1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zavedos
Zavedos 5 mg se comercializează sub formă de pulbere pentru soluţie injectabilă. Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă Zavedos conţine ca substanță activă clorhidrat de idarubicină 5 mg. Idarubicina face parte din grupa antraciclinelor, antibiotice antitumorale, fiind un derivat de sinteză al daunorubicinei. Ca excipienți, Zavedos conține:
- Lactoză anhidră
2. Indicații și contraindicații Zavedos
Idarubicina este un medicament antimitotic şi citotoxic, utilizat, de obicei, în scheme chimioterapice asociate, care includ şi alte medicamente citotoxice, fiind indicată ca tratament în:
- leucemia acută non-limfocitară [LANL, cunoscută şi sub denumirea de leucemie mieloblastică acută la adulţi pentru inducerea remisiunii ca terapie de linia întâi la pacienţii cu leucemie mieloblastică acută netratată anterior sau pentru inducerea remisiunii la pacienţii cu leucemie recidivată sau refractară
- leucemie acută limfocitară (LAL) ca tratament de linia a doua la adulţi şi copii
Acest medicament nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:
- hipersensibilitate la idarubicină, alte antracicline şi antracendione sau la oricare dintre excipienţii enumerați anterior
- insuficienţă hepatică severă
- insuficienţă renală severă
- insuficienţă cardiacă severă, infarct miocardic recent, aritmii severe
- mielosupresie persistentă
- tratament anterior cu doze cumulative maxime de idarubicină şi/sau alte antracicline şi antracendione
3. Reacții adverse și supradozajul cu Zavedos
Infecţii şi infestări
Pot apărea: infecţii, sepsis/septicemie.
Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)
Cel mai frecvent a fost raportată leucemia secundară (leucemie acută mieloidă şi sindrom mielodisplazic).
Tulburări hematologice şi limfatice
Au fost raportate următoarele: anemie, leucopenie, neutropenie, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Poate apărea anafilaxie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Sunt întâlnite: anorexie, deshidratare, hiperuricemie.
Tulburări cardiace
Din această categorie, cele mai frecvente reacții adverse sunt: bloc atrioventricular, bloc de ramură, insuficienţă cardiacă congestivă, miocardită, pericardită, tahicardie sinuzală, tahiaritmii.
Tulburări vasculare
Din această categorie, putem enumera: hemoragie, bufeuri, flebită, şoc, tromboflebită, tromboembolism.
Tulburări gastro-intestinale
Putem enumera următoarele reacții adverse frecvent raportate:
- durere abdominală sau senzaţie de arsură
- colită (incluzând enterocolită severă/enterocolită neutropenică cu perforare)
- diaree
- eroziuni/ulceraţii
- esofagită
- hemoragii la nivelul tractului gastro-intestinal
- mucozită/stomatită
- greaţă
- vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cele mai frecvente sunt: eritem acral, alopecie, hipersensibilitate a tegumentelor iradiate („reacţie de iradiere de rebound”), toxicitate locală, erupţie cutanată tranzitorie/prurit, modificări cutanate, hiperpigmentare a tegumentelor şi unghiilor, urticarie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
A fost raportată colorarea în roşu a urinii timp de 1-2 zile după administrare.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Cea mai frecvent întâlnită este febra.
Investigaţii diagnostice
Pot apărea: reducere asimptomatică a fracţiei de ejecţie a ventricului stâng, anomalii ECG, creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice şi bilirubinei.
Supradozaj
Dozele foarte mari de idarubicină pot produce toxicitate acută miocardică în 24 ore şi mielosupresie severă în 1-2 săptămâni. Nu există antidot specific.
Tratamentul constă în măsuri de susţinere a funcţiilor vitale şi tratament simptomatic. Sunt necesare transfuzii de sânge şi izolarea pacientului. Insuficienţa cardiacă congestivă poate apărea la mai multe luni după un episod de supradozaj, astfel încât pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru a depista primele semne de insuficienţă cardiacă şi pentru a institui tratament corespunzător cât mai precoce.
4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe Zavedos
Leucemie secundară
La pacienţii cărora li s-au administrat antracicline, inclusiv idarubicină, a fost raportată leucemie secundară, cu sau fără faza preleucemică. Leucemia secundară este mult mai frecventă când aceste medicamente sunt administrate în asociere cu medicamente antineoplazice care afectează ADN-ul, când pacienţiilor li s-a administrat tratament anterior intensiv cu medicamente citotoxice sau când dozele de antracicline au fost mărite. Aceste tipuri de leucemii pot avea o latenţă de apariţie de 1 până la 3 ani.
