1. Denumire, compozitie si clasa de medicamente din care face parte

Adcetris 50 mg pulbere concentrată pentru soluţie perfuzabilă. Fiecare flacon de Adcetris conţine ca substanţă activă brentuximab vedotin.

Adcetris este un conjugat anticorp-medicament alcătuit dintr-un anticorp monoclonal împotriva CD30, produs prin tehnologia ADN recombinant în celule ovariene de hamster chinezesc.

2. Indicatii si contraindicatii

Adcetris este un medicament folosit pentru tratamentul limfomului Hodgkin CD30+ recidivat sau refractar după transplantul de celule stem autologe sau după cel puţin două tratamente anterioare. Adcetris este recomandat pacienţilor adulţi.

Adcetris se mai poate folosi şi în cazul pacienţilor ce suferă de limfom anaplastic cu celule mari sistemic, recidivat sau refractar la chimioterapie sau transplant de celule stem autologe.

Adcetris este contraindicat dacă pacientul prezintă hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Dacă pacientul prezintă în schema de tratament bleomicină, este interzisă administrarea şi de brentuximab vedotin, deoarece aceasta asociere poate determina toxicitate pulmonară.

3. Reactii adverse si supradozaj cu Adcetris

În urma studiilor clinice farmacologice efectuate, cele mai frecvente reacţii adverse întâlnite au fost: pneumonia, neutropenia, cefaleea, trombocitopenia. Alte reacţii des întâlnite sunt: constipaţia, diareea, vărsăturile, greaţa, pirexia, hiperglicemia, neuropatia senzitivă periferică, polineuropatie demielinizantă, oboseală, infecţia tractului respirator superior, tusea.

Neutropenia ce apare poate fi severă şi prelungită, lucru ce poate determina apariţia a varii infecţii grave. Cu toate acestea, în cadrul studiilor clinice realizate mai puţin de jumătate din populaţia studiului pivot au asociat infecţii grave. De asemenea, nu a fost necesară scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu brentuximab vedotin.

Neuropatia senzitivă periferică este o altă reacţie adversă ce este întâlnită mai frecvent. Spre deosebire de neutropenie, neuropatia a determinat modificarea tratamentului cu Adcetris, la 6% dintre pacienţii ce au participat la studiu.

Infecţiile respiratorii au fost destul de des întâlnite ca reacţii adverse. Însă acestea s-au manifestat cu cefalee, dorsalgie, vărsături, greaţă, frisoane, dispnee, prurit, tuse. Toate acestea având o intensitate medie spre uşoară.

În ceea ce priveşte supradozajul, nu s-a găsit încă un antidot pentru intoxicaţia cu brentuximab vedotin. De aceea, în cazul acesta, este foarte important ca pacientul să fie internat în spital şi monitorizat cu atenţie. Este imperios necesară urmărirea pacientului pentru observarea apariţiei diverselor reacţii alergice ce pot apărea. Foarte rapid trebuie tratate, dacă apar, neutropenia şi trombocitopenia. Pacientul trebuie stabilizat din punct de vedere hemodinamic. Trebuie aplicat un tratament de stabilizare al acestuia.

4. Interactiuni si atentionari speciale

Leucoencefalopatie multifocala progresiva

În cazul În care pacientul tratat cu Adcetris a fost infectat, în trecut, cu virusul John Cunningham este posibilă o reactivare a acestui virus în urma tratamentului. Rezultatul acestei reactivări este leucoencefalopatia multifocală progresivă, o boală rară ce constă în demielinizarea sistemului nervos central. De aceea, medicul trebuie să afle toate datele inclusiv o posibilă infecţie cu acest virus în cadrul anamnezei, înainte de a începe tratamentul cu Adcetris. De asemenea, pacientul trebuie monitorizat pentru semne neurologice care semnifică reactivarea virusului.

Pancreatita

Anumiţi pacienţi trataţi cu Adcetris au dezvoltat semne şi simptome specifice pancreatitei acute. Astfel, pacienţii aflaţi sub tratament trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru dureri abdominale noi apărute sau agravate. În cazul confirmării apariţiei unei pancreatite acute, tratamentul cu brentuximab vedotin trebuie suspendat.

