Accidentul de submersie (înecul) în apa de mare sau de lac reprezintă a doua cauză de deces în timpul sezonului estival, după accidentele de circulație. Particularitatea accidentelor de submersie o reprezintă, în primul rând, caracteristica locului unde s-a produs înecul, cele mai multe accidente fiind produse în zone, în special în cele neamenajate, în care există dune de nisip, curenți marini și valuri puternice. Șansele de a supraviețui în cazul unei submersii, indiferent dacă aceasta s-a produs în apa de mare sau de lac, o reprezintă timpul de reacție a salvatorilor, martorilor sau echipajului medical specializat, care ideal trebuie să fie sub 8 minute de la producerea submersiei (înecului).

Vârsta la care se produce accidentul de submersie (înec)

Studii de specialitate au demonstrat faptul că, persoanele cu vârste cuprinse între 7- 18 ani au șanse mai mari de a răspunde la manevrele de resuscitare, comparativ cu grupa de vârstă 19-60 ani.

Factori/ afecțiuni care pot determina/ agrava accidentul de submersie

–          Consumul de alcool, droguri, sedative;

–          Epilepsie;

–          Accident vascular cerebral;

–          Sindrom de QT prelungit;

–          Insuficiență cardiacă;

–          Infarct miocardic;

–          Hipotermie/ insolație;

–          Afecțiuni respiratorii preexistente: astm bronșic, BPOC, pneumonii;

–          Insuficiență respiratorie acută/ cronică;

–          Traumatisme cerebrale sau ale coloanei vertebrale;

–          Sporturi acvatice practicate fără echipament adecvat de protecție.

Clasificarea accidentelor de submersie

–          Înec propriu-zis;

–          Înec fals (submersie sincopală)- stop cardiorespirator produs simultan la contactul cu apa rece;

–          Înec uscat- apa pătrunde până la corzile vocale, determinând spasmul laringelui;

–          Hidrocutarea- în contactul cu apa rece.

Stadiile accidentului de submersie (înec) și semnele clinice

–          Stadiul 1- agitație, hipotermie, apnee (oprirea temporară a respirației);

–          Stadiul 2- cianoză, hipotermie, dispnee (respirație dificilă);

–          Stadiul 3- cianoză, polipnee (număr crescut de respirații >16 respirații/minut), comă, stop respirator;

–          Stadiul 4- stop cardiac.

Diferențele între submersia în apa de mare și de lac

a)       Submersia în apa de lac

–          Modifică proprietățile surfactantului;

–          Modifică stabilitatea alveolelor, crescând permeabilitatea membranei alveolo-capilare;

–          Scade raportul ventilație-perfuzie;

–          Determină hemodiluție și creșterea volumului circulant (hipervolemie);

–          Determină hiperkaliemie, hiponatremie, hipocalcemie;

–          Poate determina infecții pulmonare severe, din cauza contaminării cu bacterii: bacterii Gram-negative, protozoare, fungi, alge, stafilococi.

b)       Submersia în apa de mare

–          Crește osmolaritatea determinată de ultrafiltrarea plasmei acumulate în alveolele pulmonare;

–          Determină hipovolemie cu hemoconcentrație;

–          Scade presiunea arterială şi venoasă centrală;

–          Determină hiperkaliemie, hipernatriemie, hipermagnezemie;

–          Produce hipoxemie severă.

Ambele tipuri de submersii pot produce edem pulmonar acut, dar acesta apare mai frecvent și mult mai rapid în cazul submersiei în apa de mare.

Acordarea primului ajutor în caz de submersie (înec)

În primul rând, în acordarea primului ajutor, siguranța salvatorului este primordială. Acesta trebuie să analizeze toate situațiile posibile care ar putea periclita viața acestuia dar și a victimei.

Diferențele între submersia în apa de mare sau de lac sunt importante, acest lucru trebuie precizat în momentul în care victima este predată echipajului medical, astfel încât instituirea tratamentului să fie cât mai corectă și rapidă. Unele studii de specialitate nu recunosc această clasificare a submersiei în funcție de apă sărată sau dulce, considerând că cei mai importanți factori în resuscitarea și recuperarea victimelor sunt durata submersiei și a hipoxiei.

