Filarioza limfatică este o infecție cauzată de cele trei specii patogene de nematode: Wuchereria bancrofti, Brugia malayi, Brugia timori. Infectarea omului se realizează prin intermediul mușcăturii țânțarilor. Această patologie nu constituie o cauză de mortalitate, dar are un grad ridicat de dizabilitate.

Cele mai multe dintre cazuri de filarioză limfatică provin prin infectarea cu Wuchereria bancrofti. Acest nematod are o largă distribuție geografică, fiind întâlnit în Asia, Africa, America Latină, în insule din partea de sud și de vest ale Oceanului Pacific. Brugia malayi are o distribuție geografică mai restrânsă. Este întâlnită în țări, precum: Indonesia, China, Malaysia, India, Vietnam, Korea. Brugia timori este predominantă în Asia: în partea de sud a Indoneziei, în Flores, Timor, Alor.

Ciclul de viață al viermilor filarici

În cazul acestor paraziți, gazda intermediară este reprezentată de țânțari, iar gazda finală este omul. Ciclul de viață al nematodului cuprinde patru stadii larvare și un ultim stadiu de adult.

Infecția la om debutează cu mușcătura de țânțar, când larve aflate în al treilea stadiu de dezvoltare se atașează zonei de piele aferente mușcăturii. Larva străbate apoi piele prin intermediul leziunii create de înțepătura țânțarului, apoi ajunge la nivelul sistemului limfatic. În cadrul nodulilor limfatici și al vaselor limfatice, larva se dezvoltă și ajunge în al patrulea stadiu. Acest proces durează între 7 – 10 zile. Stadiul de adult este atins după 4 – 6 săptămâni în cazul Brugia malayi sau după câteva luni în cazul speciei Wuchereria bancrofti. Nematodele adulte supraviețuiesc între 5 -10 ani, dar s-au înregistrat și durate de viață mai lungi.

Adulții vor cantona la nivelul vaselor limfatice aferente sau în zona corticală a  nodulilor limfatici. Aici, vor da naștere larvelor, ce poartă denumirea de microfilarii. O femelă poate produce până la 50 000 de microfilarii într-o zi. Acestea vor ajunge în torentul sanguin. Microfilariile prezintă un fenomen caracteristic, numit periodicitate nocturnă. Astfel, aceste larve sunt prezente cu o densitate foarte mare în circulația periferică pe durata nopții. Ziua, densitatea acestora în circulația periferică este scăzută.

Vectorul ce participă la transmiterea nematodului Wuchereria bancrofti este reprezentat de specii de țânțari din familia Culicidae. Transmiterea nematodului Brugia sp. se realizează prin intermediul țânțarilor aparținând genului Mansonia sp. Toate cele trei nematode pot fi răspândite și de țânțarii anofel, în funcție de zona geografică.

Criterii morfologice ale viermilor filarici

Viermii filarici aparțin filumului Nematoda, clasei Secernentea, superfamiliei Filarioidea. Adulții apaținând speciei Wuchereria bancrofti și Brugia malayi sunt viermi lungi, cilindrici și subțiri. Diametrul masculilor este în jur 0,1 mm. Lungimea poate ajunge până la 4 cm în cazul celor din specia Wuchereria bancrofti sau până la 3,5 cm la cei din specia Brugia sp. Femelele de Wuchereria bancrofti au un diametru de aproximativ 0,2 – 0,3 mm și o lungime între 6 – 10 cm. Femelele din speciea Brugia sp. sunt mai mici, având un diametru de aproximativ 0,1 mm și o lungime de 5 -6 cm.

Microfilariile ce aparțin speciei Wuchereria bancrofti au o lungime de 245 – 300 µm și un diametru de 7,5 – 10 µm, cele din specia Brugia sp. au lungimi cuprinse între 175 – 230 µm și un diametru de 5 – 6 µm.

Majoritatea viermilor filarici sunt în simbioză cu o bacterie: Wolbachia sp. Aceasta este o alfa – preoteobacterie, ce se moștenește pe linie maternă. Este detectată în toate stadiile evolutive ale parazitului.

Manifestări clinice ale filariozei limfatice

Forma acută

Pacienții cu filarioză limfatică pot prezenta simptome sau pot fi asimptomatici. Cu toate acestea, rezultatele analizelor biochimice sunt modificate față de normal și astfel, se poate pune diagnosticul. La nivelul vaselor limfatice se remarcă o ușoară dilatație, apariția  circulației colaterale, un flux limfatic alterat, limfangiectazie la nivelul scrotului, hematurie microscopică, proteinurie. Analizele au arătat că într-un mililitru de sânge se află peste 10 000 de microfilarii.

Simptomele prezente în cadrul acestei patologii sunt: febra, limfadenită (inflamația nodulilor limfatici), limfangită (inflamația vaselor limfatice).  Simptomele infecției cauzate de Wuchereria bancrofti sunt mai accentuate comparativ cu cele ale infecției cauzate de Brugia sp.

Nodulii limfatici afectați majoritar în filarioză limfatică sunt cei inghinali, axilari, epitrohleari. Specific infecției cu Wuchereria bancrofti este inflamarea țesutului limfatic de la nivelul aparatului genital masculin. Astfel, pot apărea complicații: funiculită, orhită, epididimită. Pacientul poate acuza durere, iar zona afectată devine rigidă.

