Tipul psihocomportamental C este un tip de personalitate vulnerabil la distres (stresul negativ).  Tipul psihocomportamental C a fost evidențiat și caracterizat de către Temoshok (1987). Acesta a studiat un grup de pacienți diagnosticați cu melanom. Temoshok a constatat un element comun la aceşti pacienți: dorința de a-i mulțumi pe cei din jur și de a le satisface nevoile și dorinţele acestora. Aceștia își reprimă proprile sentimente și nevoi pentru a le satisface pe ale celor din jur. Studiile realizate au demonstat că o asemenea caracteristică a personalității unei persoane îi slăbește imunitatea. Astfel, o imunitate scăzută determină o evoluție mai rapidă a neoplaziilor. Pe baza acestor studii, Temoshok a clasificat acest tip de personalitate ca fiind tipul psihocomportamental C.

Elementele caracteristice

Persoanele care sunt caracterizate de tipul psihocomportamental C neagă sau îşi suprimă proprile emoţii, sentimente, trăiri. În general, emoţiile negative nu sunt exprimate: furie, tristeţe, mânie, anxietate. Aceste persoane tind să evite conflictele, de aceea adoptă un comportament de atenuare, armonizator şi o obedienţă excesivă. Alte caracteristici importante sunt răbdare exagerată, raţionalitatea şi calmul.

Tipul psihocomportamental C nu se acceptă pe sine şi din această cauză consideră că nu se pot integra în societate. O astfel de persoană consideră că doar mulţumindu-i pe cei din jur se poate integra în societate la un nivel acceptabil.

Persoanele aparţinând acestui tip psihocomportamental sunt caracterizate prin termenul „alexitimie”. Acest termen este definit printr-o deficitară cunoaştere de sine şi o incapacitate de exprimare a sentimentelor. Pacientul cu acest tip de personalitate prezintă şi dificultatea de a-şi exprima durerea şi simptomele.

Caracteristicile acestui tip de personalitate pot conduce la diferite patologii sau pot accentua unele patologii existente, deoarece:

1. exprimarea corectă a emoţiilor este esenţială pentru o adaptare eficientă la mediu, ceea ce nu se poate realiza la acest tip de pacienţi
2. prin incapacitatea majoră de exprimare a emoţiilor, pacientul realizează cu greu o integrare eficientă a Eului
3. refularea emoţiilor se va exprima la nivel fizic (psihosomatic), ceea ce determină apariţia bolilor.

Predispoziţia la afecţiuni

Cea mai frecvent întâlnită deficienţă biologică este la nivel imunitar şi neurohormal. Astfel, o persoană cu un tip psihocomportamental C prezintă o hiperfuncţie a axei hipotalamo-corticotrope. Hiperfuncţia se concretizează printr-o hipersecreţie a cortizolului (hormonul stresului).  Această deficienţă poate conduce la afectarea celulelor Natural Killer (NK) şi a celulelor T helper. Afectarea celulelor NK poate determina apariţia cancerului. La aceşti factori favorizanţi pentru apariţia cancerului se adaugă şi unele comportamente de risc. Exemple de comportamente de risc sunt: consumul de băuturi alcoolice, fumatul, privarea de somn etc.

Se poate înregistra şi o creştere a interleukinei 6 (IL-6) şi o scădere a nivelului de catecolamine. Catecolaminele reprezentate de adrenalină şi noradrenalină au rolul de a susţine organismul în situaţii de stres. Un nivel scăzut al acestora produce deficienţe în adaptarea persoanei la stres.

Alte patologii întâlnite la persoanele cu tip psihocomportamental C sunt bolile autoimune. Printre acestea se enumeră: scleroză laterală amniotrofică, lupus, scleroză multiplă, artrită reumatoidă etc.

Metode practice pentru limitarea efectului stresului la tipul psihocomportamental C

Persoanei cu acest tip de comportament îi este recomandat să comunice mai des. Astfel, prin asigurarea unui suport social optim, aceasta îşi poate exprima emoţiile şi sentimentele liber. Modalităţile de exprimare a emoţiilor pot fi învăţate. Persoana poate beneficia de suport atât din partea prietenilor, dar şi din partea specialistului (psiholog, medic).

Psihoterapia cognitiv comportamentală este una dintre modalităţile prin care o astfel de persoană poate să înveţe să se exprime. Tot prin acest tip de terapie se poate deprinde şi asertivitatea. Prin asertivitate se înţelege recunoaşterea nevoilor proprii, capacitatea de a refuza, de a spune „Nu”. Prin aplicarea aservitităţii, persoana renunţă la a mai satisface nevoile şi dorinţelor celor din jur. În acest mod, ea se poate concentra mai mult pe propria persoană.

Alte metode care pot contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate sunt realizarea unor activităţi relaxante, practicarea unui sport sau a unui hobby. Activităţile artistice sunt utile pentru exprimarea sentimentelor, emoţiilor. Muzica poate îmbunătăţi starea de spirt, precum şi vizionarea unei comedii. Râsul este un component eficient care determină secreţia de endorfine. Studiile au evidenţiat că râsul poate îmbunătăţi chiar şi imunitatea.

Modalităţi de comunicare medic – pacient cu tipul psihocomportamental C

Pacientul cu o astfel de personalitate poate fi recunoscut prin prezenţa următoarelor caracteristici:

• este tăcut, precaut
• atunci când vorbeşte are un ritm rar şi este atent la modul în care utilizează cuvintele
• este interesat de tratament, de modalităţile de a rezolva o situaţie
• înainte de a decide cu privire la sănătatea sa, analizează cu atenţie recomandările medicului
• este încântat să primească recomandări prin a căror punere în practică poate ajunge la rezultate vizibile, concrete
• este atent la detalii şi încearcă să anticipeze ce ar putea să nu meargă bine
• complianţa pacientului este ridicată în majoritatea cazurilor (când acesta este informat şi are convingerea că tratamentul care îi este administrat este eficient)

Concluzii

Persoanele cu astfel de tip psihocomportamental pot adopta unele dintre metodele de limitare a efectelor stresului. Acestea pot apela la un specialist (psiholog) pentru o mai bună însuşire a acestor tehnici, cu scopul de a obţine un randament mai ridicat. O persoană poate fi încadrată în acest tip psihocomportamental prin analiza comportamentului său. Încadrarea se poate realiza şi prin aplicarea Chestionarului „Anger-in” sau prin Chestionarul pentru investigarea exprimării furiei ca stare sau trăsătură. Aceste chestionare pot determina apartenţa unei persoane la tipul psihocomportamental C.