1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Tandemact

Tandemact 30 mg/2 mg se comercializează sub formă de comprimate. Fiecare comprimat de Tandemact conține ca substanțe active pioglitazonă 30 mg (sub formă de clorhidrat) și glimepiridă 2 mg. Tandemact combină două substanțe active antidiabetice cu mecanisme complementare de acțiune, pentru îmbunătățirea controlului glicemiei la pacienții cu diabet zaharat de tip 2: pioglitazona, un membru al clasei de tiazolidinedione, și glimepirida, un membru al clasei de sulfoniluree. Tiazolidinedionele acționează în principal prin reducerea rezistenței la insulină, iar sulfonilureele prin inducerea eliberării de insulină din celulele beta pancreatice. Ca excipienți, Tandemact conține:

• Celuloză microcristalină
• Croscarmeloză sodică
• Hidroxipropilceluloză
• Lactoză monohidrat
• Stearat de magneziu
• Polisorbat 80

2. Indicații și contraindicații

Tandemact este indicat ca tratament de a doua intenție la pacienții adulți cu diabet zaharat de tip 2, care prezintă intoleranță la metformină sau pentru care metformina este contraindicată și care urmează deja un tratament cu o asociere de pioglitazonă și glimepiridă.

Tandemact este contraindicat a fi administrat în următoarele situații:

• Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienții enumerați anterior sau la alte sulfoniluree ori sulfonamid
•  Insuficiență cardiacă sau antecedente de insuficiență cardiacă (stadiile NYHA de la I la IV)
•  Neoplasm de vezică urinară confirmat în prezent sau antecedente de neoplasm de vezică urinară
•  Hematurie macroscopică neinvestigată
•  Insuficiență hepatică
•  Diabet zaharat de tip 1
•  Comă diabetică
•  Cetoacidoză diabetică
•  Tulburări severe ale funcției renale

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Infecții și infestări

Pot apărea: infecții ale căilor respiratorii superioare, sinuzită.

Tumori benigne, maligne și nespecificate (incluzând chisturi și polipi)

Este mai puțin frecvent, însă au fost raportate cazuri de : neoplasm de vezică urinară.

Tulburări hematologice și limfatice

Pot apărea foarte rar diverse modificări hematologice.

Tulburări ale sistemului imunitar

Sunt rare. Pot fi întâlnite: șoc alergic, vasculită alergică, hipersensibilitate și reacții alergice.

Tulburări metabolice și de nutriție

Sunt puțin frecvente: hipoglicemie, creștere a apetitului alimentar.

Tulburări ale sistemului nervos

Au fost raportate:

• amețeli
• hipoestezie
• cefalee
• insomnie

Tulburări oculare

Din această categorie putem menționa:

• tulburare a vederii
• edem macular

Tulburări acustice și vestibulare

Au fost cazuri ce au avut ca reacție adversă principală vertijul.

Tulburări gastro-intestinale

Au fost raportate: flatulență, vărsături, diaree, greață, durere abdominală, presiune abdominală, senzație de sațietate.

Tulburări hepatobiliare

Pot apărea: hepatită, insuficiență hepatică (asociată cu colestază și icter).

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Din această categorie putem menționa următoarele reacții adverse:

• hiperhidroză
• fotosensibilitate
• urticarie
• prurit
• erupții cutanate tranzitorii

Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv

Frecvent a fost raportată apariția fracturilor osoase.

Tulburări renale și ale căilor urinare

Au fost întâlnite: glicozurie, proteinurie.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare

Cel mai frecvent au fost întâlnite: edem și fatigabilitate.

Investigații diagnostice

Pot apărea: creștere ponderală, creștere a valorilor lactat dehidrogenazei, scădere a concentrațiilor plasmatice de sodiu, creștere a valorilor alaninamino-transferazei.

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare.

