Scorbutul reprezintă o afecțiune cauzată de deficiența vitaminei C (acidul ascorbic). Aceasta este întâlnită preponderent la adult. Aceasta poate apărea și la copii, dar este cunoscută ca boala lui Barlow. Afecțiunea se caracterizează prin manifestări hemoragipare, articulare, osoase, ca urmare a rolurilor multiple ale vitaminei C în organism.

Rolul vitaminei C în organism

Rolul vitaminei C în organism este deosebit de important prin acțiunea sa în procesele de oxido-reducere tisulară, acționând ca un transportor de hidrogen. Vitamina C este indispensabilă formării colagenului, a țesutului osos, a dinților și a vaselor.

Carența de vitamina C semanifestă prin:

• hemoragii, cauzate de creșterea permeabilității și a fragilității capilarelor
• manifestări patologice la nivelul oaselor, ca urmare a afectării activității osteoblaștilor
• diminuarea formării anticorpilor, ceea ce conduce la o apărare imunitară scăzută
• metabolismul alterat al fierului, care nu se mai absoarbe corespunzător, conducând la apariția anemiei
• oxidarea dioxifenilalaninei (care era prevenită de vitamina C), ceea ce determină apariția pigmentației melanice.

Etiologia scorbutului

Carența de vitamină C poate fi cauzată de:

• aportul insuficient al acesteia
• necesitățile crescute ale organismului (fiziologice sau patologice)
• tulburări de absorbție
• alcoolismul cronic
• pacienții cu hrană parenterală, care nu au aport de vitamina C
• pacienții dializați

Inițial, această patologie a apărut la marinari. Aceștia petreceau mult timp pe nave, fără a consuma alimente cu conținut în vitamina C.

În prezent, scorbutul apare doar în contextul malnutriției, în regiunile sărace. Sugarii pot prezenta scorbut, în cazul în care nu consumă lapte matern. Vitamina C din lapte se distruge în procesul de pasteurizare, așa încât este necesară administrarea suplimentelor de vitamina C la sugari.

Simptomele

Carența de vitamina C se dezvoltă extrem de lent, primele simptome apărând după aproximativ 3 luni de aport insuficient a acestui compus. Scorbutul debutează în majoritatea cazurilor, primăvara. Paciențiii acuză astenie, dureri musculare, exagerarea reflexelor și uneori, gingivoragii moderate. Mulți dintre pacienți prezintă semnul Rumpel – Leede, caracterizat prin apariția peteșiilor la eliberarea presiunii cauzată de strângerea garoului. Acest semn apare în stadiile incipiente, chiar înainte de simptomele specifice scorbutului.

În perioada de stare apare:

• Gingivita scorbutică

Gingivita scorbutică se manifestă prin tumefierea dureroasă și roșeața gingiilor, care sângerează la cele mai mici traumatisme. În cazurile grave apar alterații necrotice, care se pot agrava cu pierderea dentiției.

• Sindromul hemoragic

Sindromul hemoragipar apare sub forma peteșiilor cutanate în urma unor traumatisme minore. Alte manifestări sunt reprezentate de hemoragiile cutanate (purpură, echimoze, hematoame). Acestea sunt localizate preponderent pe fața anterioară a tibiei și sunt însoțite de dureri acute și de febră.

Hemoragiile mucoaselor se manifestă prin epistaxis, hematurie (prezența sângelui în urină), enteroragie (hemoragie intestinală), metroragie (sângerări uterine anormale).

Hemoragiile musculare sunt deosebit de dureroase, putând afecta chiar și mersul. Hemoragiile periostale sunt prezente preponderent la nivelul extremității distale a femurului. Pot apărea și hemartroze (hemoragii la nivelul cavității articulare).

Simptomele generale includ următoarele:

• Febră moderată
• Anemie
• Anorexie
• Astenie
• Tulburări cardiovasculare

Diagnosticul

Diagnosticul pozitiv al scorbutului se bazează pe semnele clinice și pe datele anamnestice. Anamneza și prezența oboselii, a somnolenței, a fragilității capilare și a durerilor muscualare conduc către acest diagnostic.

Investigațiile medicale pot evidenția:

• anemie de tip micorcitar
• trombocitopenie
• hipoproteinemie
• hipocolesterolemie
• hipocalcemie
• nivelul acidul ascorbic în sânge sub 3 mg/L

La examenul radiologic al oaselor se pot observa tumefieri, ca urmare a hemoragiilor subperiostale.

Tratamentul

Tratamentul medicamentos constă în administrarea suplimentelor de vitamina C. Dozele uzuale sunt de 300 – 1000 mg pe zi, în doze fracționate. Administrarea se face oral, timp de zece zile. Ulterior, doza scade la 50 – 100 mg pe zi. Acest tratament este recomandat a se urma pe o perioadă mai mare de timp, chiar dacă simptomele se ameliorează. Este util a se asocia și alte vitamine, în special vitaminele PP, B1, D.

Împreună cu tratamentul medicamentos, este important a se urma un regim echilibrat din punct de vedere al nutrienților și al vitaminelor. Sunt recomandate alimentele bogate în vitamina C, precum: citricele, legumele proaspete (ardei, tomate), murăturile nepasteurizate.

Evoluție și prognostic

Cazurile netratate pot conduce la deces, prin apariția hemoragiilor interne (meningeale, cerebrale, pericardice) sau prin apariția infecțiilor.

Tratamentul determină dispariția simptomelor în câteva zile de la administrare.

Profilaxia

Pentru a preveni aparițai scorbutului, cel mai important element este constituit de alimentație. Prinicipalele alimente ce conțin vitamina C sunt:

• citricele (portocale, lămâi)
• fructele (kiwi, căpșuni, coacăze, mere)
• legumele (roșii, pătrunjel, ardei, spanac, varză)
• laptele nepasteurizat

O atenție deosebită asupra regimului este esențială în cazul femeilor însărcinate sau a celor care alăptează. De asemenea, persoanele care urmează tratamente cu aspirină, tetraciclină, contraceptive orale sau fumătorii necesită un aport zilnic crescut de vitamina C.

Aportul zilnic recomandat de vitamina C este:

• la copii: 30 - 50 mg pe zi
• la adulți: 50 - 60mg pe zi
• femei însărcianate sau care alăptează: 70 – 90mg pe zi