Tuberculoza intestinală este o afecțiune inflamatorie specifică, localizată cu predilecție în regiunea ileocecală, mai rar în colonul stâng sau la nivelul altor segmente intestinale. Aceasta poate fi de trei tipuri: ulcerativă, hipertrofică, ulcerohipertrofică. Tuberculoza intestinanlă apare ca urmare a infecției cu bacilul Koch.

Etiopatogenie

Tuberculoza intestinală poate apărea la orice vârstă, dar mai ales după 30 de ani. Incidența acesteia este estimată la 1% din cazurile de tuberculoză pulmonară. Incidența era mult mai crescută înaintea introducerii chimioterapiei antituberculoase.

Forma primitivă a tuberculozei intestinale este rar întâlnită. Aceasta este determinată de ingerarea laptelui sau a produselor derivate din acesta, care sunt contaminate cu bacilul Koch bovin.

Forma secundară apare în cadrul tuberculozei pulmonare avansate. Apare prin înghițirea sputei care conține bacili Koch.

Infecția hematogenă este extrem de rară. Este prezentă în special în cazurile de tuberculoză miliară. Se presupune că infectarea intestinală se face tot pe cale enterogenă, bacilii ajungând din sânge în căile biliare, iar ulterior la nivel intestinal.

Localizarea leziunilor în regiunea ileocecală se explică prin:

• stagnarea fiziologică a conținutului la acest nivel
• prezența masică a țesutului limfatic
• capacitatea mare de absorbție

Bacilii tuberculoși pătrund din lumen în profunzimea mucoasei și invadează ganglionii limfatici regionali. Formarea granulomului caracteristic în mucoasă și în ganglionii regionali este rezultatul reacției imunologice a gazdei față de bacilii tuberculoși. Procesul inflamator al mucoasei cu infiltrații de polimorfonucleare este interpretat ca o reacție alergică.

Forma ulceroasă a tuberculozei intestinale

Diferențele dintre formele tuberculozei intestinale sunt vizibile doar microscopic. Forma ulceroasă are drept caracteristică infiltrația inflamatorie subacută sau cronică, care formează tuberculi. Aceștia prin cazeificare determină apariția ulcerațiilor. Ulcerațiile sunt bine delimitate, superficiale, dispuse transversal, paralel cu pliurile mucoasei. Infiltrația cuprinde toate straturile peretelui. Fibroza cicatricială conduce la stenoze multiple, simetrice și circulare.

Forma hipertrofică a tuberculozei intesinale

În forma hipertrofică, peretele intestinal este infiltrat, îngroșat neregulat, indurat, aderent de organele vecine. Mucoasa este presărată cu formațiuni polipoase și vegetații al căror volum se mărește din cauza inflamației nespecifice.

Simptomatologie

Tuberculoza intestinală debutează insidios, cu tulburări dispeptice caracterizate prin jenă în regiunea ileocecală, inapetență, greață, diaree cu 2 – 3 scaune păstoase sau semilichide pe zi. Agravarea bolii este evidentă prin mărirea numărului de scaune pe zi, apariția durerilor în fosa iliacă dreaptă, durere care se accentuează postprandial, la 4 – 5 ore.

Diareea nu este un simptom obligatoriu, pacienții putând acuza constipație (au scaun la 3 – 4 zile). Constipația este un simptom caracteristic obstrucției progresive a lumenului intestinal, în formele tumorale.

Tulburările de tranzit în regiunea stenozată sunt evidențiate prin: borborisme, colici dureroase intense, cu o durată scurtă. Crizele dureroase se repetă la început la câteva zile, apoi numărul acestora crește pe măsură ce lumenul intestinal are un grad mai avansat de stenoză. Procesul inflamator nespecific accentuează simptomele de stenoză incompletă.

În semiobstrucții, intestinul face eforturi mari pentru a trece conținutul de aria îngustată. În momentul trecerii se aud zgomote intestinale, contracțiile intestinului devin vizibile la nivelul peretelui, apoi dispar, durerea se atenuează, iar bolnavul se simte mai bine.

Unii pacienți prezintă afebrilitate, dar există și cazuri când temperatura este ușor sau moderat crescută.

Ca urmare a scaunelor frecvente, dar și a inapetenței, pacienții scad în greutate. Extinderea leziunilor inflamatorii specifice determină sindromul de malabsorbție cu steatoree și cu tendința la cașexie.

Diagnosticul

Diagnosticul se stabilește pe baza anamnezei pacientului, a simptomelor prezentate de către acesta, a rezultatelor investigațiilor medicale.

Analize de sânge

Aceste analize arată VSH crescut (viteza de sedimentare a hematiilor), proteina C reactivă crescută, leucocite crescute. De asemenea, pot fi prezente și hipoproteinemie, dezechilibre acido – bazice, ca urmare a scaunelor frecvente.

Examenul coproparazitologic

În cadrul acestei investigații se poate pune în evidență prezența bacililor Koch. Se pot pune în evidență: celuloză digestibilă, fibre musculare nedigerate, cristale de acizi grași, albumină solubilă de natură inflamatorie.

În formele ulcerative, pot fi prezente hemoragiile oculte.

Examenul radiologic

Această investigație permite evidențierea leziunilor specifice tuberculozei intestinale. În faza incipientă, pot fi remarcate următoarele semne: pasajul intestinal este accelerat, segmentele pot fi hipotone sau hipertone, prezența gazelor, conturul peretelui intestinal poate fi neregulat, cu mici spiculi, care sugerează ulcerații superficiale, pliurile mucoasei sunt îngroșate și neregulat dispuse. În faze mai avansate ale bolii, apar: imagini lacunare la nivelul ileonului, cu aspect nodular, secundar hipertrofiei plăcilor Peyer.

În cazul pacienților care urmează tratament, leziunile apar scleroase, hipertrofice, cu stenoze. Lipsa reținerii bariului în segmentele ce prezintă leziuni reprezintă semnul lui Stierlin.

Intradermoreacția cu tuberculină

Intradermoreacția cu tuberculină este de cele mai multe ori pozitivă. Cu toate acestea, o reacție negativă, nu exclude boala.

Tratamentul

Tratamentul trebuie început precoce. În faza evolutivă se recomandă repausul la pat și un regim alimentar bogat caloric, care să abunde în proteine, dar să fie moderat în grăsimi și carbohidrați.

Tratamentul medicamentos este reprezentat de antibiotice (streptomicină). Durata acestuia este lungă, putând să fie administrat și până la un an, în funcție de starea de sănătate a fiecărui pacient și de complicațiile pe care le dezvoltă.

Durerile abdominale se calmează cu anticolinergice.

Tratamentul chirurgical este necesar în complicații, precum: perforația ulcerului tuberculos, abcese, fistule, stenoze, îngroșarea mezenterului.

Rata de succes în cazul unui tratament corespunzător, administrat corect este de peste 90%.

Profilaxia

Pacienților cu tuberculoză pulmonară le este recomandat să nu înghită sputa. De asemenea, este importantă păstrarea igienei alimentare și sterilizarea laptelui.