1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zenapax

Zenapax 5 mg/ml se comercializează sub formă de concentrat pentru soluţie perfuzabilă. Un flacon a 5 ml Zenapax conţine ca subtanță activă daclizumab 25 mg (5 mg/ml). Daclizumabul este un anticorp anti-Tac IgG1 recombinant umanizat produs pe o linie de celule mielomatoase murine utilizând un sistem de expresie a glutamin sintetazei prin tehnologie ADN recombinantă. Ca excipienți, Zenapax conține:

• Polisorbat
• Clorură de sodiu
• Dihidrogenofosfat de sodiu anhidru
• Fosfat disodic anhidru
• Acid clorhidric concentrat
• Hidroxid de sodiu
• Apă pentru preparate injectabile

2. Indicații și contraindicații Zenapax

Zenapax este indicat pentru profilaxia rejetului acut de organ în transplantul renal alogen de novo şi se utilizează concomitent cu o schemă de tratament cu imunosupresoare, incluzând ciclosporină şi glucocorticoizi, la pacienţii care nu sunt hiperimunizaţi.

Zenapax este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la daclizumab sau la oricare dintre excipienţi.

3. Reacții adverse și supradozajul cu Zenapax

În urma studiilor clinice și farmacologice, s-au decelat umrătoarele categorii de reacții adverse.

Infecții

Cele mai frecvent întâlnite sunt faringitele și rinitele.

Tulburări de nutriție

Foarte frecvente sunt: apariția diabetului, supraîncărcarea lichidiană sau deshidratarea.

Tulburări psihice

Dintre acestea putem menționa insomnie, anxietate și depresie.

Tulburări vasculare

Foarte frecvente:

• Hipertensiune arterială (incl. agravată)
• Hipotensiune arterială
• Hemoragie
• Limfocele
• Tromboză

Tulburări respiratorii, mediastinale și toracice

Dintre acestea, cel mai mult au fost raportate:

• Dispnee
• Edem pulmonar
• Revărsat pleural
• Atelectazii
• Hipoxie
• Congestia tractului respirator
• Raluri
• Tuse

Tulburări gastro-intestinale

Cele mai raportate reacții adverse din această categorie sunt:

• Constipaţie
• Diaree
• Vărsături
• Greaţă
• Dispepsie (incl. pirozis)
• Distensie abdominală
• Gastrită
• Durere abdominală
• Durere abdominală la nivelul etajului superior (durere epigastrică)
• Hemoroizi

Afecțiuni cutanate și subcutanate

Dintre acestea putem enumera:

• Erupție cutanată tranzitorie
• Acnee
• Prurit
• Transpiraţii nocturne
• Hiperhidroză
• Hirsutism

Tulburări musculo-scheletice, osoase și alte țesutului conjunctiv

Sunt frecvente:

• Durere musculo-scheletică
• Durere de spate
• Spasme musculare
• Artralgii
• Mialgii

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare

Foarte frecvente sunt următoarele reacții adverse:

• Edeme
• Edeme periferice
• Vindecare defectuoasă a plăgilor ( fără infecţie)
• Dureri la nivelul toracelui anterior
• Durere
• Oboseală
• Pirexie
• Astenie
• Frisoane

Tulburări renale și ale căilor urinare

Pot fi întălnite următoarele:

• Insuficienţă renală
• Necroză tubulară renală
• Hidronefroză
• Hemoragii ale tractului urinar
• Retenţie urinară
• Tulburări ale tractului urinar
• Oligurie
• Disurie

Supradozaj

La om nu a fost determinată doza maximă tolerată şi nu a putut fi obţinută la animalele la care s-a administrat Zenapax. La pacienţii cu transplant de măduvă osoasă administrarea unei doze de 1,5 mg/kg nu a fost asociată cu apariţia de evenimente adverse. Într-un studiu de toxicitate după doză unică efectuat la şoarece, după introducerea intravenoasă a 125 mg/kg, nu s-au observat efecte toxice.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe Zenapax

Nu există experienţă privind utilizarea Zenapax la pacienţii hiperimunizaţi.

