Trichineloza este o infecție cauzată de către nematodul Trichinella sp. De obicei, această patologie apare în izbucniri epidemice. Metoda de infectare constă în consumul cărnii insuficient preparată termic. Există mai multe specii care pot infecta omul, fiecare find caracteristică unei anumite regiuni.

Trichinella spiralis este agentul parazitar găsit în carnea de porc. Carnea de urs poate fi infectată cu Trichinella murelli. Iar în zona arctica și subarctică, cea mai frecvent întâlnită specie este Trichinella nativa. Aceasta poate infecta urșii polari, morsele, lupii, câinii. În Europa, a fost întâlnită specia Trichinella brivoti, care infectează vulpile și porcii mistreți. În cazul păsărilor, a porcilor este întâlnită specia Trichinella pseudospiralis. În Papua Noua Guinee, lebedele sunt infectate de Trichinella paupae.

Zonele cele mai afectate sunt regiunile nordice și cele temperate.

Ciclul de viață

Trichinella sp. are dimensiuni cuprinse între 1,5 mm la mascul și 3 – 4 mm la femelă.

Omul se infectează cu acest parazit prin ingestia de carne infectată (care conține larve de Trichinella sp.) insuficient preparată termic. Larvele sunt eliberate în timpul procesului de digestie, ajung la nivelul peretelui intestinului subțire și în aproximativ 30 de ore devin adulți. Ulterior, se reîntorc în lumenul intestinal, unde se acuplează. În cele din urmă, adulții sunt eliminați din intestin. Femela se întoarce înapoi la nivelul peretelui intestinal, pentru a elibera sute de larve vii, pe o durată de aproximativ două săptămâni. Acest intervalul de timp poate ajunge până la șase săptămâni la persoanele cu imunodepresie.

Larvele de la nivelul intestinului pot migra pe cale sanguină sau limfatică în tot organismului gazdei. La nivelul musculaturii striate, acestea vor închista, proces care poate dura până la trei săptămâni. Astfel, larva rămâne viabilă aproximativ cinci ani.

Simptome – trichineloză

Gravitatea manifestărilor clinice sunt direct proporționale cu numărul de larve ingerate și cu imunitatea gazdei respective. Aceasta este explicația faptului că nu toți cei care consumă carne infectată dezvoltă boala.

Larvele la nivel intestinal

Trichineloza debutează lent, la câteva zile de la ingestia cărnii infectate. Când este ingerată o cantitate scăzută de larve,  simptomatologia este redusă sau inexistentă. La ingestia unei cantități mai mari de larve, pot apărea: dureri abdominale colicative, diaree mucoidă, greață, vomă, stări subfebrile, erupții urticariene. Durerile și diaree sunt cauzate de peristaltismul exagerat. Acesta se datorează apariției focarelor de necroză, a infiltratului inflamator, a produșilor toxici de metabolism ai parazitului.

Temperatura corpului crește până la 40°C când larvele încep să migreze prin sânge până la țesuturi. Mai pot apărea edeme faciale, în special periorbitale. Acestea sunt albe, moi și nedureroase. Alte simptome asociate sunt: artralgiile, mialgiile, sufuziuni sanguine (lezarea vaselor de sânge cu hemoragie) la nivel conjunctival sau al patului unghial, tuse uscată.

Aceste simptome apar de obicei în primele două săptămâni ale bolii. Asemănarea acestor cu un sindrom gripal, poate conduce la un diagnostic greșit. De aceea este important a se realiza o anamneză detaliată a pacientului.

Larvele la nivel muscular

Pacientul prezintă eozinofilie, ca urmare a migrării larvelor în organismul uman. Larvele care sunt distruse în timpul migrării eliberează endotoxine. Acestea sunt implicate în reacții de hipersensibilitate, care se manifestă prin edeme și erupții urticariene.

