pe receptorii alfa-1 de pe arteriole şi venule. Efectul său se produce prin creşterea tonusului vascular la acest nivel.

 

Dacă hipertensiunea arterială este considerată de medici un factor de risc foarte important în apariţia multor complicaţii, hipotensiunea arterială este de cele mai multe ori benignă. Cu toate acestea, în cazul apariţiei simptomelor este indicat să vă adresaţi medicului dumneavoastră.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!