Supradozaj

Doza maximă raportată de 120 mg pe zi, administrată timp de patru zile și apoi 180 mg pe zi timp de șapte zile nu a fost asociată cu nici un fel de simptome. După ingestia unei supradoze de glimepiridă, poate apărea hipoglicemia, care durează de la 12 la 72 ore și poate recidiva după recuperarea inițială. Este posibil ca simptomele să nu apară timp de până la 24 ore de la ingestie. În general, se recomandă supravegherea în spital. Pot apărea greață, vărsături și dureri epigastrice. În general, hipoglicemia poate fi însoțită de simptome neurologice, cum sunt agitația, tremorul, tulburările de vedere, problemele de coordonare, somnolența, coma și convulsiile.

Tratamentul supradozajului cu Tandemact constă în principal în prevenirea absorbției glimepiridei prin provocarea vărsăturilor și apoi ingestia de apă sau limonadă cu cărbune activat (adsorbant) și sulfat de sodiu (laxativ). În cazul ingestiei de cantități mari, se recomandă lavaj gastric, urmat de administrarea de cărbune activat și sulfat de sodiu. În caz de supradozaj (sever), se recomandă spitalizarea într-o unitate de terapie intensivă. Se recomandă administrarea de glucoză cât mai curând posibil, dacă este necesar prin injectarea intravenoasă în bolus a unei cantități de 50 ml soluție de glucoză 50%, urmată de injectarea unei soluții de glucoză 10%, cu monitorizarea strictă a glicemiei.

Tratamentul ulterior trebuie să fie simptomatic.

În mod special, la tratarea hipoglicemiei sugarilor și copiilor mici, în urma ingestiei accidentale de Tandemact, doza de glucoză administrată trebuie atent controlată pentru a evita posibilitatea producerii unei hiperglicemii periculoase. Valoarea glicemiei trebuie monitorizată îndeaproape.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Hipoglicemie

Dacă mesele sunt luate la ore neregulate sau sunt omise, tratamentul cu Tandemact poate determina hipoglicemie, din cauza componentei sulfoniluree. Aproape întotdeauna, simptomele pot fi ținute sub control imediat, prin aportul rapid de carbohidrați (zahăr). Îndulcitorii artificiali nu au nici un efect.

Se cunoaște de la alte sulfoniluree că, în pofida contramăsurilor inițiale aplicate cu succes, hipoglicemia poate recidiva. Hipoglicemia severă sau prelungită, ținută sub control numai temporar cu cantitățile obișnuite de zahăr, necesită tratament medical imediat și, ocazional, spitalizare.

Tratamentul cu Tandemact necesită monitorizarea regulată a glicemiei.

Retenție de lichide și insuficiență cardiacă

Pioglitazona poate determina retenție de lichide, care poate exacerba sau precipita insuficiența cardiacă. Atunci când sunt tratați pacienți care au cel puțin un factor de risc pentru dezvoltarea insuficienței cardiace congestive (de exemplu infarct miocardic în antecedente sau boală coronariană simptomatică sau vârstnici), medicii trebuie să inițieze tratamentul cu cea mai mică doză de pioglitazonă disponibilă și apoi să crească doza treptat. Pacienții trebuie ținuți sub observație, mai ales cei cu fracție de ejecție redusă, pentru depistarea semnelor și simptomelor de insuficiență cardiacă, creștere în greutate sau apariția edemelor.

Neoplasm de vezică urinară

Factorii de risc pentru neoplasmul de vezică urinară trebuie evaluați înaintea inițierii tratamentului cu pioglitazonă (factorii de risc includ vârsta, antecedente legate de statutul de fumător, expunerea la anumiți factori ocupaționali sau la chimioterapie, de exemplu ciclofosfamidă sau radioterapie anterioară în zona pelviană). Orice hematurie macroscopică trebuie investigată înaintea inițierii tratamentului cu pioglitazonă.

Pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant dacă în timpul tratamentului apar hematuria macroscopică sau alte simptome cum este disuria sau nevoia imperioasă de a urina.

Creșterea în greutate

În cadrul studiilor clinice cu pioglitazonă și sulfoniluree, administrate ca monoterapie sau în asociere, au existat dovezi de creștere în greutate dependentă de doză, care poate fi cauzată de acumularea de țesut adipos și, în unele cazuri, a fost asociată cu retenția de lichide. În unele cazuri, creșterea în greutate poate fi un simptom al insuficienței cardiace și, prin urmare, greutatea trebuie ținută sub supraveghere atentă. O parte a tratamentului antidiabetic o constituie controlul regimului alimentar.

