1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Valarox

Valarox 10 mg/80 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat de Valarox conţine ca substanțe active valsartan 80 mg și rosuvastatină 10 mg (sub formă de rosuvastatină calcică). Valsartanul este un antagonist specific, activ şi potent al receptorului angiotensinei II cu administrare orală. Acţionează selectiv asupra subtipului de receptor AT1 care este responsabil de
acţiunile cunoscute ale angiotensinei II. Rosuvastatina este un hipolipemiant. Rosuvastatina este un inhibitor selectiv şi competitiv al HMG-CoA reductazei, enzima cheie în procesul de transformare a 3-hidroxil-3-metilglutaril coenzima A la mevalonat, un precursor al
colesterolului. Locul principal de acţiune al rosuvastatinei este ficatul, organul ţintă pentru scăderea colesterolului. Ca excipienți, Valarox conține:

• Celuloză microcristalină
• Lactoză monohidrat
• Croscarmeloză sodică
• Dioxid de siliciu coloidal anhidru
• Stearat de magneziu
• Manitol
• Povidonă K 25
• Laurilsulfat de sodiu
• Oxid galben de fer

2. Indicații și contraindicații

Valarox este indicat ca tratament de substituție pentru pacienții care răspund adecvat la terapia cu valsartan și rosuvastatină, administrate individual, și se administrează în combinație, în aceleași doze, în tratamentul hipertensiunii arteriale la pacienții adulți care prezintă un risc înalt de evenimente cardiovasculare (pentru prevenția evenimentelor cardiovasculare majore) sau care prezintă următoarele afecțiuni concomitente:

•  hipercolesterolemie primară (de tip IIa, inclusiv hipercolesterolemie heterozigotă familială) sau dislipidemie mixtă (tip IIb),
•  hipercolesterolemie homozigotă familială.

Acest medicament nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:

• la pacienții cunoscuți cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior
•  la pacienţii cu boală hepatică activă, incluzând creşterea inexplicabilă, persistentă, a transaminazelor plasmatice şi orice creştere a transaminazelor plasmatice care depăşeşte de 3 ori limita superioară a normalului
• la pacienții cunoscuți cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/min)
• miopatie
•  administrează concomitentă de tratament cu ciclosporină
•  în timpul sarcinii şi alăptării şi la femeile aflate în perioada fertilă, care nu utilizează măsuri contraceptive corespunzătoare
•  insuficiență hepatică severă, ciroză biliară și colestază
•  Administrarea concomitentă de valsartan cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG <60 ml/min/1,73 m2)

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări hematologice şi limfatice

Pot apărea: trombocitopenie, scăderea hemoglobinemiei, scăderea hematocritului, neutropenie.

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţii de hipersensibilitate, inclusiv angioedem și boala serului, au o frecvență scăzută de apariție.

Tulburări endocrine

Frecvent a fost raportată apariția diabetului zaharat.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Creşterea potasemiei, hiponatremie, au fost raportate însă au o frecvență scăzută de apariție.

Tulburări psihice

Au fost raportate cazuri care s-au manifestat cu instalarea depresiei.

Tulburări ale sistemului nervos

Sunt frecvente:

• ameţeli
• cefalee
• polineuropatie
• pierderea memoriei
• neuropatie periferică, tulburări ale somnului (inclusiv insomnie şi coşmaruri)

Tulburări acustice şi vestibulare

Sunt puțin frecvente. Poate apărea vertijul.

Tulburări vasculare

Are o frecvență de apariție necuoscută: vasculită.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Pot apărea:

• Dispnee
• Tuse

Tulburări gastrointestinale

Din această categorie se pot întâlni:

• Durere abdominală
• Greaţă
• Constipație
• Pancreatită
• Diaree
• Tulburări hepatobiliare: hepatită, icter, creşterea concentraţiilor transaminazelor hepatice, creşterea concentraţiei enzimelor hepatice, incluzând creşterea bilirubinemiei

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Dintre acestea, putem menționa următoarele reacții adverse:

• erupţie cutanată tranzitorie
• prurit
• urticarie
• sindrom Stevens-Johnson
• angioedem

Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Pot apărea:

• mialgie
• miopatie (inclusiv miozită)
• rabdomioliză
• artralgie
• miopatie necrozantă mediată imunitar
• tulburări tendinoase, uneori complicate prin ruptură de tendon

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Sunt foarte rare: hematurie, deficienţă şi insuficienţă renală, creşterea creatininemiei.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Foarte rar, au fost raportate cazuri de ginecomastie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvent au fost raportate :astenie, edem și fatigabilitate.

Supradozaj

Supradozajul cu valsartan poate determina hipotensiune arterială marcată, care poate induce scăderea nivelului conştienţei, colaps circulator şi/sau şoc.

Măsurile terapeutice depind de perioada care a trecut de la ingestie şi tipul şi severitatea simptomelor, stabilizarea circulatorie fiind de importanţă majoră. În caz de hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi trebuie efectuată corecţia volemiei. Este puţin probabil ca valsartanul să fie eliminat prin hemodializă.

