Obezitatea la copil reprezintă o problemă epidemică internațională cu implicații medicale pe termen lung, mai ales în țările industrializate. Majoritatea problemelor de sănătate pe care le generează obezitatea la copil sunt reprezentate de boli cardiovasculare (hipertensiune, dislipidemie), disfuncții endocrine (diabet zaharat tip 2, insulino – rezistență), complicații pulmonare (apnee obstructivă de somn, astm bronșic, intoleranță la efort fizic). Din acest motiv trebuie acordată o atenție deosebită factorilor de risc și prevenției obezității la copil.

            Prevalenţa bolii este ȋn creștere: conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății) 22 milioane copii cu vȃrsta sub 5 ani sunt obezi, prevalența triplȃndu-se ȋn ultimii 30 ani și depǎșind pe cea a subnutriției. Ȋn Romȃnia, prevalența variazǎ ȋntre 5,5 – 14,3%. Pentru copiii supraponderali care au un părinte obez, riscul de a deveni adulţi obezi este mai mare comparativ cu copiii normoponderali. Dacă ambii părinţi sunt obezi, riscul copilului de a deveni obez este de 80%. 80% dintre adolescenţii obezi vor deveni adulţi obezi.

            Mărirea aportului de calorii și scăderea activității fizice sunt în mod evident cele mai importante cauze de creștere a prevalenței obezității la vârsta copilăriei, dar este unanim acceptat că există și alți factori importanți implicați în acest proces. Există evidențe convingătoare că scăderea duratei de somn reprezintă un factor de risc important și independent al obezității, atât la copii, cât și la adulți.

            Obiceiurile unui somn de calitate au și alte beneficii, precum creșterea capacității de concentrare la școală, îmbunătățirea dispoziției generale, dezvoltarea sistemului imun, creșterea calității vieții. Alături de dietă și activitatea fizică, somnul joacă un rol important în creștere, maturizare și sănătate, mai ales în perioada copilăriei, când nevoia de somn este mult mai importantă decât în perioada de adult. Un somn adecvat joacă un rol fundamental în reglarea homeostaziei și a sistemelor hormonale, implicate în dezvoltatea somatică și intelectuală, maturarea cerebrală, procesarea informațiilor, consolidarea memoriei. Astfel, cu atât mai mult există interes pentru așezarea somnului de calitate pe lista de prevenție a obezității.

             În ultimele decenii, durata somnului pe timpul nopții a scăzut, în contrast cu creșterea prevalenței obezității. A fost demonstrat că atunci când se oferă oportunitatea de a dormi 10 ore pe zi unor copii cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani, timp de mai multe zile la rând, aceștia folosesc pentru somn în medie 9 ore pe zi. Acest lucru demonstrează că organismul are nevoie de cel puțin 9 ore de somn. În contrast cu această nevoie fiziologică, statisticile efectuate în 2006 pe adolescenți din Statele Unite arată o durata a somnului egală sau mai mică de 7 ore pentru vârste între 16 și 18 ani.

            Numeroase studii realizate pe diferite populații au urmărit relația dintre durata somnului și obezitatea la copii. Majoritatea au găsit o asociere convingătoare între somnul insuficient și creșterea în greutate. Cele mai puternice evidențe provin din studiile care au urmărit obiceiurile de somn ale unor grupuri numeroase de copii pe perioade îndelungate de timp și care au fost ajustate în același timp și pentru alți factori care ar putea crește riscul de obezitate: părinți obezi, timpul petrecut în fața televizorului, activitatea fizică.

Pentru exemplificare:

            Un studiu efectuat în Marea Britanie, care a urmărit peste 8000 de copii încă de la naștere, a măsurat înălțimea, greutatea și indicele de masa corporală (IMC). Obezitatea a fost definită pentru IMC mai mare sau egal cu percentile 95, echivalent cu o deviație standard mai mare de 1,64. S-au luat în considerare de asemenea și alți factori de risc posibili ce ar putea juca un rol în apariția obezității: educația maternă, factori intrauterini și perinatali, obiceiuri alimentare, caracteristici familiale și demografice. În ceea ce privește rolul calității somnului, au fost folosite chestionare adresate părinților pentru a aprecia durata somnului pe timpul nopții a copiilor până la vârsta de 38 luni.

