Nervul glosofaringian (IX) – Anatomie, fiziologie și patologie

Nervul glosofaringian reprezintă a noua pereche de nervi cranieni și este un nerv mixt. Nervul glosofaringian conține fibre motorii, senzitive și vegetative. Nervul glosofaringian are rol în inervarea motorie a treimii posterioare a limbii și în inervarea secretomorie a glandei parotide și a mușchiului stilofaringian. Fibrele senzitive ale nervului inervează mucoasa laringelui, trompa lui Eustachio, casa timpanului și loja amigdaliană.

Nervul glosofaringian este unul dintre cei mai mici nervi cranieni și este format din cinci componente funcționale:

aferente viscerale speciale -> conduc senzații gustative din treimea posterioară a limbii;

aferente viscerale generale -> transmit informații de la receptorii localizați în peretele faringian și de la sinusul carotidian;

aferente somatice generale de la urechea externă;

eferente viscerale speciale -> inervația branhiomotorie a mușchiului stilofaringian;

eferente viscerale generale -> inervația parasimpatică a glandei parotide.

Originea reală a nervului glosofaringian

Fibrele motorii își au originea reală în porțiunea mijlocie a nucleului ambiguu, care se află în coloana motorie ventrală a trunchiului cerebral.

Fibrele senzitive prezintă doi ganglioni:

–        Ganglionul lui Andersch care se află în foseta pietroasă de pe marginea posterioară a stâncii temporalului;

–        Ganglionul lui Ehrenritter care este situat medial față de ganglionul lui Andersch.

Acești ganglioni îi sunt anexați glosofaringianului în momentul în care acesta trece prin gaura jugulară. Ganglionii prezintă două tipuri de prelungiri: periferice și centrale. Cele periferice se îndreaptă spre mucoasa linguală, spre cea faringiană, a trompei lui Eustache și a casei timpanului. Prelungirile centrale care conțin fibrele senzitive ale glosofaringianului se termină în porțiunea mijlocie a nucleului fasciculului solitar din trunchiul cerebral.

Fibrele vegetative au originea în trunchiul cerebral.

Originea aparentă a nervului glosofaringian

Aceasta se află în porțiunea superioară a șanțului retroolivar, înapoia olivei bulbare și deasupra emergenței nervilor vag și accesor. Emergența glosofaringianului cuprinde cinci sau șase filete ce se unesc într-un singur cordon nervos.

Traiectul nervului glosofaringian

Nervul glososfaringian se îndreaptă de la origine orizontal către anterior și lateral până la gaura jugulară, apoi părăsește cutia craniană și face un unghi drept orientându-se vertical. Apoi trece între mușchii stilofaringian și stiloglos, ajungând la baza limbii. Aici se distribuie la mucoasa linguală printr-un buchet de ramuri terminale.

Raporturile nervului glosofaringian

De la origine la gaura jugulară: glosofaringianul vine în raport medial, anterior și superior cu nervii vestibulocohleari (VIII), facial și intermediarul lui Wrisberg. Lateral, posterior și inferior se află în raport cu nervii vag, accesor și cu porțiunea terminală a sinusului lateral.

În gaura jugulară: nervul glosofaringian se găsește în compartimentul anterior. Gaura jugulară este divizată de ligamentul jugular în două compartimente: anterior și posterior. În compartimentul anterior se află nervul glosofaringian și sinusul pietros inferior. Compartimentul posterior cuprinde vena jugulară internă, nervul accesor, nervul vag, ramurile meningiene ale nervului vag și artera meningiană posterioară. Un braț al ligamentului jugular separă cele două compartimente, iar celălalt separă glosofaringianul de nervii vag și accesor.

Sub gaura jugulară: la început nervul se află situat posterior de artera carotidă internă și anterior de nervii vag și accesor. Ulterior încrucișează fața laterală a carotidei interne, trecând medial de vena jugulară internă. În continuare, glosofaringianul trece între mușchii stilofaringian, situat medial și stiloglos, situat lateral.

La baza limbii: glosofaringianul merge pe fața profundă a mușchiului stiloglos și încrucișează porțiunea inferioară a tonsilei palatine, astfel ajungând la baza limbii. Odată ajuns aici, nervul dă ramurile colaterale și terminale.

Ramurile colaterale ale nervului glosofaringian

Aceastea sunt în număr de șase:

1.      Nervul timpanic al lui Jacobson;

2.      Nervul stilofaringianului;

3.      Nervul stiloglosului;

4.      Ramurile terminale;

5.      Ramurile tonsilare;

6.      Ramura carotidiană.

Ramurile terminale ale nervului glosofaringian

La baza limbii, nervul glosofaringian dă naștere unui buchet de ramuri terminale. Acestea se anastomozează cu ramurile de pe partea opusă formând plexul lingual. Din acesta pornesc filete pentru mucoasa limbii situată posterior de „V”-ul lingual, precum și pentru mucoasa limbii din jurul papilelor „V”-ului lingual.

Ramurile anastomotice ale nervului glosofaringian

Nervul glosofaringian se anastomozează cu:

–        Nervul facial: prin ansa lui Haller, nervii pietroși superficiali și ramura linguală a facialului;

–        Nervul trigemen: sub mucoasa limbii, la nivelul „V”-ului lingual;

–        Nervul vag și simpaticul: prin plexul faringian și intercarotidian.

Leziunile nervului glosofaringian

1.      Leziunea unilaterală poate să ducă la:

–        Paralizia mușhiului constrictor superior al faringelui duce la jenă la deglutiția solidelor.

–        Hipoestezia sau anestezia palatului moale posterior, faringelui și treimii posterioare a limbii. Poate să apară aguezia, mai ales pentru gustul amar.

–        Reflexul faringian este scăzut sau abolit.

–        Când pacientul pronunță vocalele A sau E, apare semnul cortinei (Vernet): peretele posterior al faringelui și vălul palatin se deplasează spre partea sănătoasă.

2.      Leziunea bilaterală poate să ducă la:

–        Tulburări grave de deglutiție, mai ales pentru alimentele solide.

–        Tulburări de fonație (mai multe informatii despre fonatie aici).

–        Leziunea bilaterala a glosofaringianului se asociază frecvent cu leziuni ale nervului vag. Acest lucru face ca vălul palatin să fie căzut, flasc, cu lueta (omușorul/uvula) atârnată la baza limbii. De asemenea, vălul palatin nu se mai ridică la pronunțarea vocalei A, reflexele faringiene sunt abolite și apar tulburări de deglutiție chiar și pentru lichide.

Nevralgia glosofaringiană

Nevralgia glosofaringiană se manifestă prin dureri la baza limbii și în regiunea istmului bucofaringian. Durerea poate să iradieze spre unghiul mandubului și urechea situată de aceeași parte. Durerea se caracterizează prin intensitate mare, durată scurtă și o frecvență a crizelor posibil foarte mare. Nevralgia glosofaringiană este o entitate rară, dar cu semnificație severă. Aceasta poate să apară în neurinom al glosofaringianului sau a nervilou vag și accesor, în tumori de bază de craniu, angioame, anevrisme, afecțiuni ale meningelui la nivelul sinusului lateral.

Suntem pe social media

Like us!