Toxicitate pulmonara

Nu a fost stabilită cu exactitate o legătură între Adcetris şi toxicitatea pulmonară. Cu toate acestea, au fost întâlniţi diverşi pacienţi care au dezvoltat pneumonite, boli pulmonare interstiţiale sau sindrom de detresă respiratorie acută care au avut şi efecte letale.

Toxicitate hepatica

S-a demonstrat o creştere a transaminazelor în timpul tratamentului cu Adcetris. Această creştere poate fi uşoară până la patologică, determinând toxicitate hepatică şi putând avea chiar efecte letale.

Administrarea concomitentă a brentuximab vedotin cu alte medicamente ce se elimină pe aceeaşi cale (inhibitori sau inductori ai enzimelor de pe această cale) creşte expunerea la acele medicamente.

Au fost testate administrarea de brentuximab vedotin cu ketoconazol, rifampicină si midazolam. În cazul ketoconazolului, a fost crescută expunerea la ketoconazol şi apariţia de reacţii adverse cum ar fi neutropenia. Pe de altă parte, în cazul rifampicinei, nu a fost modificată expunerea organismului la Adcetris. La fel s-a întâmplat şi în cazul administrării simultane de midazolam. Nu a fost modificată expunerea la niciunul dintre cele două medicamente.

5. Doze si mod de administrare Adcetris

Este recomandat ca administrarea de Adcetris să fie făcută sub îndrumarea şi supravegherea unui medic ce are experienţă în administrarea medicamentelor antineoplazice.

Doza indicată este de 1.8 mg/kg corp, în perfuzie intravenoasă timp de 30 de minute, o dată la trei săptămâni. Această doză este indicată ca doză de pornire. Pentru pacienţii ce nu răspund la această doză, se reîncepe tratamentul de la ultima doză tolerată.

În cazul în care pacientul suferă de insuficienţă renală, doza recomandată este de 1.2 mg/kg corp, administrată intravenos, timp de 30 de minute, o dată la 3 săptămâni. Aceeaşi doză este recomandată şi pentru pacienţii ce sunt cunoscuţi cu insuficienţă hepatică. În ambele cazuri, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia diverselor reacţii adverse.

De asemenea, trebuie facută hemogramă şi monitorizată de către medic, înaintea fiecărei administrări ale acestui tratament.

Administrarea brentuximab vedotin trebuie continuată până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă.

Trebuie administrat pentru minim 8 cicluri şi maxim 16 cicluri (pentru aproximativ 1 an).

Dacă se doreşte tratarea pacienţilor de 65 de ani şi peste, trebuie luat în calcul faptul că nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu Adcetris în acest caz. De aceea, nu se recomandă.

În aceeaşi situaţie se găsesc şi copii şi adolescenţii sub 18 ani. Nu există date disponibile care să confirme siguranţa şi eficacitatea tratamentului. De asemenea, în studiile clinice s-a observat reducerea timusului. Din această cauză, nu se recomandă administrarea.

Brentuximab vedotin nu trebuie administrat în bolus sau intravenos rapid. De asemenea, nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

6. Alte informatii

Sarcina: Brentuximab vedotin nu trebuie administrat femeilor gravide. Singura excepţie este reprezentată de situaţia în care beneficiul adus mamei depăşeşte potenţialul risc adus fătului. Dacă o femeie gravidă trebuie tratată cu  Adcetris, aceasta trebuie informată mai întâi atât în legătură cu riscul cât şi cu beneficiile ce pot fi aduse.

Alăptare: Nu s-a demonstrat eliminarea brentuximab vedotin în laptele matern. Cu toate acestea, nu pot fi excluse riscurile ce pot apărea pentru nou-născuţi. Deci se recomandă întreruperea alăptării, dacă mama se află sub tratament.

Adcetris poate avea o mică influenţă asupra conducerii vehiculelor sau manevrării utilajelor. De aceea, se recomandă prudenţa.