Forma cronică

Manifestările cronice ale filariozei limfatice apar după 10 – 15 ani de la momentul infectării. Printre acestea se enumeră: hidrocel, chilurie, elefantiazis. Primul simptom este hidrocelul și tumefacția testiculelor, care este urmat de elefantiazis, ce afectează membrul inferior, scrotul, membrul superior, vulva, sânii. Hidrocelul apare ca urmare a acumulării lichidului de edem la nivelul tunicii vaginale a testiculului. 

Se cunosc trei grade ale afectării cronice:

1. Gradul 1 – apariția edemelor ce lasă la palpare godeu reversibil
2. Gradul 2 – apariția edemelor ce lasă sau nu godeu ireversibil la palpare
3. Gradul 3 – apariția edemelor ce nu lasă godeu, cu aspect de piele îngroșată și aspră
4. Gradul 4 – apariția edemelor ce nu lasă godeu la palpare, piele cu aspect verucos

Eozinofilie pulmonară tropicală

Eozinofilia pulmonară tropicală este o altă manifestare care poate apărea la pacienții cu filarioză limfatică. Bărbații sunt de patru ori mai afectați comparativ cu femeile. Cele mai multe dintre cazuri au fost înregistrate în: Brazilia, Guyana, Pakistan, India, Sri Lanka, parte de sud a Asiei.

Simptomele principale sunt: tuse paroxistică, respirație șuierătoare, scădere în greutate, stări subfebrile, adenopatie, eozinofilie. Tusea și respirația șuierătoare apar cu o intensitate crescută noaptea, fenomen posibil datorat migrării microfilariilor.

Radiografia pulmonară arată zone opace, leziuni miliare difuze. Testele ce evidențiază funcția pulmonară evidențiază disfuncții restrictive și obstructive. Analizele biochimice pun în evidență un nivel ridicat al imunoglobulinelor IgE (valori: 10 000 – 100 000 ng/ml) și anticorpi anti filarioză.

Alte manifestări

Filarioza limfatică este asociată cu o serie de disfuncții renale: hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, glomerulonefrită. Complexele imune antigen – anticorp pot determina și forme ușoare de artrită la nivelul articulației genunchiului sau a gleznei.

În zonele endemice există o categorie de oameni care, deși sunt expuși nu se infectează. Procentul acestora variază între 0 – 50 % din populația respectivă.

Diagnosticul în filarioza limfatică

Metode colorimetrice și filtrarea

Diagnostic este realizat pe baza mai multor metode. Una dintre acestea constă în recoltarea sângelui pacientului în timpul nopții, în perioada când microfilariile sunt la densitate maximă în sângele periferic. Sângele astfel recoltat este supus unor tehnici de colorare. O tehnică utilizată, dar fără o sensibilitate crescută este colorarea Giemsa. Aceasta permite evidențierea microfilariilor. O sensibilitate crescută are tehnica Knott. Aceasta se realizează prin adăugare a 9 ml de soluție de formalină 2% peste 1 ml de sânge. Amestecul rezultat se centrifughează, iar sedimentul obținut se examinează pentru evidențierea microfilariilor. Pentru extragerea și observarea microfilariilor se pot utiliza și filtre cu pori de dimensiuni între 3 – 5 µm.

Teste imunologice

Pentru o analiză mai rapidă și mai precisă se folosesc teste pentru detecția antigenelor. Aceste teste sunt de tip ELISA și au o specificitate de 99 – 100% și o sensibilitate de aproape 100%. Testele pentru detectarea anticorpilor au o specificitate relativ redusă. De aceea, nu sunt foarte utilizate în practica medicală.

Teste genetice

Testele PCR sunt utilizate cu o precizie foarte mare. Testul se poate realiza din următoarele probe: sânge, plasmă, urină, spută.

Metode imagistice

Pentru evidențierea localizării viermilor, se realizează ecografia Doppler la nivelul scrotului sau al sânilor. Prin această examinare s-a observat mișcarea tipică a viermilor în interiorul vaselor limfatice, numită dansul filariozei.

Tratamentul administrat în filarioza limfatică

Tratamentul administrat are ca scop distrugerea viermilor adulți și a microfilariilor. Un astfel de antihelmintic este dietilcarbamazina. Aceasta se administrează timp de 12 zile. Alte antihelmintice, precum: albendazol, ivermectina au acțiune doar asupra microfilariilor. La unii pacienți, se pot administra și combinații ale acestor medicamente.

Pentru evitarea complicațiilor este necesar a se încerca prevenirea apariției infecțiilor secundare, prin menținerea unor norme de igienă riguroase. În cazul apariției hidrocelului, acesta se poate drena chirurgical.

Pentru evitarea unui infecții din simbioza parazitului cu bacteria Wolbachia se administrează ca antibiotic doxiciclina. Doza uzuală este de 200 mg, pe o durată de opt săptămâni.

Prevenție

Pentru profilaxie se pot utiliza mai multe combinații de antihelmintice. Astfel, se poate utiliza albendazol împreună cu dietilcarbamazină sau albendazol cu ivermectină. Aceste combinații se administrează în monodoză. De asemenea, se poate utiliza și dietilcarbamazina fără alte antihelmintice, deoarece are capacitatea de a distruge microfilariile.

Altă modalitate de prevenire a infecției este prin utilizarea insecticidelor destinate speciilor de țânțari contaminate. Astfel, scade numărul contactelor dintre om și vectorul purtător al parazitului.

Este important a se lua în considerare filarioza limfatică, în special atunci când se plănuiesc călătorii în zonele endemice sau în cele în care există șanse de infectare. Este esențial a se realiza profilaxia corespunzătoare.