1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zebinix

Zebinix 200 mg se comercializează sub formă de comprimate. Fiecare comprimat de Zebinix conţine ca substanță activă acetat de eslicarbazepină 200 mg. Eslicarbazepina face parte din categoria antiepilepticelor. Ca excipienți, Zebinix conține:

• Povidonă K
• Croscarmeloză sodică
• Stearat de magneziu

2. Indicații și contraindicații Zebinix

Zebinix este indicat a fi administrat ca:

• monoterapie pentru tratamentul crizelor convulsive cu debut parţial, cu sau fără generalizare secundară, la pacienţi cu epilepsie nou diagnosticată
• terapie adjuvantă la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani, cu crize convulsive parţiale la debut cu sau fără generalizare secundară

Acest medicament nu este recomandat a fi utilizat în următoarele situații:

• Hipersensibilitate la substanţa activă, alţi derivaţi ai carboxamidelor (de exemplu carbamazepină, oxcarbazepină) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior
• Bloc atrioventricular (AV) de gradul doi sau trei

3. Reacții adverse și supradozajul cu Zebinix

Reacţiile adverse au avut de obicei o intensitate de la uşoară până la moderată şi au survenit cu precădere în primele săptămâni de tratament cu acetat de eslicarbazepină. Riscurile asociate cu administrarea Zebinix sunt în principal reacţii adverse dependente de doză, specifice clasei de medicamente.

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Nu sunt foarte frecvente, însă pot apărea:

• hiponatremie
• apetit alimentar scăzut
• dezechilibru electrolitic
• deshidratare
• hipocloremie

Tulburări ale sistemului nervos

Acestea sunt cele mai frecvente. Se pot întâlni:

• ameţeală
• somnolenţă
• cefalee
• tulburări ale atenţiei
• tremor
• ataxie
• tulburări de echilibru
• coordonare anormală
• tulburări de memorie
• amnezie
• hipersomnie
• sedare
• afazie
• diestezie
• distonie
• letargie
• parosmie
• sindrom cerebelos
• convulsie
• neuropatie periferică
• nistagmus
• tulburări de vorbire
• dizartrie
• senzaţie de arsură
• parestezie
• migrene

Tulburări psihice

Din această categorie putem menționa:

• insomnie
• tulburare psihotică
• apatie
• depresie
• nervozitate
• agitaţie
• iritabilitate
• deficit de atenţie/hiperactivitate
• stare de confuzie
• oscilaţii ale dispoziţiei
• plâns
• retard psihomotor
• anxietate

Tulburări oculare

Au fost raportate următoarele:

• diplopie
• vedere înceţoşată
• tulburări de vedere
• oscilopsie
• tulburări ale mişcărilor binoculare
• hiperemie oculară

Tulburări gastro-intestinale

Sunt frecvente. Pot apărea:

• greaţă
• vărsături
• diaree
• constipaţie
• dispepsie
• gastrită
• dureri abdominale
• gură uscată
• disconfort abdominal
• balonare
• gingivită
• melenă
• dureri de dinţi
• pancreatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Din această categorie putem enumera următoarele reacții adverse:

• erupţie cutanată tranzitorie
• alopecie
• piele uscată
• hiperhidroză
• eritem
• afecţiuni cutanate
• prurit
• dermatită alergică
• reacţie adversă la medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice(sindromul DRESS)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Au fost menționate următoarele:

• oboseală
• tulburări de mers
• astenie
• stare generală de rău
• frisoane
• edem periferic

Supradozaj

Simptome ale sistemului nervos central cum ar fi vertij, instabilitate la mers şi hemipareză au fost observate în caz de supradozaj accidental cu acetat de eslicarbazepină. Nu se cunoaşte niciun antidot. Tratamentul simptomatic şi de sprijin trebuie aplicat de la caz la caz. Metaboliţii acetatului de eslicarbazepină pot fi îndepărtaţi în mod eficient prin hemodializă, dacă acest lucru este necesar.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Ideaţie suicidară

Ideile şi comportamentul suicidar au fost raportate la pacienţi trataţi cu substanţe active antiepileptice pentru câteva indicaţii. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea unui risc crescut pentru acetatul de eslicarbazepină. Prin urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi în privinţa semnelor de idei şi comportament suicidar şi trebuie luat în considerare tratamentul adecvat. Pacienţii (şi persoanele care îngrijesc pacienţi) trebuie avertizaţi să solicite sfatul medicului în cazul apariţiei de semne care indică idei şi comportament suicidar.

Alte atenţionări şi precauţii

Dacă tratamentul cu Zebinix trebuie întrerupt, se recomandă ca întreruperea să se facă treptat, pentru a se reduce la minim posibilitatea de creştere a frecvenţei convulsiilor.

Hiponatremia

Hiponatremia a fost raportată ca reacţie adversă la 1,5% din pacienţii trataţi cu Zebinix. În majoritatea cazurilor, hiponatremia este asimptomatică, cu toate acestea, poate fi însoţită de simptome clinice cum ar fi agravarea convulsiilor, confuzie, scăderea stării de conştienţă. Frecvenţa hiponatremiei a crescut odată cu creşterea dozei de acetat de eslicarbazepină.

Intervalul PR

În studiile clinice cu acetat de eslicarbazepină s-a observat prelungirea intervalului PR. Este necesară prudenţă la pacienţii cu probleme medicale (de exemplu valori scăzute de tiroxină, anomalii cardiace) sau care utilizează concomitent alte medicamente cunoscute ca fiind asociate cu prelungirea intervalului PR.

