Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Valtrex 500 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat de Valtrex conţine ca substanță activă clorhidrat de valaciclovir, echivalent cu valaciclovir 500 mg. Valaciclovirul, un antiviral, este esterul L-valină al aciclovirului. Aciclovirul este un analog al nucleozidului purinic, fiind un inhibitor specific al virusurilor herpetice. Ca excipienți, Valtrex conține:
Valtrex este indicat pentru tratamentul herpesului zoster (zona zoster) şi pentru tratamentul zosterului oftalmic la adulţi imunocompetenţi sau la adulți cu imunosupresie uşoară sau moderată. De asemenea, Valtrex se poate utilizat și pentru:
Valtrex este indicat si pentru profilaxia infecţiei şi a bolii induse de virusul citomegalic după transplantul de organe solide la adulţi şi adolescenţi.
Acest medicament nu este recomandat a fi administrat pacienților cunoscuți cu hipersensibilitate la valaciclovir, aciclovir sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior.
În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Mai puţin frecvente sunt: leucopenie, trombocitopenie. Leucopenia este raportată în special la pacienţii imunocompromişi.
Rar au fost întâlnite cazuri de anafilaxie.
Foarte frecvent au fost raportate cefalee și ameţeli.
Mai puţin frecvente sunt: confuzie, halucinaţii, reducere a stării de conştienţă, tremor, agitaţie. Rar sunt întâlnite: ataxie, dizartrie, convulsii, encefalopatie, comă, simptome psihotice, delir.
Tulburările neurologice, uneori severe, pot fi legate de encefalopatie şi includ confuzie, agitaţie, convulsii, halucinaţii, comă. Aceste evenimente sunt, în general, reversibile şi sunt de regulă observate la pacienţii cu insuficienţă renală sau cu alţi factori predispozanţi. La pacienţii cu transplant de organe trataţi cu doze mari de Valtrex (8000 mg zilnic) pentru profilaxia virusului citomegalic, reacţiile neurologice au apărut mai frecvent, comparativ cu utilizarea unor doze mai mici pentru alte indicaţii.
Dispneea este destul de rar întâlnită.
Vărsăturile, greața si diareea sunt frecvent raportate. Mai puţin frecvent este disconfortul abdominal.
Mai puţin frecvente: creşteri reversibile ale valorilor testelor funcţiei hepatice (de exemplu, bilirubina, enzimele hepatice).
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, inclusiv fotosensibilitate, prurit.
Mai puţin frecvente: urticarie.
Rare: angioedem.
Mai puţin frecvente: durere la nivelul rinichilor, hematurie (de multe ori asociată cu alte afecţiuni renale).
Rare: disfuncţie renală, insuficienţă renală acută (în special la pacienţi vârstnici sau pacienţi cu insuficienţă renală cărora li se administrează doze mai mari decât dozele recomandate).
Durerea renală poate fi asociată cu insuficienţa renală. De asemenea, au fost raportate depuneri renale intratubulare de cristale de aciclovir. În timpul tratamentului trebuie asigurat un consum adecvat de lichide.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.
La pacienţii care au utilizat doze de valaciclovir mai mari decât cele recomandate au fost observate insuficienţă renală acută şi simptome neurologice, care au inclus confuzie, halucinaţii, agitaţie, reducere a stării de conştienţă şi comă. De asemenea, pot să apară greaţă şi vărsături. Este necesară prudenţă pentru evitarea utilizării inadecvate a unor doze mai mari decât cele recomandate. Multe din cazurile raportate au implicat pacienţi cu disfuncţie renală şi pacienţi vârstnici care au utilizat în mod repetat doze mai mari decât cele recomandate, fără reducerea adecvată a dozei.
Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru decelarea semnelor de toxicitate. Hemodializa creşte semnificativ eliminarea aciclovirului din sânge, putând fi aşadar avută în vedere ca opţiune terapeutică în cazul unui supradozaj simptomatic.
Sunt necesare precauţii pentru asigurarea unui aport corespunzător de lichide la pacienţii cu risc de deshidratare, în special la vârstnici.
Aciclovirul este eliminat prin clearance renal, motiv pentru care doza de valaciclovir trebuie redusă la pacienţii cu insuficienţă renalăPacienţii vârstnici pot avea o funcţie renală redusă, motiv pentru care la acest grup de pacienţi trebuie avută în vedere necesitatea reducerii dozei. Atât pacienţii vârstnici, cât şi cei cu insuficienţă renală au un risc crescut de dezvoltare a reacţiilor adverse neurologice şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru decelarea acestor reacţii adverse. În cazurile raportate, aceste reacţii au fost, în general, reversibile la întreruperea tratamentului.
Răspunsul clinic trebuie monitorizat cu atenţie, în special la pacienţii imunocompromişi. Trebuie luată în considerare terapia antivirală intravenoasă când răspunsul la terapia orală este considerat insuficient.
Pacienţii cu herpes zoster complicat, adică cei cu implicare viscerală, zoster diseminat, neuropatii motorii, encefalopatie şi complicaţii cerebrovasculare trebuie trataţi cu medicamente antivirale cu administrare intravenoasă.
Răspunsul clinic trebuie monitorizat cu atenţie la aceşti pacienţi. Trebuie luată în considerare terapia antivirală intravenoasă când răspunsul la terapia orală este considerat insuficient.
