Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Zemplar 1 microgram se comercializează sub formă de capsule moi. Fiecare capsulă moale de Zemplar conține ca substanță activă un microgram de paricalcitol. Paricalcitolul face parte din clasa medicamentelor anti-paratiroidiene. Ca excipienți, Zemplar conține:
Zemplar este indicat în prevenirea şi tratamentul hiperparatiroidismului secundar la pacienţii cu insuficienţă renală cronică (boală renală cronică Stadiul 3 şi 4) şi la pacienţii cu insuficienţă renală cronică (boală renală cronică Stadiul 5) hemodializaţi sau sub dializă peritoneală.
Paricalcitolul nu trebuie administrat pacienţilor cu intoxicaţie dovedită cu vitamina D, hipercalcemie sau hipersensibilitate la paricalcitol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Frecvente: Cefalee, tulburări ale gustului
Mai puțin frecvente: Comă, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor, sincopă, mioclonie, hipoestezie, parestezie, ameţeli.
Nu sunt foarte raportate: Edem pulmonar, astm, dispnee, epistaxis, tuse.
Din această categorie, putem enumera următoarele reacții adverse: Hemoragie rectală, colită, diaree, gastrită, dispepsie, disfagie, dureri abdominale, constipaţie, greaţă, vărsături, gură uscată, tulburări gastrointestinale, hemoragie gastrointestinală.
Dintre acestea, cele mai întâlnite sunt: Prurit, dermatită buloasă, alopecie, hirsutism, eritem cutanat tranzitoriu, hiperhidroză.
Dintre acestea cele mai raportate sunt:Hipercalcemie,hiperfosfatemie, hiperpotasemie, hipocalcemie, anorexie.
Din această categorie foarte frecvent este raportat hipoparatiroidismul. Poate fi întâlnit și hiperparatiroidismul dar mult mai rar.
Pot fi întâlnite: Hipercalcemie,hiperfosfatemie, hiperpotasemie, hipocalcemie, anorexie.
Dintre acestea au fost raportate: Tulburări ale mersului, edem, edem periferic, durere, durere la locul de injectare, pirexie, dureri toracice, stare generală alterată, astenie, stare de rău, sete.
Supradozajul în cazul administrării de Zemplar capsule poate determina hipercalcemie, hipercalciurie, hiperfosfatemie şi inhibarea marcată a secreţiei parathormonului. Administrarea concomitentă a Zemplar capsule cu o doză mare de calciu şi fosfor poate determina modificări similare.
Tratamentul pacienţilor care au hipercalcemie semnificativă clinic constă în reducerea imediată a dozei sau întreruperea tratamentului cu paricalcitol şi introducerea unei diete sărace în calciu, întreruperea suplimentelor care conţin calciu, mobilizarea pacientului, corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice, evaluarea modificărilor electrocardiografice (obligatoriu la pacienţii care primesc digitală) şi hemodializă sau dializă peritoneală cu un dializat fără calciu, dacă sunt justificate.
Semnele şi simptomele intoxicaţiei cu vitamina D asociată cu hipercalcemie includ:
Precoce: slăbiciune, cefalee, somnolenţă, greaţă, vărsături, gură uscată, constipaţie, dureri musculare, dureri osoase şi gust metalic.
Tardiv: anorexie, pierdere în greutate, conjunctivită (calcificări), pancreatită, fotofobie, rinoree, prurit, hipertermie, scăderea libidoului, creşterea plasmatică a azotului ureic, hipercolesterolemie, creşterea valorilor AST şi ALT, calcificări ectopice, hiperteniune arterială, aritmii cardiace, somnolenţă, deces şi rar psihoză manifestă.
Valorile concentraţiilor calciului seric trebuie monitorizate frecvent până la atingerea normocalcemiei.
Paricalcitolul nu este eliminat semnificativ prin dializă.
Creşterea calcemiei poate determina o inhibare marcată a secreţiei de parathormon şi poate duce la afecţiuni cu remaniere osoasă deficitară. Este necesară monitorizarea pacienţilor şi ajustarea individuală a dozei pentru a atinge limitele fiziologice corespunzătoare.
Dacă se dezvoltă o hipercalcemie semnificativă clinic şi pacientul primeşte un chelat de fosfat pe bază de calciu, administrarea chelaţilor de fosfat pe bază de calciu trebuie redusă sau întreruptă. Hipercalcemia cronică se poate asocia cu calcificare vasculară generalizată şi cu alte calcificări ale ţesuturilor moi.
Acest medicament conţine o cantitate redusă de etanol (alcool etilic), mai puţin de 100 mg pentru o capsulă de 1 mcg, 2 mcg şi 4 mcg, acest lucru putând dăuna pacienţilor care suferă de alcoolism. De asemenea, acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut cum sunt pacienţi cu boli hepatice sau epilepsie.
Medicamentele care conţin fosfat sau vitamina D nu trebuie să se utilizeze concomitent cu paricalcitolul din cauza riscului crescut de apariţie a hipercalcemiei şi a creşterii produsului Ca x P. Medicamentele care conţin calciu în doză mare sau diureticele tiazide pot creşte riscul apariţiei hipercalcemiei. Medicamentele care conţin magneziu (de exemplu, medicamentele antiacide) nu trebuie utilizate concomitent cu medicamentele care conţin vitamina D, deoarece poate apărea hipermagnezemia.
Medicamentele care conţin aluminiu (de exemplu, medicamentele antiacide, chelatori de fosfat) nu trebuie administrate cronic concomitent cu medicamente ce conţin vitamina D, deoarece pot apare creşterii ale concentraţiei serice a aluminiului şi efecte toxice ale aluminiului la nivelul oaselor. Medicamentele care afectează absorbţia intestinală a vitaminelor liposolubile, cum ar fi colestiramină, pot să interfere cu absorbţia Zemplar capsule.
Nu sunt disponibile date relevante privind utilizarea paricalcitolului la gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial la om nu se cunoaşte şi de aceea paricalcitolul nu trebuie să se utilizeze decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea: nu se ştie dacă paricalcitolul se excretă prin laptele matern. Studiile la animale au arătat că paricalcitolul şi metaboliţii săi se elimină prin lapte în cantităţi mici. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu Zemplar trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului cu Zemplar pentru mamă.
Zemplar poate fi administrat cu sau fără alimente.
Zemplar se administrează o dată pe zi, zilnic sau de trei ori pe săptămână, o dată la două zile.
Doza iniţială se calculează în funcţie de concentraţiile plasmatice iniţiale ale parathormonului. Doza trebuie individualizată în funcţie de concentraţiile serice sau plasmatice ale parathormonului cu monitorizarea calcemiei şi fosfatemiei.
Zemplar se administrează de trei ori pe săptămână, odată la două zile.
Doza iniţială de Zemplar în micrograme se bazează pe o valoare iniţială a parathormonului mergând până la o doză iniţială maximă de 32 micrograme.
Dozele ulterioare trebuie individualizate şi stabilite în funcţie de valorile de parathormonului, ale calcemiei şi fosfatemiei.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu sunt date privind pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Copii şi adolescenţi
Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea capsulelor de Zemplar la copii şi adolescenţi.
Vârstnici
Nu au fost observate diferenţe privind eficacitatea şi siguranţa administrării la pacienţii vârstnici (65 – 75 ani) comparativ cu pacienţii mai tineri, dar nu poate fi exclusă o sensibilitate mai mare pentru unii vârstnici.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, totuşi se aşteaptă ca paricalcitolul să aibă efecte neglijabile asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Perioada de valabilitate este de 2 ani.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.