Sarcina și alăptarea

Riscul legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice în general

S-a demonstrat că la descendenţii femeilor cu epilepsie, prevalenţa malformaţiilor este de două până la trei ori mai mare faţă de aproximativ 3% în populaţia generală. Cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis, malformaţiile cardiovasculare şi defecte de tub neural. Tratamentul cu multiple medicamente antiepileptice poate fi asociat cu un risc mai mare de malformaţii congenitale faţă de monoterapie şi de aceea este important să se practice monoterapia ori de câte ori acest lucru este posibil. Femeilor care este posibil să rămână gravide sau care sunt în perioada fertilă trebuie să li se acorde consiliere de către specialişti. Necesitatea aplicării unui tratament antiepiletic trebuie revizuită atunci când femeia intenţionează să rămână gravidă. Tratamentul antiepiletic nu trebuie întrerupt brusc, deoarece aceasta poate duce la convulsii de întrerupere care ar putea avea consecinţe grave atât asupra mamei, cât şi asupra copilului.

Sarcina

Nu există date privind utilizarea acetatului de eslicarbazepină la femeile gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Dacă femeile cărora li se administrează acetat de eslicarbazepină rămân gravide sau intenţionează să rămână gravide, folosirea Zebinix trebuie reevaluată cu grijă. Trebuie administrate doze minime eficace, iar ori de câte ori este posibil, trebuie preferată monoterapia, cel puţin în primele trei luni de sarcină. Pacientele trebuie sfătuite cu privire la posibilitatea unui risc crescut de apariţie a malformaţiilor congenitale şi trebuie să li se ofere posibilitatea de a efectua un examen ecografic înaintea naşterii.

Monitorizarea şi prevenirea

Medicamentele antiepileptice pot contribui la un deficit de acid folic, aceasta fiind o cauză posibilă a anomaliilor fetale. Se recomandă suplimentarea acidului folic înaintea şi pe durata sarcinii. Deoarece eficacitatea acestei suplimentări nu este dovedită, se poate efectua o diagnosticare specifică antenatală chiar şi la femeile care au luat un tratament de suplimentare a acidului folic.

Nou-născuţi

Au fost raportate tulburări de sângerare la nou-născuţi determinate de medicamentele antiepileptice. Ca măsură preventivă, vitamina K1 trebuie administrată atât în ultimele câteva săptămâni de sarcină, cât şi la nou-născut.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă acetatul de eslicarbazepină/metaboliţii acesteia se excretă în laptele uman. Studiile la animale au evidenţiat excreţia eslicarbazepinei în lapte. Dat fiind că nu poate fi exclus un risc pentru sugar, alăptarea trebuie întreruptă pe durata tratamentului cu acetat de eslicarbazepină.

5. Doze și mod de administrare Zebinix

Adulţi

Zebinix poate fi administrat în monoterapie sau adăugat la tratamentul anticonvulsivant existent. Doza iniţială recomandată este de 400 mg o dată pe zi, ea trebuind mărită după una sau două săptămâni la 800 mg o dată pe zi. În funcţie de reacţia individuală, doza poate fi crescută până la 1200 mg o dată pe zi. La unii pacienţi în monoterapie poate fi utilă administrarea unei doze de 1600 mg o dată pe zi.

Vârstnici (peste 65 de ani)

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici, cu condiţia ca funcţia renală să nu fie afectată. Având în vedere datele foarte limitate privind monoterapia cu 1600 mg la vârstnici, această doză nu este recomandată la acest grup de pacienţi.

Insuficienţă renală

Este necesară prudenţă în tratamentul pacienţilor, adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani, cu insuficienţă renală, fiind necesară ajustarea dozei în funcţie de clearance-ul creatininei (ClCR), după cum urmează:

• ClCR >60 ml/min: nu este necesară ajustarea dozei
• ClCR 30-60 ml/min: doza iniţială de 200 mg (sau 5 mg/kg corp la copii cu vârsta peste 6 ani) o dată pe zi sau 400 mg (sau 10 mg/kg corp la copii cu vârsta peste 6 ani) o dată la două zile timp de 2 săptămâni, urmată de o doză zilnică unică de 400 mg (sau 10 mg/kg corp la copii cu vârsta peste 6 ani). Totuşi, în funcţie de reacţia individuală, doza poate fi crescută.
• ClCR <30 ml/min: nu se recomandă utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă datorită datelor insuficiente.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei al pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Farmacocinetica acetatului de eslicarbazepină nu a fost evaluată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi de aceea nu se recomandă folosirea la aceşti pacienţi.

Copii cu vârsta peste 6 ani

Doza iniţială recomandată este de 10 mg/kg corp şi zi, o dată pe zi. Doza trebuie crescută de una sau de două ori pe săptămână cu 10 mg/kg corp şi zi până la 30 mg/kg corp şi zi, în funcţie de reacţia individuală. Doza maximă este de 1200 mg o dată pe zi.

Copii cu greutatea corporală ≥60 kg

La copiii cu greutate corporală de cel puţin 60 kg trebuie administrată aceeaşi doză ca la adulţi. Siguranţa şi eficacitatea acetatului de eslicarbazepină la copii cu vârsta de cel mult 6 ani nu au fost încă stabilite.

Mod de administrare

Administrare orală. Zebinix se poate lua cu sau fără alimente.

6. Alte informații

Zebinix are influenţă mică până la moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Unii pacienţi pot prezenta ameţeală, somnolenţă sau tuburări de vedere, în special la începerea tratamentului. De aceea, pacienţii trebuie avertizaţi că pot fi afectate capacităţile lor fizice şi/sau mentale necesare conducerii de vehicule sau folosirii de utilaje şi trebuie să li se recomande să nu desfăşoare astfel de activităţi până ce nu se stabileşte că nu le-a fost afectată capacitatea de a le efectua.

Perioada de valabilitate este de 4 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.