1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Timolol

Timolol 2,5 mg/ml se comercializează sub formă de picături oftalmice. 1 ml picături oftalmice, soluţie conţine ca substanță activă timolol 2,5 mg sub formă de maleat de timolol 3,42 mg. Maleatul de timolol este un beta-blocant neselectiv, fără acţiune simpatomimetică intrinsecă semnificativă, efect de deprimare directă asupra miocardului sau acţiune anestezică locală (nu determină stabilizare de membrană). Maleatul de timolol se leagă reversibil la nivelul receptorului beta-adrenergic şi inhibă răspunsul care poate apărea prin stimularea acestui receptor. Ca excipienți, Timolol conține:

• dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat
• hidrogenfosfat de disodiu dihidrat
• clorură de benzalconiu
• hidroxid de sodiu pana la pH 6,8-7,2
• apă pentru preparate injectabile

2. Indicații și contraindicații

Timolol picături oftalmice, soluţie este un blocant al receptorilor beta-adrenergici utilizat în reducerea presiunii intraoculare crescută în diverse condiţii inclusiv la pacienţii cu:

• hipertensiune oculară
• glaucom cronic cu unghi deschis inclusiv pacienţii afakici
• anumiţi pacienţi cu glaucom secundar

Acest medicament nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:

• hipersensibilitate la timolol sau la oricare dintre componentele produsului
• astm bronşic sau antecedente de astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă severă
• bradicardie sinusală
• bloc atrio-ventricular de gradul II sau III
• insuficienţă cardiacă insuficient controlată prin tratament
• şoc cardiogen.

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări oculare

Frecvente sunt următoarele reacții adverse:

• administrare oftalmică: iritaţie oculară, senzaţie de arsură sau de înţepături oculare, conjunctivite,blefarite, keratite, scăderea sensibilităţii corneene şi uscăciune oculară
• tulburări vizuale, incluzând modificări de refracţie (în unele cazuri datorită opririi tratamentului cu miotice), diplopie, ptoză palpebrală, detaşarea coroidei la pacienţii operaţi anterior pentru glaucom
• tinitus.

Tulburări generale

În caz de administrare oftalmică pot apărea: dureri de cap, astenie, oboseală, dureri în piept.

În caz de administrare sistemică: dureri ale extremităţilor, scăderea toleranţei la exerciţii.

Tulburări cardiace

Sunt mai puţin frecvente, în cazul administrării oftalmice:

• bradicardie
• aritmii
• hipotensiune arterială
• sincopă
• bloc atrioventricular
• accident vascular cerebral
• ischemie cerebrală
• insuficienţă cardiacă congestivă
• sincopă
• edeme
• claudicaţii intermitente
• fenomene Raynaud
• extremităţi reci

În cazul administrării sistemice: bloc atrio-ventricular (de gradul II sau III), bloc sino-atrial, edem pulmonar, agravarea insuficienţei arteriale, agravarea anginei pectorale, vasodilataţie.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediaspinale

Sunt mai puţin frecvente.

În caz de administrare oftalmică au fost raportate: bronhospasm (mai ales la pacienţii cu afecţiuni bronhospastice preexistente), insuficienţă respiratorie, dispnee, tuse.

Administrare sistemică: raluri.

Reacţii de hipersensibilitate

Sunt rare. În caz de administrare oftalmică pot apărea: edem angioneurotic, urticarie, rash localizat sau generalizat.

Tulburări ale sistemului nervos

Sunt rare.

Administrare oftalmică: cefalee, astenie, stare de oboseală, vertij, depresie, insomnie, coşmaruri, amnezie, accentuarea semnelor şi simptomelor la pacienţii cu miastenia gravis, parestezii.

Administrare sistemică: vertij, slăbiciune locală, diminuarea concentrării.

Tulburări gastrointestinale

Sunt rare: greaţă, diaree, uscăciunea gurii, vomă.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Sunt foarte rare.

În caz de administrare oftalmică au fost întâlnite: scăderea libidoului, boală Peyronie.

În caz de administrare sistemică au fost raportate: impotenţă, micţiuni dificile.

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rar au fost raportate cazuri de lupus eritematos sistemic.

Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte rar, în caz de administrare sistemică au fost întâlnite cazuri de artralgii.

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rar, în caz de administrare sistemică poate apărea purpură non-trombocitopenică.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

Există raportări de supradozaj în urma administrării inadecvate de timolol, picături oftalmice, soluţie care au dus la efecte sistemice similare celor observate în cazul supradozajului beta-blocantelor administrate sistemic: ameţeli, cefalee, scurtarea respiraţiei, bradicardie, bronhospasm şi stop cardiac.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Afecțiuni cardio-respiratorii

Insuficienţa cardiacă trebuie atent controlată înaintea instituirii terapiei cu soluţie oftalmică cu timolol.

La pacienţii cu afecţiuni cardiace severe în antecedente, se vor monitoriza simptomele clinice de insuficienţă cardiacă şi frecvenţa cardiacă.

Au fost raportate reacţii cardiace şi respiratorii, incluzând moarte datorată bronhospasmului la pacienţi cu astm bronşic şi, rar, moarte asociată cu insuficienţă cardiacă.

Glaucom cu unghi închis

La pacienţii cu glaucom cu unghi închis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea unghiului. Aceasta necesită constricţia pupilei cu un miotic. Soluţia oftalmică cu timolol are efect nesemnificativ asupra pupilei. Când timololul este utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute din glaucomul cu unghi închis nu trebuie administrat în monoterapie, ci în asociere cu un medicament care determină mioză.