Larvele care ajung la nivelul musculaturii somatice determină o serie de modificări structurale. O parte importantă din proteinele musculare se pierd și sunt înlocuite de colagen. În jurul larvei se formează o rețea de capilare sanguine. Larvele cresc în lungimea axei fibrei musculare, apoi se răsucesc. După aproximativ trei săptămâni începe încapsularea larvei. După aproximativ șase luni începe procesul de calcificare, care poate dura până la doi ani.

Ca urmare a localizării larvelor în diferite țesuturi pot apărea diferite complicații, precum: dureri ale mușchilor, dureri la deglutiție, masticație, alergodermie, meningită, encefalită, miocardită, pneumonie.

Faza acută a bolii durează câteva săptămâni. În cazul în care tratamentul antiparazitar nu este administrat, trichineloza se poate croniciza. Cronicizarea are ca efect o durată mai mare a manifestării simptomelor menționate anterior.

Diagnostic

Diagnosticul de trichineloză este stabilit în urma unei anamneze atente, a tabloului clinic cu semne și simptome ale pacientului, a analizelor de laborator și a tehnicilor imagistice.

Tabloul clinic

Tabloul clinic sugestiv cuprinde simptomele enunțate anterior (febră peste 38ºC, edeme faciale, mialgii, cefalee) la persoanele ce au consumat carne de porc. Este important a întreba pacientul dacă carnea a fost preparată termic corespunzător sau dacă a provenit dintr-o sursă verificată.

Teste de laborator

Testele de laborator indică:

• leucocite crescute
• eozinofile crescute (creșterea acestora se produce preponderent începând cu a doua săptămână și scade lent din a opta săptămână)
• VSH crescut
• fibrinogen crescut
• proteina C reactivă crescută
• enzimele musculare crescute (LDH – lactat dehidrogenaza, TGO – aspartat aminotransferaza, CK – creatinkinaza), deoarece fibrele musculare sunt distruse
• hipoalbuminemie crescută

Diagnosticul serologic

Diagnosticul serologic evidențiază nivelul de anticorpi. Inițial, sunt evidențiați anticorpi de tip IgE, ulterior anticorpii IgM și în cele din urmă anticorpii IgG.

Tehnici moleculare

Technicile PCR sunt utilizate pentru stabilirea diagnosticului, dar și pentru identificarea speciei.  Aceste teste sunt extrem de precise, putând identifica și prezența unei singure larve în organism.

Biopsia musculară

Biopsia musculară reprezintă o altă modalitate de confirmare a diagnosticului pozitiv de trichineloză. De obicei, se analizează un fragment muscular de la nivelul mușchiului solear sau al mușchiului deltoid. Este important de precizat că un rezultat negativ al biopsiei nu exclude infecția cu Trichinella sp.

Tratament

În prezent, nu există un tratament medicamentos specific pentru trichineloză. Sunt utilizate o serie de medicamente antihelmitice, precum: benzimidazol, albendazol, mebendazol. Aceste trei substanțe sunt utile doar în cazul viermilor adulți. Administrarea de mebendazol și albendazol se face inițial în doze mici, pentru a preveni reacția antigenică ce s-ar produce ca urmare a morții paraziților.

Alte medicamente utilizate sunt cele care tratează simptomele acestei patologii. Spre exemplu, se pot administra corticosteroizi (prednisolon), analgezice, antipiretice. Prednisolonul are dezavantajul că încetinește eliminarea paraziților.

Prevenție

Prevenția eficientă constă în respectarea regulilor de igienă în creșterea animalelor, precum și prepararea termică corespunzătoare a cărnii acestora. Congelarea cărnii de porc conduce la eliminarea acestui parazit. De asemenea, gătitul cărnii la cuptorul cu microunde nu este recomandat, deoarece gătitul nu se realizează uniform și pot exista zone în care temperatura nu a fost suficient de ridicată pentru a elimina parazitul. Este foarte important a se consuma doar carne care provine din surse sigure și a se prepara termic corespunzător.