Xedofen 50 mg/2 ml – Prospect Medicament

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Xedofen

Xedofen 50 mg/2 ml se comercializează sub formă de soluție injectabilă/perfuzabilă. 1 ml de soluție Xedofen conține ca substanță activă dexketoprofen trometamol, corespunzător la dexketoprofen 25 mg. Dexketoprofen trometamol este o sare a acidului propionic, un
medicament analgezic, antiinflamator și antipiretic, care aparține grupului de antiinflamatoare nesteroidiene de derivate de acid propionic. Ca excipienți, Xedofen conține:

  • Clorură de sodiu
  • Etanol 96%
  • Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH)
  • Apă pentru preparate injectabile

2. Indicații și contraindicații

Acest medicament este utilizat pentru tratamentul simptomatic al durerii acute de intensitate moderată până la severă, atunci când administrarea orală nu este recomandată, cum sunt durere post-operatorie, colică renală și lombalgie.

Xedofen nu trebuie administrat în următoarele cazuri:

  • pacienți cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii menționați anterior
  •  pacienți la care administrarea de substanțe cu efect similar (de exemplu acid acetilsalicilic și alte antiinflamatoare nesteroidiene) au precipitat crize de astm bronșic, bronhospasm, rinită acută sau au cauzat polipi nazali, urticarie sau angioedem
  • pacienți cu reacții foto-alergice sau foto-toxice cunoscute în timpul tratamentului cu ketoprofen sau fibrați
  • pacienți cu antecedente de sângerări sau perforații gastrointestinale asociate cu tratamentul anterior cu antiinflamatoare nesteroidiene
  • pacienți cu ulcer gastro-duodenal activ sau hemoragie gastrointestinală sau cu antecedente de sângerări gastrointestinale, ulcerații sau perforații
  • pacienți cu dispepsie cronică
  • pacienți cu alte sângerări active sau tulburări de coagulare a sângelui
  • pacienți cu boală Crohn sau colită ulceroasă
  • pacienți cu insuficiență cardiacă severă
  • pacienți cu insuficiență renală moderată până la severă
  • pacienți cu insuficiență hepatică severă
  • pacienți cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare a sângelui
  • pacienți cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingestie insuficientă de lichide)
  • Xedofen este contraindicat pentru administrare perinervoasă (intratecală sau epidurală) din cauza conținutului de etanol.

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări hematologice și limfatice

Pot apărea: anemie, neutropenie, trombocitopenie.

Tulburări ale sitemului imunitar

Au fost raportate: edem laringian, reacție anafilactică, inclusiv șoc anafilactic.

Tulburări metabolice și de nutriție

Cele mai frecvent întâlnite sunt: hiperglicemie, hipoglicemie, hipertrigliceridemie, anorexie.

Tulburări psihice

Cel mai des raportată a fost insomnia.

Tulburări ale sistemului nervos

Pot apărea:

  • dureri de cap
  • amețeală
  • somnolență
  • parestezie
  • sincope
Tulburări oculare

Au existat cazuri ce s-au manifestat cu vedere încețoșată.

Tulburări acustice și vestibulare

Poate apărea tinitus (țiuituri în urechi).

Tulburări cardiace

Din această categorie putem menționa:

  • extrasistole
  • tahicardie
  • hipotensiune arterială
  • eritem facial tranzitoriu
  • hipertensiune arterială
  • tromboflebită superficială
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Pot apărea: bradipnee, bronhospasm, dispnee.

Tulburări gastrointestinale

Din această clasă putem enumera:

  • greață
  • vărsături
  • dureri abdominale
  • dispepsie
  • diaree
  • constipație
  • hematemeză
  • xerostomie
  • ilcer peptic
  • ulcer peptic hemoragic sau ulcer peptic perforat
  • pancreatită
Tulburări hepatobiliare

Pot apărea: hepatită, icter, leziuni hepatocelulare.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat

Din această clasă putem menționa:

  • dermatită
  • prurit
  • eczemă
  • transpirație în exces
  • urticarie
  • acnee
  • Sindrom Stevens Johnson
  • necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell)
  • angioedem
  • edem facial
  • reacție de fotosensibilitate
Tulburări musculoscheletice și ale țesutului conjunctiv

Au fost raportate: rigiditate musculară, rigiditate a articulațiilor, crampe musculare, dureri la nivelul spatelui.

Tulburări renale și ale căilor urinare

Cele mai întâlnite: insuficiență renală acută, poliurie, durere la nivel renal, cetonurie, proteinurie, nefrită sau sindrom nefritic.

