Blocul atrioventricular de gradul II se manifestă printr-o întrerupere totală a conducerii între atriu și ventricul, după anumite contracții. Se remarcă un ritm neregulat al bătăilor cardiace.

Blocul atrioventricular de gradul II – Clasificare

1. Tipul I sau Mobitz I (bloc Wenckbach)

Acest bloc atrioventricular este caracterizat de un tip de conducere care se alungește progresiv până la întreruperea sa pentru o singură contracție. Ca localizare, blocul este situat la nivelul nodulului atrioventricular ( citeste mai multe despre nodulul Aschoff – Tawara aici).

Diagnostic

Ca generalități, tipul I nu este însoțit de bradicardie și nu prezintă consecințe hemodinamice importante. Pe electrocardiogramă se poate observa că intervalul PR prezintă o alungire progresivă, până ce unda P nu mai este urmată de complexul QRS. Astfel, intervalele PP sunt constante.

Pentru a se stabili tipul blocului, se numără undele P dinaintea fiecărui bloc. Astfel, dacă la fiecare trei unde P este un bloc, tipul este 3:2. Acesta este cel mai des întâlnit. Pot exista și tipurile 4:3 (la fiecare patru unde P apare un bloc) sau 5:4.

Asocierea blocului Mobitz I cu blocul Wenckebach nu este tocmai corectă, deoarece blocul Wenckebach este utilizat și în cazul patologiei care implică blocul sinoatrial.

Fiziopatologie

În cadrul blocului atrioventricular de gradul II este afectat nodulul atrioventricular. Ca urmare, repolarizarea nu se va produce adecvat, ceea ce determină o conducere din ce în ce mai lentă. Această conducere este tradusă pe electrocardiogramă ca un interval PR alungit. O perioadă refractară neadecvată conduce la apariția incapacității nodulului atrioventricular de a emite impulsuri. În acest stadiu, pe electrocardiogramă unda P apare blocată și nu este urmată de complexul QRS. După acest eveniment, nodulul atrioventricular este capabil să își reia activitatea și ciclul descris anterior se repetă. Acest ciclu mai este cunoscut și sub denumirea de perioadă Wenckebach.

2. Tipul II sau Mobitz II

Diagnostic

Pe electrocardiogramă, tipul II este caracterizat de unde P blocate izolat, intervalul PR este normal sau mărit, dar constant. Există cazuri când unda P nu este urmată de complexul QRS. În aceste situații, blocul se numește 4:3 (patru unde P și trei complexe QRS). Forma cea mai gravă este blocul 2:1.

Localizarea blocului în tipul II este la nivelul  trunchiului fasciculului Hiss (20% dintre pacienți) sau la nivelul celor două ramuri ale fasciculului (80% dintre pacienți).

În cazul tipului II, bradicardia poate fi una dintre simptomele caracteristice.

Auscultația relevă pauze în ritmul bătăilor inimii în ambele tipuri de blocuri atrioventriculare. 

Diferențierea blocului atrioventricular tip I de tipul II

Pentru a diferenția tipul I de tipul II se analizează variația intervalelor PR. În cazul blocului de tip I se poate observa o alungire progresivă a intervalului PR. Blocul de tip II prezintă intervalul PR constante. Dacă această diferențiere se realizează cu greutate se poate recurge și la alte metode. Spre exemplu, se cunoaște faptul că stimularea vagală accentuează blocul dacă acesta este de tip I. Blocul de tipul II prezintă și complexe QRS anormale.

Blocul atrioventricular de gradul II – Etiologie

Medicamentele de tipul digitalicelor, xilazină, atropină intravenoasă pot produce bloc atrioventricular de gradul II tipul I.  Stimularea accentuată vagală determină apariția acestei patologii.

Bloc atrioventricular de gradul II – Simptome

Blocul atrioventricular de gradul II este în majoritatea cazurilor asimptomatic. Cu toate acestea, în funcție de gravitatea bolii, se pot manifesta bătăi neregulate ale inimii, palpitații, presincopă sau chiar sincopă. Apariția sincopei este rară.

Bloc atrioventricular de gradul II – Tratament

Tratamentul medicamentos este utilizat pentru a diminua sau a elimina simptomele. Astfel, se utilizează medicamente precum: atropină, izoprenalină. Aceste medicamente se administrează conform specificațiilor medicului  specialist.

Dacă tratamentul medicamentos nu este eficient, se recurge la utilizarea unui pacemaker.

Blocul atrioventricular de gradul II  – Evoluție

Blocul Mobitz I poate apărea la tineri în timpul somnului sau la atleți de performanță, ca urmare a unui tonus vagal crescut. În aceste condiții, apariția acestuia este o modificare fiziologică neconsiderată patologică. Prognosticul blocului de tip I este favorabil. În general, acesta nu avansează în gravitate. Uneori, poate fi necesară utilizarea unui pacemaker (stimulare electrosistolică).

Blocul Mobitz II este cronic și poate avansa către blocul atrioventricular de gradul III. Acest tip de bloc necesită utilizarea unui pacemaker, chiar dacă simptomele nu sunt prezente.