Alte afecțiuni oculare

Pacienţii trebuie sfătuiţi că în cazul în care apar afecţiuni oculare intercurente (de exemplu traumatism, chirurgie oculară sau infecţie) trebuie imediat să se adreseze medicului specialist. Au fost raportate keratite bacteriene asociate cu utilizarea de recipiente cu doze multiple de medicamente oftalmice cu administrare topică.

Reacție anafilactică

Riscul de reacţie anafilactică: În timpul administrării beta-blocantelor, pacienţii cu teren atopic sau antecedente de reacţii anafilactice severe la diverşi alergeni pot avea o reactivitate crescută în cazul expunerilor repetate la alergeni, fie accidental fie în scop diagnostic sau terapeutic. Este posibil ca asemenea pacienţi să nu răspundă la dozele de epinefrină (adrenalină) folosite în mod obişnuit în tratamentul reacţiilor anafilactice.

Lentile de contact

Timolol conţine clorură de benzalconiu care se poate acumula în lentilele de contact moi, de aceea Timolol nu trebuie administrat în timpul folosirii acestor lentile.
Lentilele trebuie scoase înainte de aplicarea picăturilor şi nu trebuie puse mai devreme de 15 minute după aplicare. Clorura de banzalconiu este iritantă. Poate provoca reacţii adverse cutanate.

Interacțiuni cu alte beta-blocante

Medicamentele beta-blocante administrate oral pot accentua rebound-ul hipertensiunii arteriale care poate apărea la întreruperea clonidinei. Timololul poate induce hipotensiunea arterială şi/sau bradicardia marcată prin efectul aditiv cu un beta-blocant, cu blocante ale canalelor de calciu sau cu alcaloizi din Rauwolfia. O monitorizare atentă este recomandată când se administrează beta-blocante la pacienţi cărora li se administrează medicamente inhibitoare ale recaptării catecolaminelor cum ar fi rezerpina, deoarece există posibilitatea efectelor aditive şi apariţiei unei hipotensiunii arteriale şi/sau bradicardiei marcate, care poate determina vertij, sincopă şi hipotensiune arterială ortostatică.

Interacțiuni cu blocante ale canalelor de calciu

Blocantele canalelor de calciu orale pot fi utilizate în asociere cu blocante beta-adrenergice, atunci când funcţia inimii este normală, dar trebuie evitată asocierea la pacienţi cu afectarea funcţiei cardiace. Există posibilitatea de apariţie a hipotensiunii arteriale, blocului atrio-ventricular şi insuficienţei ventriculare stângi la pacienţii în tratament cu blocante beta-adrenergice la care se asociază blocante ale canalelor de calciu. Tipul de reacţii adverse cardiovasculare depind de tipul de blocante ale canalelor de calciu utilizate. Când sunt utilizate concomitent beta-blocante cu derivaţi de dihidropiridine cum este nifedipina se poate produce hipotensiune arterială, în timp ce verapamilul sau diltiazemul au un potenţial mare de a determina tulburări de conducere atrio-ventriculare sau insuficienţă ventriculară stângă.

Blocantele canalelor de calciu administrate intravenos trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cărora li se administrează beta-blocante.

Sarcina și alăptarea

Nu a fost studiată administrarea timololului la gravide. Utilizarea medicamentului se face numai după evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal.

Timololul se excretă în laptele matern şi deoarece poate determina reacţii adverse la sugari, în funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă, se va avea în vedere fie întreruperea tratamentului, fie a alăptării.

5. Doze și mod de administrare Timolol

Doze

Doza uzuală este de o picătură de Timolol 2,5 mg/ml instilată în sacul conjunctival al ochiului afectat de doua ori pe zi. Dacă este necesar, Timolol picături oftalmice, soluţie poate fi asociat cu alte medicamente antiglaucomatoase. Utilizarea concomitentă a 2 medicamente topice beta-blocante nu este recomandată.

Deoarece normalizarea presiunii intraoculare necesită la unii pacienţi câteva săptămâni de administrare a timololului, se recomandă evaluarea eficacităţii tratamentului după 4 săptămâni. Dacă presiunea intraoculară este menţinută la nivele satisfăcătoare, Timolol se poate administra o dată pe zi.

Schimbarea tratamentului

Atunci când se înlocuieşte un alt medicament beta-blocant cu Timolol, primul medicament se administrează inclusiv în ultima zi, iar din ziua următoare se începe tratamentul cu Timolol 2,5 mg/ml câte o picătură în fiecare ochi afectat de două ori pe zi. Dacă răspunsul nu este adecvat, doza poate fi crescută până la 1 picătură de soluţie 5 mg/ml în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi.

Atunci când pacientul este tratat cu un medicament antiglaucomatos (exclusiv beta-blocante), în prima zi de tratament se administrează medicamentul utilizat anterior şi o picătură de Timolol 2,5 mg/ml în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi. În ziua următoare se întrerupe complet agentul antiglaucomatos şi se continuă cu Timolol. Dacă este necesară o doză mai mare de Timolol se va administra 1 picătură de Timolol 5 mg/ml în fiecare ochi afectat de 2 ori pe zi.

Mod de administrare

Pentru a evita contaminarea, se evita capătul picurător să atingă ochiul, pleoapa sau orice altă suprafaţă. Păstraţi flaconul închis între administrări.

Copii

Nu se recomandă administrarea în cazul copiilor.

Vârstnici

Există o vastă experienţă în administrarea de Timolol la pacienţii vârstnici. Dozele recomandate mai sus-menţionate reflectă datele clinice derivate din această experienţă.

6. Alte informații Timolol

Datorită reacţiilor adverse care pot să apară în cursul tratamentului cu timolol cum sunt ameţeli sau tulburări de vedere, poate fi afectată capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Perioada de valabilitate este de 2 ani. După prima deschidere a flaconului, perioada de valabilitate este de 28 de zile.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.