Tulburări ale aparatului genital și sânului

Cele mai frecvente sunt: tulburări menstruale, tulburări prostatice.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare

Pot apărea:

  • dureri la nivelul locului de administrare
  • reacție la nivelul locului de administrare inclusiv inflamație, echimoză sau hemoragie
  • febră cu valori mari
  • oboseală
  • durere
  • senzație de frig
  • frisoane
  • edem periferic

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

Simptomatologia ca urmare a supradozajului nu este cunoscută. Medicamente similare au produs tulburări gastrointestinale (vărsături, anorexie, durere abdominală) și neurologice (somnolență, vertij, dezorientare, cefalee). În caz de ingestie accidentală sau administrare excesivă, se va institui imediat tratamentul simptomatic, în funcție de starea clinică a pacientului. Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Siguranța gastrointestinală

Au fost raportate sângerări, ulcerații sau perforații gastrointestinale, care pot fi letale, la administrarea tuturor antiinflamatoare nesteroidiene și în orice fază a tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau cu antecedente de evenimente gastrointestinale grave. Atunci când la pacienții tratați cu Xedofen apar sângerări sau ulcerații gastrointestinale, terapia trebuie oprită.

În cazul tuturor antiinflamatoare nesteroidiene, orice antecedente de esofagită, gastrită și/sau ulcer gastro-dudenal trebuie evaluate cu atenție, pentru a se asigura vindecarea lor completă înainte de începerea tratamentului cu dexketoprofen trometamol. Pacienții cu simptome sau antecedente de boli gastrointestinale trebuie monitorizați pentru simptome de tulburări digestive, în special de sângerări gastrointestinale.

Asocierea tratamentului cu medicamente cu efect protector (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) trebuie luată în considerație la acești pacienți, și de asemenea la pacienții care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau de alte medicamente care cresc riscul gastrointestinal.

Pacienții cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobișnuit (în special sângerarea gastrointestinală), în special în faza incipientă a tratamentului.

Siguranță renală

Trebuie luate măsuri de precauție la pacienții cu insuficiență renală. La acești pacienți, utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene poate determina deteriorarea funcției renale, retenție de lichide sau edem. De asemenea, este necesară precauție la pacienții tratați cu diuretice sau cei care pot face hipovolemie, deoarece există un risc crescut de nefrotoxicitate. Trebuie asigurată administrarea unui volum adecvat de lichide în cursul tratamentului, pentru a preveni deshidratarea și posibila toxicitate renală crescută asociată.

Ca toate antiinflamatoarele nesteroidiene, medicamentul poate crește concentrațiile plasmatice ale azotului ureic și creatininei. Ca și alți inhibitori ai sintezei prostaglandinei, medicamentul poate fi asociat cu reacții adverse asupra sistemului renal, care pot duce la glomerulonefrită, nefrită interstițială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic și insuficiență renală acută. Este mai probabil ca pacienții vârstnici să prezinte insuficiență renală.

Siguranță hepatică

Trebuie luate măsuri de precauție la pacienții cu disfuncție hepatică. Ca și alte antiinflamatoare nesteroidiene, medicamentul poate cauza creșteri minore tranzitorii ale unor parametri ai funcției hepatice, și de asemenea creșteri semnificative ale valorilor serice ale aspartataminotransferazei și alaninaminotransferazei. În caz de creșteri semnificative ale acestor parametri, tratamentul trebuie întrerupt.
Este mai probabil ca pacienții vârstnici să prezinte disfuncție hepatică.

Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară

Este necesară supravegherea adecvată și sfătuirea pacienților cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată, deoarece s-au raportat retenție de lichide și edem în asociere cu tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene. Precauții speciale trebuie luate la pacienții cu antecedente de boli cardiace, în particular la cei cu episoade anterioare de insuficiență cardiacă, deoarece există un risc crescut de apariție a insuficienței cardiace.

În consecință, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu dexketoprofen trometamol doar după o evaluare atentă. De asemenea, trebuie luate măsuri de precauție înainte de inițierea tratamentului de durată mai lungă la pacienții cu factori de risc cardiovascular (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Reacții cutanate

Reacții adverse cutanate grave (unele dintre ele letale), inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte rar în asociere cu tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene. Pacienții par a fi la risc de astfel de reacții la începutul tratamentului, debutul reacției apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu Xedofen trebuie oprit imediat după apariția de erupții cutanate, leziuni pe mucoase sau orice alte semne de hipersensibilitate.

