Definiţie

Nefropatia de reflux este caracterizată prin prezenţa de cicatrici renale datorate unor infecţii urinare repetate. Aceasta poate fi uni sau bilaterală şi apare cel mai frecvent la pacienţii cu anomalii la nivelul tractului urinar, adesea fiind cauzată de refluxul vezico-ureteral sever. Nefropatia de reflux face parte din categoria nefropatiilor tubulo-interstiţiale cronice şi reprezintă 30% din afecţiunile renale la copii.

Cum apar cicatricile renale?

Mecanismul de apariţie al cicatricilor nu este pe deplin cunoscut. În cazul infecţiilor urinare severe, urina infectată, plină cu agenţi patogeni, ajunge la nivelul parenchimului renal. Aici, ea provoacă apariţia unei inflamaţii locale ce va determina rinichiul să se vindece prin cicatrizare. Repetarea acestor episoade va conduce în timp la apariţia unui număr crescut de cicatrici şi la o scădere progresivă a funcţiei renale.

Clasificarea nefropatiei de reflux

Din punct de vedere al etiologiei, nefropatia de reflux poate fi:

•           Congenitală – se datorează unui reflux în perioada intrauterină;
•           Dobândită – se datorează unor infecţii recurente ale tractului urinar ce nu au fost diagnosticate sau tratate corespunzător. Aceste infecţii au de cele mai multe ori la bază prezenţa unui reflux vezico-ureteral sever.

Factori de risc

•           Anomalii ale tractului urinar: reflux vezico-ureteral;
•           Infecţii recurente de tract urinar;
•           Prezenta de calculi renali;
•           Disfuncţii ale vezicii urinare: vezica urinară neurogenă.

Cum se manifestă nefropatia de reflux?

Nefropatia de reflux este adesea asimptomatică. În cazul în care apar simptome, ele se manifestă sub forma unor complicaţii date de rinichiul cicatriceal. Astfel, poate apărea:

•           Proteinurie – prezenţa de proteine în urină – de obicei este mai mică de 1g/L, dar poate atinge valori crescute în cazul apariţiei leziunilor de glomeruloscleroză;
•           Hipertensiune arterială – apare în 50% din cazuri;
•           Boala cronică de rinichi.

Aşadar, simptomele sunt nespecifice. Copiii mai pot prezenta o dezvoltare fizică deficitară cu dimensiuni reduse ale rinichilor, dar adulţii pot rămâne asimptomatici până în momentul apariţiei bolii cronice de rinichi.

Diagnosticul nefropatiei de reflux

Având în vedere că nefropatia de reflux este definită de prezenţa unor cicatrici la nivel renal, depistarea acesteia se face în primul rând imagistic, cu ajutorul:

•           Ecografiei renale – este puţin specifică, dar poate sugera prezenţa unor cicatrici prin modificările de contur ale rinichilor şi reducerea indicelui parenchimatos;
•           Urografiei intravenoasă – ajută la aprecierea cicatricelor renale prin următoarele semne:
  •    Arii de subţiere la nivelul corticalei renale;
  •    Calice deformate, aplatizate;
  •    Reducerea dimensiunilor renale comparative cu rinichiul contralateral.
•           Scintigrafiei renale cu DMSA (acid dimercapto-succinic) – ajută, de asmenea, la detectarea cicatricilor la nivel renal;
•           Tomografiei computerizate (CT).

Examene biologice – nu sunt specifice pentru nefropatia de reflux, dar ajută la completarea diagnosticului. Medicul poate recomanda:

•           Examene de urină: urocultura, sumar de urină;
•           Examene sangvine: creatinina, ureee, BUN (blood urea nitrogen), electroliţi, hemoglobina etc.

Prognostic

Prognosticul nefropatiei de reflux depinde în special de severitatea afecţiunii şi de durata evoluţiei.  Din nefericire, pacienţii pot dezvolta hipertensiune arterială în 50% din cazuri, iar boala cronică de rinichi este o complicaţie frecventă în cazul în care nefropatia de reflux este bilaterală.

Tratament

Obiectivul tratamentului este profilaxia infecţiilor de tract urinar, dar şi evitarea sau limitarea cicatricilor renale. Astfel, se poate indica:

•           Tratamentul conservator – necesită igiena riguroasă a regiunii perineale, menţinerea unui tranzit intestinal normal cu combaterea constipaţiei şi evitarea alimentelor ce pot avea efect iritativ (citrice, cafeină, băuturi carbogazoase);
•           Tratamentul infecţiilor – se face cu antibiotice secundar unei antibiograme;
•           Tratamentul hipertensiunii arteriale – se recomandă frecvent inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau blocante ale receptorilor de angiotensina;
•           Tratamentul chirurgical – în cazurile în care se doreşte o ,,reparare”a anomaliilor renale, iar pacientul nu răspunde la medicaţie.

---

Câteva întrebări pe care este posibil să le aveţi

1. Am avut câteva infecţii urinare. Este posibil să sufăr de nefropatie de reflux?

Există multe cauze ale infecţiilor urinare, iar cei mai mulţi oameni cu această problemă nu suferă de nefropatie de reflux. Cu toate acestea, dacă infecţiile urinare apar în mod repetat, în special la copii sau adolescenţi, este necesar un consult de specialitate.

2. Este dureroasă nefropatia de reflux?

În cele mai multe cazuri nefropatia de reflux nu provoacă niciun simptom.

3. Este necesară investigarea întregii familii pentru nefropatie de reflux?

Nefropatia de reflux nu se transmite ereditar. Dar există, cu siguranţă, o componentă genetică în cazul transmiterii refluxului vezico-ureteral – o cauză frecventă a nefropatiei de reflux. De aceea, este necesară efectuarea unor investigaţii pentru a evidenţia apariţia refluxului vezico-ureteral la alţi membri ai familiei.

4. Este necesară dializa sau transplantul de rinichi pentru tratamentul nefropatiei de reflux?

Dializa şi transplantul renal sunt indicate doar în cazuri severe în care pacienţii au dezvoltat boala cronică de rinichi.