Nu există tratament specific în caz de supradozaj în cazul rosuvastatinei. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic şi trebuie instituite măsurile de susţinere adecvate. Se recomandă monitorizarea funcţiei hepatice şi a concentrațiilor plasmatice de CK. Este puţin probabil ca hemodializa să aducă vreun beneficiu.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Stenoza arterei renale

La pacienţii cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, nu a fost
stabilită siguranţa utilizării valsartanului.

Hiperkaliemie

Nu este recomandată utilizarea concomitentă cu suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, înlocuitori de sare ce conţin potasiu sau alte medicamente care cresc concentraţiile plasmatice de potasiu (heparină, etc.). Dacă este necesar, se recomandă monitorizarea potasemiei.

Pacienţi cu depleţie de sodiu şi/sau hipovolemie

În cazuri rare, după iniţierea tratamentului cu valsartan la pacienţii cu depleţie severă de sodiu şi/sau volemică, cum sunt cei care utilizează doze mari de diuretice, poate să apară hipotensiune arterială simptomatică. Înainte de iniţierea tratamentului cu valsartan, trebuie corectate depleţia de sodiu şi/sau depleţia volemică, de exemplu prin reducerea dozei de diuretic.

Efecte hepatice

Ca şi în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, Valarox rebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care consumă cantităţi excesive de alcool etilic şi/sau au antecedente de boală hepatică. Se recomandă efectuarea de teste funcţionale hepatice înainte de începerea tratamentului şi la 3 luni după începerea tratamentului. În cazul în care concentrația plasmatică a transaminazelor este de 3 ori mai mare decât limita superioară a normalului, tratamentul cu rosuvastatină trebuie întrerupt sau doza trebuie redusă.

Incindenţa reacţiilor hepatice severe (în principal constând în creşterea transaminazelor hepatice) este mai mare în perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului, pentru doza de 40 mg. La pacienţii cu hipercolesterolemie secundară determinate de hipotiroidism sau sindrom nefrotic, afecţiunea de bază trebuie tratată înaintea începerii tratamentului cu Valarox.

Afecţiune pulmonară interstiţială

La utilizarea unor statine, în special la utilizare îndelungată, au fost raportate cazuri excepţional de rare de afecţiuni pulmonare interstiţiale. Tabloul clinic poate include dispnee, tuse neproductivă şi deteriorarea stării generale (fatigabilitate, pierdere în greutate şi febră). Dacă se suspectează că un pacient dezvoltă o pneumonie interstiţială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt.

Diabet zaharat

Există unele dovezi care sugerează că statinele cresc glicemia şi, la unii pacienţi cu risc crescut de apariţie a diabetului zaharat, pot produce hiperglicemie cu valori care să necesite măsuri considerate de rutină la pacienţii cu diabet zaharat diagnosticat.

Hiperaldosteronism primar

Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu trebuie trataţi cu valsartan, deoarece sistemul lor reninăangiotensină nu este activat.

Antecedente de angioedem

Angioedemul, inclusiv edemul laringian şi glotic, ce determină obstrucţia căilor aeriene şi/sau edemul feţei, buzelor, faringelui, şi/sau al limbii, a fost raportat la pacienţii trataţi cu valsartan; unii dintre aceşti pacienţi au prezentat anterior angioedem la administrarea altor medicamente, inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. Tratamentul cu Valarox trebuie întrerupt imediat la pacienţii care dezvoltă angioedem, şi Valarox nu mai trebuie readministrat.

Lactoză

Valarox conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacțiuni

Nu au fost efectuate studii de interacțiune medicamentoasă cu Valarox și alte medicamente.

Sarcina și alăptarea

Valarox este contraindicat în sarcină şi alăptare.

5. Doze și mod de administrare

Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să urmeze un regim alimentar hipocolesterolemiant standard, care trebuie continuat şi în timpul tratamentului.

Doza recomandată de Valarox este de un comprimat pe zi. Combinația cu doză fixă nu este recomandată pentru tratamentul inițial. Înainte de administrarea Valarox, pacienții trebuie să fie stabili clinic la terapia cu substanțele active administrate concomitent și individual.

Doza de Valarox trebuie să fie aceeași cu doza componentelor administrate individual, la momentul trecerii la Valarox. Dacă este necesară modificarea dozei oricărei substanțe active din combinația în doză fixă, din orice motiv (de exemplu, afecțiuni nou-diagnosticate, modificarea stării clinice sau ca urmare a unei interacțiuni medicamentoase), se va trece din nou la administrarea componentelor în monoterapie, pentru determinarea dozei.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei de medicament.

Pacienți cu insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Utilizarea Valarox la pacienții cu insuficiență renală severă este contraindicată pentru toate concentrațiile.

Copii și adolescenți

Siguranţa şi eficacitatea Valarox la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Valarox nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu vârsta sub 18 ani.

6. Alte informații

Nu au fost efectuate studii cu Valarox privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule. În cazul conducerii vehiculelor şi a folosirii utilajelor, trebuie să se ţină cont de posibilitatea apariţiei ocazionale a ameţelilor sau fatigabilităţii.

Perioada de valabilitate este de 2 ani.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.