Pacienții trebuie sfătuiți să respecte cu strictețe un regim alimentar controlat caloric.

Tulburări oculare

După punerea pe piață au fost raportate cazuri de primă apariție sau de agravare a edemului macular diabetic cu scăderea acuității vizuale la tiazolidinedione, inclusiv pioglitazonă. Mulți dintre acești pacienți au raportat și edem periferic concomitent. Nu este clar dacă există sau nu o asociere directă între pioglitazonă și edemul macular, însă medicul care prescrie medicamentul trebuie să ia în considerare posibilitatea apariției edemului macular, în cazul în care pacienții raportează tulburări de acuitate vizuală; trebuie luată în considerare efectuarea unui consult oftalmologic adecvat.

Sindrom ovarian polichistic

Ca urmare a îmbunătățirii acțiunii insulinei, tratamentul cu pioglitazonă la pacientele cu ovare polichistice poate determina reluarea ovulației. Aceste paciente pot rămâne gravide. Pacientele trebuie atenționate asupra riscului de sarcină și, dacă o pacientă dorește să rămână gravidă ori dacă apare o sarcină, tratamentul trebuie întrerupt.

Excipienți

Comprimatele conțin lactoză monohidrat și, prin urmare, nu trebuie administrate la pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză.

Interacțiuni

Nu s-au efectuat studii formale privind interacțiunile pentru Tandemact; cu toate acestea, administrarea concomitentă a substanțelor active la pacienți în cadrul utilizării clinice nu a determinat interacțiuni neașteptate.

Sarcina și alăptarea

Nu există date adecvate privind utilizarea de pioglitazonă la femeile gravide. Nu există date adecvate privind utilizarea de glimepiridă la femeile gravide. Astfel, Tandemact este contraindicat în timpul sarcinii. În cazul apariției sarcinii, tratamentul cu Tandemact trebuie întrerupt.

Derivații din sulfoniluree, cum este glimepirida, se elimină în laptele matern. S-a demonstrat prezența pioglitazonei în laptele femelelor de șobolani. Nu se cunoaște dacă pioglitazona se excretă în laptele uman. De aceea, Tandemact este contraindicat în timpul alăptării.

5. Doze și mod de administrare

Adulți

Doza recomandată de Tandemact este de un comprimat, administrat o dată pe zi.

În cazul în care pacienții raportează apariția hipoglicemiei, trebuie redusă doza de Tandemact sau trebuie luat în considerare un tratament fără asociere. În cazul în care pacienților li se administrează pioglitazonă în asociere cu alte sulfoniluree decât glimepirida, pacienții trebuie stabilizați cu pioglitazonă și glimepiridă administrate concomitent, înainte de trecerea la Tandemact.

Vârstnici

Medicii trebuie să inițieze tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă și să crească doza treptat, în special în cazul în care pioglitazona este asociată cu insulină.

Insuficiență renală

Tandemact nu trebuie utilizat la pacienții cu tulburări severe ale funcției renale.

Insuficiență hepatică

Tandemact nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență hepatică.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea Tandemact la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Comprimatele se administrează oral, cu puțin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia. Comprimatele trebuie înghițite, cu un pahar cu apă.

6. Alte informații Tandemact

Tandemact are influență mică asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Capacitatea pacientului de a se concentra și de a reacționa poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei sau a hiperglicemiei determinate de glimepiridă sau, de exemplu, ca urmare a afectării funcției vizuale.

Aceasta poate constitui un risc în situațiile în care aceste capacități au o importanță specială (de exemplu în timpul conducerii unui vehicul sau al folosirii de utilaje). Pacienții trebuie sfătuiți să-și ia măsuri de precauție astfel încât să evite apariția hipoglicemiei în timp ce conduc un vehicul. Acest aspect este important mai ales în cazul persoanelor care nu cunosc bine sau chiar deloc semnele de hipoglicemiei sau se confruntă adesea cu episoade de hipoglicemie. Acestea trebuie avute în vedere dacă se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor în aceste condiții.

Pacienții care prezintă tulburări vizuale trebuie să fie precauți atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.