Extravazare
Extravazarea idarubicinei în timpul injectării intravenoase poate determina durere locală, leziuni tisulare severe (veziculare, celulită severă) şi necroză tisulară. În cazul apariţiei semnelor sau simptomelor de extravazare pe durata administrării intravenoase a idarubicinei, perfuzia trebuie întreruptă imediat.
Sindrom de liză tumorală
Idarubicina poate induce hiperuricemie datorită catabolizării crescute a purinelor care însoţeşte liza rapidă indusă de medicament a celulelor neoplazice (“sindrom de liză tumorală”). Valorile plasmatice ale acidului uric, potasiului, calciului, fosfatului şi creatininei trebuie evaluate după tratamentul iniţial. Hidratarea, alcalinizarea urinii şi profilaxia cu alopurinol pentru prevenirea hiperuricemiei pot reduce complicaţiile posibile ale sindromului de liză tumorală. Idarubicina poate colora urina în roşu timp de 1-2 zile după administrare, fiind necesară avertizarea pacienţilor.
Efecte la locul injectării
Injectarea într-un vas mic sau administrările repetate în aceeaşi venă pot determina apariţia sclerozei venoase. Respectarea procedurilor recomandate de administrare reduce la minimum riscul flebitei/tromboflebitei la locul injectării.
Altele
Similar altor medicamente citotoxice, au fost semnalate cazuri de fenomene tromboflebitice şi tromboembolice, inclusiv embolism pulmonar la utilizarea idarubicinei. Datorită conţinutului în lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Utilizarea idarubicinei în chimioterapie asociată cu alte medicamente cu potenţial cardiotoxic, precum şi utilizarea concomitentă a altor compuşi activi la nivel cardiac (de exemplu beta-blocante) necesită monitorizarea atentă a funcţiei cardiace pe parcursul tratamentului, datorită cumulării efectelor toxice cardiace. Este posibil ca toxicitatea cardiacă a idarubicinei şi a altor antracicline şi antracendione să fie aditivă. Modificările funcţiei hepatice induse de terapii concomitente pot afecta farmacocinetica şi eficacitatea terapeutică şi/sau toxicitatea idarubicinei.
Sarcina și alăptarea
Nu există studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide. Femeile cu potenţial fertil trebuie sfătuite să evite sarcina în timpul tratamentului. Risculb potenţial la om este necunoscut. Zavedos 10 mg nu trebuie administrat în timpul sarcinii. Dacă pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului, ea trebuie informată cu privire la riscul potenţial pentru făt. Pacienţii care doresc copii după terminarea tratamentului trebuie sfătuiţi să obţină iniţial consultaţie genetică, dacă este cazul şi aceasta este disponibilă.
Nu se cunoaşte dacă idarubicina sau metaboliţii acesteia sunt excretaţi în laptele matern. Femeile trebuie sfătuite să nu alăpteze în timp ce urmează chimioterapie cu acest medicament.
5. Doze și mod de administrare Zavedos
Zavedos 5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă se administrează injectabil, intravenos. Nu se administrează intratecal. Doza se calculează de obicei, în funcţie de suprafaţa corporală, dar trebuie să se ia în considerare statusul hematologic al pacientului, precum şi dozele altor medicamente citotoxice, în cazul
administrării în asociere. Idarubicina poate fi utilizată atât în monoterapie, cât şi în cadrul schemelor polichimioterapice care cuprind şi alte medicamente citotoxice.
Leucemie acută non-limfocitară (LANL/LMA)
Schema recomandată este de 12 mg/m² şi zi, administrată intravenous, timp de 3 zile, în cazul asocierii cu alte medicamente antileucemice (citarabină). Idarubicina mai poate fi administrată în monoterapie sau asociată cu alte medicamente antitumorale, în doză de 8 mg/m² şi zi, timp de 5 zile.
Leucemie acută limfocitară (LAL)
Adulţi:
Schema recomandată în cadrul monoterapiei este de 12 mg/m2 şi zi, administrată intravenos, timp de trei zile.
Copii:
Schema recomandată în cadrul monoterapiei este de 10 mg/m2 şi zi, administrată intravenos, timp de trei zile.
6. Alte informații Zavedos
Efectele idarubicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu au fost evaluate sistematic.
Administrarea concomitentă, în aceeaşi seringă cu alte medicamente trebuie evitată. Trebuie evitat contactul cu orice soluţie cu pH alcalin, deoarece va duce la degradarea medicamentului. Idarubicina nu trebuie amestecată cu heparina, datorită incompatibilităţii chimice care poate conduce la precipitare.
Perioada de valabilitate este de 3 ani.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