            Concluziile arată că somnul reprezintă un factor de risc independent, copiii cu o durată a somnului mai mică de 10,5 ore pe noapte la vârsta de 3 ani, având un risc cu 45% mai mare de a deveni obezi la vârsta de 7 ani, în comparație cu cei care au beneficiat de peste 12 ore de somn pe noapte.

            Similar, un studiu de cohortă prospectiv efectuat în Statele Unite pe 915 copii a investigat numărul de ore de somn pe 24 ore la copii cu vârste de 6 luni, 1 an și 2 ani, folosind informații furnizate de către mame în ceea ce privește durata somnului copiilor lor. S-au măsurat de asemenea IMC, pliul cutanat subscapular și de la nivel tricipital. Rezultatele demonstrează că o medie de durată a somnului sub 12 ore pe zi în primul an de viața crește de 2 ori riscul de obezitate la vârsta de 3 ani. Obiceiurile de somn din copilărie au și un efect pe termen lung asupra greutății, cu repercursiuni chiar până la vârsta de adult.

            Cercetători din Noua Zeelendă au urmărit 1037 de copii de la naștere și până la vârsta de 32 de ani, strângând informații de la părinți în ceea ce privește media numărului de ore de somn ale copiilor lor la 5, 7, 9 și 11 ani. S-a demonstrat că reducerea duratei somnului în copilărie cu numai o oră este asociată cu o creștere cu 50% a riscului de obezitate la vârsta de 32 ani.

            Un alt studiu a încercat corelarea duratei de somn și riscul cardio – metabolic, independent de activitatea fizică și procentul de țesut adipos al organismului. Au fost urmariți adolescenți obezi cu vârste între 11 și 17 ani la care s-au măsurat parametrii specifici sindromului metabolic (nivelul colesterolului și al glicemiei, circumferința taliei, indicele de masă corporală, tensiunea arterială). Cu ajutorul unui monitor purtat 24 ore pe zi, timp de 7 zile, s-au apreciat activitatea fizică zilnică precum și somnul. Datele obținute sugerează că o evaluare obiectivă a somnului poate fi utilizată ca metodă utilă de screening pentru a identifica adolescenții cu risc. Sunt necesare însă cercetări suplimentare pentru a stabili dacă îmbunătățirea duratei de somn are ca efect scăderea riscului de dezvoltare a bolilor cardiovasculare la pacienții obezi.

Având în vedere legătura clară dintre somn și obezitate, s-a încercat elucidarea întrebării: Cum influențează somnul greutatea corporală? Există mai multe cauze posibile pentru care un somn neadecvat sau întrerupt este asociat cu supraponderalitatea. Printre acestea se numară următoarele:

1) Creșterea poftei de mâncare

            Lipsa de somn poate influența hormonii care controlează centrul foamei. Un mecanism potențial de acțiune între deficitul cronic de somn și reglarea apetitului este situat la nivelul hipotalamusului și a comunicării acestuia cu sistemele periferice. Nucleii hipotalamici au un rol bine stabilit în reglarea homeostaziei și a nevoii de calorii a organismului. Leziuni ale nucleilor antero-mediali, paraventriculari și dorso-mediali sau stimularea hipotalamusului lateral produc hiperfagie, în timp ce leziuni ale hipotalamusului lateral inhibă senzația de foame. Astfel, semnalizările pentru sațietate, respectiv foame, inclusiv cele produse de țesutul gras, pancreas și intestin, interacționează cu acești nuclei.