Interacțiuni

Administrări concomitente nerecomandate:

  • alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv doze mari se salicilați (≥ 3 g/zi): administrarea concomitentă a multor antiinflamatoare nesteroidiene poate crește riscul de ulcer gastrointestinal și sângerare, prin efect sinergic
  • anticoagulante: antiinflamatoarele nesteroidiene pot crește efectele anticoagulantelor, cum este warfarina din cauza legării dexketoprofen în proporție mare de proteinele plasmatice, inhibării funcției trombocitelor și leziunilor la nivelul mucoasei gastroduodenale. Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, este necesară atenta supraveghere clinică a pacientului și a
    rezultatelor analizelor sale de laborator
  • heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibării funcției trombocitelor și leziunilor la nivelul mucoaselor gastroduodenale). Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, este necesară atenta supraveghere clinică a pacientului și a rezultatelor analizelor sale de laborator.
  • corticosteroizi: risc crescut de ulcerații gastrointestinale sau sângerare
  • litiu, antiinflamatoarele nesteroidiene cresc concentrațiile plasmatice ale litiului, care pot atinge valori toxice (din cauza reducerii excreției renale a litiului). Ca urmare, acest parametru necesită monitorizare la inițierea, ajustarea dozelor sau retragerea tratamentului concomitent cu dexketoprofen
  • metotrexat, utilizat la doze mari de 15 mg/săptămână sau mai mult: toxicitate hematologică crescută a metotrexatului, ca urmare a reducerii excreției sale renale, indusă de către medicamentele antiinflamatoare, în general
  • hidantoine și sulfonamide: efectul toxic al acestor substanțe poate fi crescut.
Sarcina și alăptarea

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrio-fetală. Dacă dexketoprofen trometamol este administrat la o femeie care încearcă să rămână gravidă, sau în primul sau al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă. În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină, toate inhibitoarele sintezei prostaglandinei pot expune fătul la:

  • toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial și hipertensiune pulmonară)
  • disfuncție renală, care poate progresa la insuficiență renală cu oligo-hidroamnios; mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii la:
  • posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-coagulant care poate să apară chiar și la doze foarte mici
  • inhibarea contracțiilor uterine, rezultând în travaliu prelungit sau tardiv.

Nu se cunoaște dacă dexketoprofen este excretat în laptele matern la om.

5. Doze și mod de administrare

Adulți

Doza recomandată este de 50 mg la interval de 8-12 ore. Dacă este necesar, administrarea poate fi repetată la un interval de 6 ore. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 150mg. Xedofen este destinat tratamentului de scurtă durată, iar acest tratament trebuie limitat la perioada simptomatică acută (nu mai mult de 2 zile). Pacienții trebuie trecuți la un tratament cu un analgezic cu administrare orală, atunci când este posibil.

Copii și adolescenți

Xedofen nu a fost studiat la copii și adolescenți. În consecință, eficacitatea și siguranța administrării Xedofen la copii și adolescenți nu au fost stabilite, iar acest medicament nu trebuie utilizat la copii și adolescenți.

Vârstnici

În general nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici. Cu toate acestea, din cauza declinului funcției renale la pacienții vârstnici este recomandată o doză redusă în caz de insuficiență renală ușoară: 50 de mg doză zilnică totală.

Mod de administrare

Xedofen poate fi administrat atât pe cale intramusculară cât și intravenoasă:

  • Pe cale intramusculară: conținutul unei fiole (2ml) de Xedofen trebuie administrat prin injecție musculară profundă
  • Pe cale intravenoasă:
  1. Perfuzie intravenoasă: soluția diluată preparată trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă lentă, cu durata de 10-30 minute. Soluția trebuie protejată întotdeauna de lumina naturală.
  2. Bolus intravenos: dacă este necesar, conținutul unei fiole (2ml) de Xedofen poate fi administrat prin bolus intravenos lent, într-o perioadă de nu mai puțin de 15 secunde.

Când Xedofen este administrat intramuscular sau ca bolus intravenos, soluția trebuie injectată imediat după aspirarea din fiolă. Pentru administrarea ca perfuzie intravenoasă, soluția trebuie diluată în condiții aseptice și protejată de lumina naturală.

6. Alte informații

Xedofen are influență redusă sau moderată asupra abilității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje din cauza posibilității de apariție a amețelilor sau somnolenței.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură de păstrare.

A se păstra în ambalajul original pentru fi protejat de lumină.

A nu se congela.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!