Dozele mari de valaciclovir necesare în profilaxia virusului citomegalic pot duce la evenimente adverse mai frecvente, inclusiv tulburări la nivelul sistemului nervos central, decât cele observate la administrarea unor doze mai mici, pentru alte indicaţii. Din cauza modificării funcţiei renale, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi dozele trebuie ajustate în consecinţă.
La pacienţi expuşi la doze mari de aciclovir provenit din valaciclovir (de exemplu, dozele utilizate pentru tratamentul infecţiilor cu herpes zoster sau pentru profilaxia infecţiei cu virusul citomegalic), este necesară prudenţă în timpul administrării concomitente cu medicamente care inhibă secreţia tubulară renală activă.
Au fost identificate creşteri ale concentrației plasmatice pentru aciclovir şi metabolitul inactiv al micofenolatului mofetil, un medicament imunosupresor utilizat la pacienţii cu transplant, atunci când cele două medicamente au fost administrate concomitent. La voluntarii sănătoşi, nu s-au observat modificări ale concentraţiilor plasmatice maxime în cazul administrării concomitente a valaciclovirului cu micofenolat mofetil. Experienţa clinică privind utilizarea concomitentă a acestor medicamente este limitată.
Valaciclovirul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă posibilele beneficii ale tratamentului depăşesc riscul potenţial.
Aciclovir, principalul metabolit al valaciclovirului, este excretat în laptele matern. Cu toate acestea, la dozele terapeutice de valaciclovir, nu sunt aşteptate efecte nocive la nou-născuţii/sugarii alăptaţi la sân, din moment ce doza ingerată de copil este mai mică de 2% din doza terapeutică de aciclovir administrată intravenos pentru tratamentul herpesului nou-născutului. Valaciclovir trebuie utilizat cu precauţie în timpul alăptării şi numai când este indicat clinic.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să înceapă tratamentul cât mai repede posibil după stabilirea diagnosticului de herpes zoster. Nu există date privind tratamentul iniţiat după mai mult de 72 ore de la debutul erupţiei zosteriene. Doza administrată la pacienţii imunocompetenţi este de 1000 mg Valtrex de 3 ori pe zi, timp de 7 zile (3000 mg doză zilnică totală).
Doza administrată la pacienţi imunocompromişi este de 1000 mg Valtrex de 3 ori pe zi, timp de cel puţin 7 zile (3000 mg doză zilnică totală) iar administrarea medicamentului va fi continuată timp de 2 zile de la uscarea leziunilor.
Doza de Valtrex este de 500 mg administrată de 2 ori pe zi (doza zilnică totală este de 1000 mg). Pentru episoadele recurente, durata tratamentului trebuie să fie între trei şi cinci zile. Pentru episoadele iniţiale, care pot fi mai severe, tratamentul se poate prelungi până la zece zile. Administrarea dozelor trebuie să înceapă cât mai curând posibil. Pentru episoadele recidivante cu herpes simplex, administrarea dozelor trebuie să înceapă în timpul perioadei prodromale sau imediat după apariţia primelor semne sau simptome. Valtrex poate preveni dezvoltarea leziunii când este utilizat la primele semne şi simptome ale recidivei cu Herpes Simplex.
De asemenea, la adulţi şi adolescenţi, tratamentul eficace al herpesului labial (herpes simplex) implică administrarea de valaciclovir 2000 mg de două ori pe zi, pentru o zi. A doua doză trebuie administrată după aproximativ 12 ore (nu mai devreme de 6 ore) după prima doză .
Pentru tratamentul infecţiilor cu virusul Herpes Simplex la adulţi imunocompromişi, doza este de 1000 mg de două ori pe zi, timp de cel puţin 5 zile, după evaluarea severităţii stării clinice şi a statusului imunologic ale pacientului. Pentru episoadele iniţiale, care pot fi mai severe, tratamentul poate fi prelungit pe o durată de zece zile. Administrarea trebuie începută cât mai curând posibil. Pentru obţinerea unui beneficiu clinic maxim, tratamentul trebuie iniţiat în primele 48 de ore. Se recomandă o monitorizare strictă a evoluţiei leziunilor.
Doza de Valtrex este de 500 mg, o dată pe zi. La unii pacienţi cu recidive foarte frecvente (≥10 pe an în absenţa tratamentului) pot fi obţinute beneficii suplimentare prin administrarea dozei zilnice de 500 mg, divizată în două prize (250 mg de 2 ori pe zi).
Doza de Valtrex este de 500 mg, de două ori pe zi.
Doza de Valtrex este de 2000 mg, de patru ori pe zi; tratamentul trebuie iniţiat cât mai repede posibil după transplant. De regulă, durata tratamentului este de 90 zile, dar poate fi necesară extinderea acestei perioade la pacienţii cu risc mare.
Eficacitatea Valtrex la copii cu vârsta mai mică de 12 ani nu a fost evaluată.
La pacienţii vârstnici trebuie avută în vedere posibilitatea insuficienţei renale şi doza trebuie ajustată în consecinţă.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării Valtrex la pacienţi cu insuficienţă renală. Trebuie menţinută o hidratare adecvată.
Studiile efectuate cu o doză unică de valaciclovir de 1000 mg la pacienţi adulţi au indicat faptul că nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu ciroză hepatică uşoară sau moderată (cu menţinerea funcţiei de sinteză hepatică).
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Starea clinică a pacientului şi profilul reacţiilor adverse la Valtrex trebuie avute în vedere când se evaluează capacitatea unui pacient de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Mai mult, din farmacologia substanţei active nu poate fi anticipat un efect nociv asupra unor astfel de activităţi.
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Perioada de valabilitate este de 3 ani.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.