            Există o multitudine de peptide și hormoni cu rol important în reglarea metabolismului și balanței energetice și care acționează la nivelul acestor nuclei hipotalamici, inclusiv cei originari din țesutul gras (leptina, adiponectina) și intestine (grelina, polipeptide pancreatice, cholecistokinina). Leptina, hormon peptidic eliberat de țesutul adipos în sistemul circulator, este considerat un marker al unui nivel suficient de energie. Scăderea nivelului de leptină reprezintă o semnalizare pentru sistemul nervos, indicând o epuizare a rezervelor de energie, caz în care apetitul ar trebui să crescă și consumul de energie să scadă, favorizând astfel supraviețuirea. Astfel leptina influențează comportamentul alimentar și consumul de energie prin intermediul receptorilor situați în nucleii arcuați, antero-mediali și dorso-mediali ai hipotalamusului, precum și în alte locusuri extrahipotalamice și țesuturi periferice.

            Contrastând cu rolul leptinei ce acționează ca un semnal periferic de sațietate, grelina, un hormon produs de celulele endocrine de la nivel gastric, joacă un rol în stimularea apetitului, precum si în promovarea stocării caloriilor ingerate. Grelina a fost descrisă ca un marker al deficitului de energie. În ceea ce privește reglarea apetitului, anterior consumului de alimente, se înregistrează nivele crescute de grelină, sugerând rolul acesteia în inițierea senzației de foame.

            Astfel, combinația între scăderea leptinei și creșterea grelinei este foarte probabil implicată în stimularea apetitului, ceeea ce conduce la acumularea de kilograme. În acest sens, există un studiu care evidențiază că tinerii care au fost deprivați de somn au avut niveluri ridicate de hormon stimulator al apetitului – grelina și nivele scăzute de hormon inductor al sațietății – leptina, cu o creștere corespunzătoare a senzației de foame și a apetitului, în special pentru alimente bogate în grăsimi și carbohidrați.

2) Disponibilitatea unui timp mai mare acordat meselor

            Persoanele care dorm mai puțin în timpul nopții vor mânca mai mult decât persoanele cu o durată normală de somn, deoarece vor avea mai mult timp la dispoziție pentru a se gândi la produsele alimentare.

3) Influențarea de a alege diete mai puțin sănătoase

            Un studiu efectuat pe muncitori japonezi arată că persoanele care dorm mai puțin de 6 ore/ pe noapte au tendința de a alege preferențial mâncare de tip fast-food și de a avea un orar de masă neregulat, decât cei care au dormit mai mult de 6 ore pe noapte.

4) Scăderea activității fizice

            Persoanele care nu dorm suficient sunt mai obosite în timpul zilei, și în consecință va fi afectată activitatea lor fizică, cu reducerea timpului acordat mișcării. De asemenea, persoanele deprivate de somn au tendința de a petrece mai mult timp în fața televizorului, de a acorda mai puțin timp practicării sporturilor și sunt mai puțin activi fizic decât persoanele cu un somn adecvat.

5) Scăderea temperaturii corporale

            O serie de experimente efectuate în laborator demonstrează că deprivarea de somn determină scăderea temperaturii corporale, iar acest lucru ar putea conduce la o scădere a consumului de energie, care în final se traduce prin acumulare de greutate în plus.

6) Modificări metabolice în organism

            Un somn insuficient conduce la alterarea nivelului de inflamație din celulele corpului și implicit a raspunsurilor biochimice legate de acest proces. De asemenea reducea duratei somnului conduce la insulin – rezistență, ceea ce împiedică organismul să proceseze eficient zaharurile din alimentație. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că o durată mai lungă a somnului poate crește secreția hormonului de creștere, produs de către partea anterioară a glandei hipofize în timpul perioadelor de somn cu unde lente, reducând astfel riscul de supraponderalitate și obezitate.

            Primul studiu care a cercetat ipoteza ce afirmă că deprivarea de somn influențează funcția metabolică și endocrină a organismului datează de mai bine de 10 ani. Au fost incluse în studiu persoane normo-ponderale la care s-au indus mai multe tipare de somn: o restricție de 4 ore de somn pe noapte timp de 6 zile, o perioadă de recuperare obținută printr-un somn cu o durată de 12 ore pe noapte timp de 7 zile, iar la un an după aceste 2 simulări, persoanele au fost investigate în condiții normale de somn, de 8 ore pe noapte. În aceste 3 situații s-au măsurat nivelele de leptină, cortizol, hormone de creștere, glucoză și insulină. Activitatea fizică a fost de asemenea controlată, iar consumul de calorii a fost identic în cele trei modele.

