Avitaminoza B1 sau boala Beri – beri este o afecțiune provocată prin carența vitaminei B1 (tiaminei sau aneurinei). Aceasta se manifestă prin polinevrită, tulburări cardiovasculare și edeme.

Rolul vitaminei B1 în organism

Vitamina B1 a fost prima vitamină hidrosolubilă identificată. Aceasta are trei roluri fundamentale în organismul uman:

• funcționează ca un catalizator în cadrul reacțiilor de producere a energiei
• intervine în transmiterea impulsului nervos
• participă la menținerea integrității stratului de mielină de la nivelul fibrelor nervoasă.

Etiopatogenia bolii Beri – beri

Această afecțiune a fost observată frecvent în Asia Orientală, America de Sud și Africa, la populația care se alimenta preponderent cu orez decorticat. Orezul decorticat nu conține proteine, lipide și nici vitamine. Astfel, s-a dezvoltat carența vitaminei B1.

Alte boli asociate cu avitaminoza B1 sunt: diabetul zaharat, diareea cronică, malaria, boli infecțioase, alcoolismul. Poliencefalita tip Wernicke este provocată tot de o avitaminoză B1.

Clasificarea cauzelor apariției acestei carențe este următoarea:

• aport deficitar (dietă săracă în alimente ce conțin vitamina B1, nutriție parenterală fără aport de B1, alcoolism cronic)
• absorbție deficitară (malnutriție, boala celiacă)
• pierderi crescute (diaree cronică, exces de diuretice)
• necesar crescut și aport insuficient (femeia însărcinată, femeia care alăptează, hipertiroidism)
• medicamente care provoacă deficiențe de vitamina B1

Simptome

Avitaminoza B1 debutează cu tulburări digestive și semne de neurastenie, precum:

• astenie
• palpitații
• mialgii
• slăbiciune musculară (în special la nivelul membrelor inferioare)
• parestezii
• sensibilitate la presiunea maselor musculare
• reflexe tendinoase sunt exagerate la început, apoi acestea dispar.

În perioada de stare, se disting trei grupe de simptome:

• Tulburările nervoase

Tulburările nervoase sunt prezente în special la nivelul sistemului nervos periferic. Acestea se manifestă prin semne de polinevrită simetrică ale membrelor inferioare. În cazurile grave, pot avea caracter ascendent (se manifestă și la nivelul membrelor superioare). Cu toate acestea, nervii cranieni nu sunt afectați.

• Tulburările cardiace

Tulburările cardiace debutează cu tahicardie perisistentă, dispnee de efort, cardiomegalie, ritm de galop. Ulterior, vor apărea semnele decompensării totale. La examenul radiologic se remarcă o mărire a inimii drepte. Electrocardiograma evidențiază turtirea sau negativarea undei T.

Acest tip de insuficiență cardiacă nu este influențată de tratamentul digitalic. Alterările miocardice pot provoca moartea subită.

• Edemele

În perioada de început a acestei afecțiuni, edemele apar la nivelul maleolelor. Ulterior, acestea progresează, lichidul acumulându-se în cavitățile seroase, apărând anasarca (edemul generalizat).

Formele clinice

1. Forma frustă

Forma frustă este forma incipientă a bolii beri – beri.

2. Forma uscată

Forma uscată este caracterizată prin semne de polinevrită, paralizii flasce și atrofie musculară.

3. Forma umedă sau edematoasă

În cadrul formei umede apar edemele, inițial la nivelul maleolelor, apoi sunt generalizate.

4. Forma cardiacă

Forma cardiacă se manifestă prin semne de insuficiență cardiacă și modificări ale electrocardiogramei.

În cadrul formei uscate a bolii beri – beri se încadrează și encefalopatia Wernicke. Debutul acesteia este marcat de prezența simptomelor, precum: greață, vărsături. Ulterior, apar și: nistagmusul orizontal (mișcări rapide, necontrolate și repetitive ale globilor oculari), paralizia nervului oftalmic, ataxia, febra, afectarea stării mentale. În formele grave se poate ajunge la manifestări asemănătoare sindromului Korsakoff (deficitul de memorie, iritabilitatea, cofabulația).

Diagnosticul

Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză, examinarea pacientului, analiza istoricului medical al pacientului, precum și condițiile de viață ale acestuia. Investigațiile recomandate de către medicul specialist sunt cele care vor confirma diagnosticul.

Cea mai elocventă analiză este determinarea nivelului seric al vitaminei B1 (difosfatul de tiamină, cu valori normale situate între 70 – 180 nmol/L). Medicul specialist poate recomanda și alte investigații, în funcție de starea generală a fiecărui pacient.

Tratamentul

Tratamentul curativ impune un regim alimentar corespunzător, bogat în calorii și în alimente cu conținut bogat în vitamina B1. Este recomandat a se evita consumul de glucide.

Tratamentul medicamentos constă în administrarea de tiamină. Dozele se stabilesc în funcție de gravitatea bolii, astfel:

• Formele cu simptome cardiovasculare și neurologice: 200 mg tiamină intravenos sau per os, de 3 ori pe zi, până la dispariția simptomelor; ulteror, doza recomandată este de 10 mg/zi până la recuperarea completă
• Formele care dezvoltă encefalopatia Wernicke: 500 mg tiamină administrată intravenos, de 3 ori pe zi.

Întotdeauna trebuie avut în vedere că boala beri – beri, dar și alte patologii carențiale nu reprezintă o avitaminoză pură, ci este consecința lipsei mai multor factori nutritivi. Așadar, este recomandat a se administra complexe vitaminice.

Prognostic

Prognosticul este favorabil în formele incipiente. În cadrul formelor avansate, tulburările sunt ireversibile. În acest caz, scopul este de a stopa apariția complicațiilor. Cei mai afectați sunt copii și vârstnicii.

Prevenție

Pentru a preveni astfel de stări carențiale, este important a se urma un regim alimentar echilibrat, bogat în vitamina B1, dar și alți nutrienți. Alimentele care conțin cantități mari de vitamina B1 sunt: laptele, carnea, peștele, pâinea integrală, făina integrală, soia.

O atenție deosebită trebuie avută în cazul femeilor însărcinate sau care alăptează, a sugarilor sau a copiilor.