Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Torvacard 10 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat Torvacard conţine ca substanță activă atorvastatină 10 mg (sub formă de atorvastatină calcică trihidrat). Atorvastatina scade concentraţia de colesterol şi lipoproteine din ser prin inhibarea HMG-CoA reductazei şi, consecutiv, a biosintezei colesterolului în ficat şi măreşte numărul receptorilor LDL din membrana celulară hepatică, în scopul accelerării captării şi catabolismului LDL. Ca excipienți, Torvacard conține:
Torvacard este indicat ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor concentraţiilor plasmatice crescute ale colesterolului total, LDL–colesterolului, apolipoproteinei–B şi trigliceridelor, la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 10 ani sau peste cu hipercolesterolemie primară, incluzând hipercolesterolemia familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie mixtă (corespunzătoare tipurilor IIa şi IIb conform clasificării Fredrickson) atunci când răspunsul la dieta şi
la alte măsuri non-farmacologice este inadecvat.
De asemenea, Torvacard este indicat pentru reducerea concentraţiilor plasmatice ale colesterolului total şi LDL-C la adulţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca terapie adjuvantă la tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau când aceste tratamente nu sunt disponibile.
Totodată, Torvacard se poate utiliza și pentru prevenţia evenimentelor cardiovasculare la pacienţii adulţi cu risc estimat crescut pentru un prim eveniment cardiovascular, ca adjuvant pentru corectarea altor factori de risc.
Acest medicament nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:
În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Frecvent poate apărea rinofaringită.
Rar au fost întâlnite cazuri de trombocitopenie.
Putem menționa reacţii alergice și anafilaxie.
Frecvente: hiperglicemie.
Mai puţin frecvente: hipoglicemie, creştere în greutate, anorexie.
Sunt mai puţin frecvente: coşmaruri, insomnie.
Din această categorie, putem menționa următoarele reacții adverse:
Mai puţin frecvente: vedere înceţoşată.
Rare: tulburări de vedere.
Sunt puțin întâlnite, însă au fost raportate cazuri ce au avut ca manifestare a reacțiilor adverse tinitus sau, foarte rar, pierderea auzului.
Frecvent au apărut: dureri faringo-laringiene, epistaxis.
Frecvente: constipaţie, flatulenţă, dispepsie, greaţă, diaree.
Mai puţin frecvente: vărsături, dureri la nivelul etajelor abdominale superior şi inferior, eructaţii, pancreatită.
Nu sunt frecvent raportate, însă pot apărea: hepatită, colestază, insuficienţă hepatică.
Mai puţin frecvente: urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, alopecie.
Rare: angioedem, dermatită buloasă, incluzând eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică.
Frecvente: mialgie, artralgie, dureri la nivelul extremităţilor, spasme musculare, tumefieri articulare, dorsalgii.
Mai puţin frecvente: dureri cervicale, oboseală musculară.
Rare: miopatie, miozită, rabdomioliză, tendonopatie, agravată uneori prin ruptură de tendon.
Cu frecvenţă necunoscută a apariției: miopatie necrotizantă mediată imun.
Sunt foarte rare. Poate apărea ginecomastie.
Mai puţin frecvente: stare generală de rău, astenie, durere toracică, edem periferic, fatigabilitate, febră.
Frecvente: valori anormale ale testelor funcţiei hepatice, concentraţii plasmatice crescute ale creatin kinazei.
Mai puţin frecvente: test pozitiv pentru prezenţa leucocitelor în urină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.
Nu există tratament specific în cazul supradozajului cu Torvacard. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic şi, dacă este necesar, se recurge la tratament de susţinere a funcţiilor vitale. Trebuie efectuate testări ale funcţiei hepatice şi monitorizarea valorilor concentraţiilor plasmatice ale creatinkinazei. Din cauza legării în proporţie mare a atorvastatinei de proteinele plasmatice, nu este de aşteptat ca hemodializa să determine o creştere semnificativă a clearance-ului atorvastatinei.
Trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice înainte de începerea tratamentului şi apoi periodic. La pacienţii la care apar semne sau simptome sugestive pentru o leziune hepatică, trebuie testată funcţia hepatică. Pacienţii la care se observă o creştere a valorilor serice ale transaminazelor trebuie ţinuţi sub observaţie, până la normalizarea acestor valori.
Cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială au fost raportate la unele statine, în special în cazul tratamentului de lungă durată. Simptomele prezentate pot include dispnee, tuse neproductivă şi deteriorare a stării generale (fatigabilitate, scădere în greutate şi febră). Dacă se suspectează că pacientul a dezvoltat boală pulmonară interstiţială, terapia cu statine trebuie întreruptă.
Anumite dovezi sugerează că statinele, ca şi clasă de medicamente, determină creşterea glicemiei şi la unii pacienţi aflaţi la risc crescut de declanşare a diabetului, acestea pot produce un anumit grad de hiperglicemie, fiind oportună instituirea controlului glicemic conform protocoalelor. Totuşi, acest risc este depăşit de reducerea riscului vascular de către statine şi astfel nu trebuie să reprezinte un motiv de întrupere a tratamentului cu statine.
Torvacard conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Atorvastatina nu trebuie administrată concomitent cu formele farmaceutice de acid fusidic cu administrare sistemică sau într-un interval de 7 zile de la întreruperea tratamentului cu acid fusidic. La pacienţii la care administrarea sistemică a acidului fusidic este considerată esenţială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic.
Utilizarea fibraţilor în monoterapie este asociată ocazional cu evenimente musculare, incluzând rabdomioliză. Riscul apariţiei acestor evenimente poate fi crescut în cazul utilizării concomitente de derivaţi ai acidului fibric şi atorvastatină. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, trebuie utilizată cea mai mică doză de atorvastatină necesară pentru atingerea obiectivului terapeutic şi pacienţii trebuie monitorizaţi corespunzător.
Deşi nu au fost realizate studii referitoare la interacţiunea dintre atorvastatină şi colchicină, au fost raportate cazuri de miopatie după administrarea concomitentă de atorvastatină şi colchicină; astfel încât prescrierea atorvastatinei împreună cu colchicina trebuie făcută cu precauţie.
Administrarea concomitentă de atorvastatină şi contraceptive orale a determinat creşterea concentraţiei plasmatice de noretindronă şi etinilestradiol.
Torvacard este contraindicat în timpul sarcinii
Nu se cunoaşte dacă atorvastatina sau metaboliţi săi se excretă în laptele uman. La şobolani, concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi sunt similare concentraţiilor din lapte. Din cauza potenţialului de apariţie a reacţiilor adverse grave, femeile care utilizează Torvacard nu trebuie să îşi alăpteze sugarii. În concluzie, atorvastatina este contraindicată în timpul alăptării.
Doza iniţială uzuală este de 10 mg o dată pe zi. Ajustarea dozelor trebuie efectuată la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este de 80 mg o dată pe zi.
Majoritatea pacienţilor sunt controlaţi terapeutic cu Torvacard 10 mg administrată o dată pe zi. Un răspuns terapeutic este evident în decurs de 2 săptămâni, iar efectul terapeutic maxim este atins, de regulă, în decurs de 4 săptămâni. Efectul se menţine în timpul tratamentului cronic.
Pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu Torvacard 10 mg zilnic. Dozele trebuie individualizate şi ajustate la fiecare 4 săptămâni, până la doza zilnică de 40 mg. După aceea, fie se poate creşte doza până la maximum 80 mg atorvastatină pe zi, fie se administrează un chelator de acizi biliari în asociere cu atorvastatină în doză de 40 mg o dată pe zi.
În cadrul studiilor de prevenţie primară, doza administrată a fost de 10 mg/zi. Pentru a obţine valori ale concentraţiilor plasmatice ale LDL-colesterolului în conformitate cu recomandările ghidurilor clinice curente, pot fi necesare doze mai mari.
Nu este necesară ajustarea dozei.
Torvacard trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică. De asemenea, acest medicament este contraindicat la pacienţii cu boli hepatice active.
La pacienţii cu vârsta peste 70 de ani, eficacitatea şi siguranţa în cazul utilizării dozelor recomandate sunt similare cu cele observate la populaţia generală.
Utilizarea la copii şi adolescenţi trebuie efectuată numai de către medici cu experienţă în tratarea hiperlipidemiei la copii şi adolescenţi, iar pacienţii trebuie re-evaluaţi în mod periodic pentru a se aprecia progresul.
Torvacard se administrează pe cale orală. Fiecare doză zilnică de atorvastatină se administrează nefracţionată şi poate fi utilizată în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.
Torvacard are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Perioada de valabilitate este de 2 ani.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.