După administrarea de proteine pot să apară reacţii anafilactice. În urma administrării de Zenapax, atât la prima administrare cât şi la administrările ulterioare, s-au raportat, rareori, reacţii de hipersensibilitate acute, severe (apariţie în 24 ore). Manifestările clinice ale acestor reacţii includ hipotensiune arterială, tahicardie, hipoxie, dispnee, wheezing, edem laringian, edem pulmonar, înroşirea feţei însoţită de senzaţie de căldură, diaforeză, creşterea temperaturii, erupţie cutanată tranzitorie şi prurit. De aceea, medicaţia necesară pentru tratamentul reacţiilor severe de hipersensibilitate trebuie să fie disponibilă pentru uz imediat.

Pacienţii trataţi cu imunosupresoare după transplant, prezintă risc crescut de dezvoltare a afecţiunilor limfoproliferative (LPD) şi al infecţiilor oportuniste. Deşi Zenapax este un medicament imunosupresor, la pacienţii trataţi cu acest medicament, nu s-a raportat până în prezent o creştere a incidenţei afecţiunilor limfoproliferative sau a infecţiilor oportuniste. Nu există experienţă cu privire la expunerea pacienţilor transplantaţi la a doua serie de tratament cu Zenapax sau la serii ulterioare de tratament.

Deoarece Zenapax este o imunoglobulină, nu sunt de aşteptat interacţiuni metabolice cu alte medicamente. În studiile clinice cu Zenapax, s-au asociat următoarele medicamente utilizate în transplant, fără semnalarea de interacţiuni: ciclosporină, mofetil micofenolat, ganciclovir, aciclovir, tacrolimus, azatioprină, imunoglobulină antitimocitară, muromonab-CD3 şi glucocorticoizi.

Sarcina și alăptarea

Există date limitate privind utilizarea daclizumab la femeile gravide. Un studiu realizat la maimuţe cynomolgus nu a arătat efecte teratogene, dar a demonstrat o creştere a pierderilor de sarcină premature care rămân în istoricul ratelor avorturilor spontane. Relevanţa clinică nu este cunoscută. De aceea, Zenapax nu trebuie utilizat la femeile gravide decât dacă este absolut necesar.

Femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul terapiei cu Zenapax şi să continue utilizarea lor şi în următoarele 4 luni după ultima administrare de Zenapax.

Daclizumab se excretă în laptele maimuţelor cynomolgus. Nu se cunoaşte dacă Zenapax se excretă în laptele uman. Cu toate acestea, datorită efectelor dăunătoare potenţiale asupra nounăscutului, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului şi până la 4 luni după ultima administrare de Zenapax.

5. Doze și mod de administrare Zenapax

Zenapax trebuie prescris numai de către medici cu experienţă în utilizarea terapiei imunosupresoare după transplantul de organ. Doza recomandată de Zenapax pentru adulţi şi pacienţi pediatrici este de 1 mg/kg. Volumul Zenapax care conţine doza corespunzătoare se adaugă în 50 ml soluţie salină izotonă 0,9% sterilă şi se administrează intravenos timp de 15 min.

Se poate administra într-o venă periferică sau într-o venă centrală. Iniţial, Zenapax trebuie administrat în cele 24 ore înainte de transplant. Doza următoare şi fiecare dintre dozele ulterioare trebuie administrate la intervale de 14 zile, până la un total de cinci doze.

Vârstnici

Experienţa cu Zenapax la pacienţii vârstnici (peste 65 ani) este limitată, datorită numărului mic de pacienţi vârstnici supuşi transplantului renal, dar nu există nici o dovadă că pacienţii vârstnici ar necesita doze diferite faţă de adulţi.

Pacienţii cu insuficienţă renală severă

La pacienţii cu insuficienţă renală severă nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă

Nu există date disponibile pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

6. Alte informații Zenapax

Zenapax nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

Dupa diluare se recomandă utilizarea imediată. S-a dovedit că stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării este de 24 ore la 2 ºC – 8 ºC şi 4 ore la 25 ºC. Cu toate acestea, din punct de vedere microbiologic, produsul diluat trebuie utilizat imediat. Produsul nu este indicat păstrării după diluţie, decât dacă aceasta s-a realizat în condiţii aseptice controlate şi validate. Dacă nu se utilizează imediat, depozitarea în vederea utilizării şi condiţiile anterioare utilizării soluţiei constituie responsabilitatea utilizatorului.

A se păstra la frigider (2ºC – 8ºC).

A nu se congela.

A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Acest produs nu mai este autorizat.