            Rezultatele arată că o durată scurtă a somnului este corelată cu perturbări semnificative ale parametrilor hormonali și metabolici investigați. Deprivarea de somn a fost asociată cu o scădere a toleranței la glucoză și o scădere a sensibilității la insulină. S-a constat de asemenea, în modelul de deprivare de somn, o secreție suplimentară de hormon de creștere ce survine anterior perioadei de somn, în plus față de eliberarea normală a hormonului de la începutul perioadei de somn.

            Nivele crescute de hormon de creștere pot induce o rezistență tranzitorie la insulină în celulele musculare, rezultând o scădere a utilizării glucozei, o creștere a nivelului sangvin de glucoză și în consecință o creștere a rezistenței la insulină în alte țesuturi. Cele mai ridicate nivele ale cortizolului au fost înregistrate în perioadele cu somn insuficient, ceea ce sugerează că deprivarea de somn întârzie scăderea fiziologică a activității corticotropice. Concentrațiile vesperale crescute de cortizol pot determina sensibilitate scăzută la insulină în cursul dimineții, ceea ce provoacă o alterare a toleranței la glucoză.

            În ceea ce privește durata optimă a somnului ce trebuie recomandată părinților pentru copii lor, nevoile organismului se modifică pe măsură ce copilul crește, de la perioada de sugar până în copilărie și adolescență. Numărul de ore de somn recomandat în funcție de vârstă de către Academia Medicală Americană de somn sunt următoarele:

• 1-4 luni: 14-15 ore de somn pe zi;
• 4-12 luni: 14-15 ore de somn pe zi;
• 1-3 ani: 12-14 ore de somn pe zi;
• 3-6 ani: 10-12 ore de somn pe z;
• 7-12 ani: 10-11 ore de somn pe zi;
• 12-18 ani: 8-9 ore de somn pe zi.

            Pentru a consilia eficient părinții care se adresează pentru probleme de supraponderalitate ale copiilor, este important de investigat și aspectul legat de durata și calitatea somnului. Pentru a puncta existența unor probleme în acest sens, părinții trebuie chestionați în legătură cu următoarele aspecte: dificultăți de trezire a copilului dimineața; somnolență sau oboseală excesivă a copilului în timpul zilei, asociate cu dificultăți de concentrare la școală sau pentru realizarea temelor; dificultăți în încercarea de adormire a copilului seara; treziri sistematice din somn ale copilului pe timpul nopții. Este importantă corectarea din timp a problemelor de somn ale copilului, acest lucru putând să prevină atât apariția obezității, cât și a consecințelor medicale
corelate cu supraponderalitatea.

            Academia Medicală Americana de Somn vine în ajutorul parinților și face următoarele recomandări pentru o calitate mai bună a somnului:

• urmărirea unui program regulat de somn (trezirea și pregătirea pentru somn la aceleași ore în fiecare zi);
• stabilirea unor activități relaxante înainte de a pregati copilul de culcare;
• evitarea televizorului sau a jocurilor video cu cel puțin 3 ore înainte de culcare;
• evitarea înaintea orei de somn a consumului de mâncăruri consistente, precum și a alimentelor sau băuturilor cu efect stimulant (ciocolată, sucuri acidulate ce conțin cafeină).

            Astfel se poate oferi părinților o alternativă ieftină și ușor de pus în practică pentru lupta împotriva problemelor de greutate ale copiilor. O data învățată disciplina unui somn bun, copilul are o complianță mai bună în ceea ce privește disciplina alimentară și a activității fizice, toți acești factori contribuind împreună pentru o viață mai sănătoasă atât în prezent, cât și pentru viitor.

            Ca o concluzie, există evidențe clare că somnul reprezintă un factor de risc important și independent al obezității la copii și adolescenți, și trebuie luat în considerare atunci când se are în vedere prevenția și managementul obezității la copil. Un somn sănătos este una dintre cheile spre o sănătate bună, și poate fi de asemenea o cheie pentru menținerea unei greutăți sănătoase.