Resuscitarea în caz de submersie

Se va apela întotdeauna la serviciul de urgență, imediat după identificarea unei victime.

Aplicarea sistemului ABC este cea mai eficientă metodă de resuscitare, poate fi practicată oriunde și de oricine a absolvit cursuri de prim ajutor. Astfel:

–          A= airway (căi respiratorii);

–          B= breathing (respirație);

–          C= circulate (circulație).

Dacă victima respiră spontan, este conștientă, acesteia nu îi va fi schimbată poziția până la sosirea echipajului medical.

Dacă victima nu este conștientă și nu respiră, se așează victima în decubit dorsal (pe spate), se eliberează căile respiratorii (flexia capului și subluxația mandibulei) și se începe masajul cardiac extern cu o frecvență de 100/min, cu depresia toracelui de 4-5 cm pentru ca masajul cardiac să fie eficient. Respirațiile artficiale nu se impun, acestea putându-se omite, fiind dovedit faptul că, simplul masaj cardiac extern este mult mai eficient, comparativ cu combinarea celor două metode de resuscitare.

Se continuă compresiile externe până când victima respiră spontan (și se va plasa în poziție laterală de siguranță) sau până la sosirea echipajului medical, căruia i se vor comunica toate manevrele efectuate și ora începerii acestora.

Dacă se suspectează că victima are leziuni ale coloanei vertebrale, scoaterea din apă trebuie să se facă prin susținerea permanentă a capului și rotirea corpului, iar apoi victima se va așeza pe un plan rigid astfel încât să nu se producă/ agraveze leziunile. Se va efectua masajul cardiac extern cu aceeași frecvență de 100/min, dar fără flexia capului (doar cu subluxația mandibulei).

Hipotermia poate fi benefică, în sensul păstrării funcției cerebrale, dar numai dacă aceasta se instalează la momentul submersiei. Instalarea hipotermiei după submersie (înec) va complica prognosticul victimei. Încalzirea victimei prin aplicarea foliei de aluminiu speciale va acționa împotriva creșterii consumului de oxigen.

Metode de evitat în cazul submersiei în apa de mare sau de lac

Siguranța salvatorului este prima etapă de salvare a unei victime care a suferit un înec, astfel încât ignorarea pericolelor imediate sau tardive nu vor produce decât mai multe victime.

Aplicarea metodei Heimlich sau aplicarea de compresii abdominale vor determina vărsături.

Vărsătura este cea mai frecventă simptomatologie după aplicarea compresiilor sternale, astfel încât nepoziționarea în poziție laterală de siguranță la momentul resuscitării reușite va produce aspirarea conținutului gastric în arborele bronșic și va produce/ agrava leziunile pulmonare.

Complicațiile accidentului de submersie (înec)

–          Insuficiență respiratorie acută;

–          Insuficienţă cardiacă acută;

–          Hipoxie cerebrală severă;

–          Edem pulmonar neurogen;

–          Edem pulmonar acut necardiogen;

–         Insuficiență renală acută;

–          Leziuni ale coloanei vertebrale, în special dacă plonjarea în apă se face prin cădere de la înălțime cu extremitatea cefalică îndreptată către suprafața apei;

–          Alterarea proceselor metabolice şi electrolitice.

Cum să previi accidentele de submersie (înec) ?

–          Îmbăierea numai în locuri amenajate, la temperaturi acceptabile și supervizate de salvamari;

–          Respectarea semnificației steagurilor instalate la punctele de salvamari;

–          Evitarea zonelor portuare (există posibilitatea intoxicației cu monoxid de carbon);

–          Supravegherea constantă a copiilor în preajma lacurilor înghețate, a fântânilor și inclusiv în cadă;

–          Înconjurarea piscinelor cu garduri înalte;

–          Îmbarcarea în ambarcațiuni/ producerea sporturilor acvatice numai cu echipament de protecție;

–          Începerea precoce a cursurilor de înot;

–          Înotul în paralel cu malul lacului, mării sau oceanului pentru evitarea curenților.