1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Tarka

Tarka 180 mg/2 mg se comercializează sub formă de comprimate cu eliberare prelungită. Fiecare comprimat cu eliberare prelungită de Tarka conţine ca substanțe active 180 mg clorhidrat de verapamil şi 2 mg de trandolapril. Tarka este o combinaţie fixă între un blocant al canalelor de calciu, verapamil care scade frecvenţa
cardiacă şi un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei – trandolapril. Ca excipienți, Tarka conține:

• Amidon de porumb
• Lactoză monohidrat
• Povidonă
• Hipromeloză
• Stearilfumarat de sodiu
• Celuloză microcristalină
• Alginat de sodiu-matrice
• Stearat de magneziu
• Dioxid de siliciu anhidru
• Docusat de sodiu
• Dioxid de titan
• Oxid roşu de fer
• Oxid galben de fer
• Oxid negru de fer

2. Indicații și contraindicații

Tarka este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la pacienţii a căror tensiune arterială a fost normalizată cu substanţele active administrate separat, în aceeaşi proporţie a dozelor sau la pacienţii a căror tensiune arterială nu este bine controlată cu trandolapril sau cu verapamil, administrate ca tratament unic.

Tarka este contraindicat în următoarele situații:

• Hipersensibilitate la trandolapril, la alţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi/ sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior
• Pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti beta-adrenergici pe cale intravenoasă (excepţie: în terapie intensivă)

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Infecţii şi infestări

Au fost întâlnite:

• Herpes simplex
• Bronşită
• Infecţii respiratorii ale tractuluisuperior – faringită, sinuzită, rinită, glosită
• Infecţii ale tractului urinar

Tulburări hematologice şi limfatice

Sunt foarte rare. Pot apărea:

• Leucopenie
• Pancitopenie
• Trombocitopenie
• Agranulocitoză
• Valori mici ale hemoglobinei
• Valori mici ale hematocritului
• Anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar

Sunt mai puțin întâlnite. Au fost raportate cazuri de hipersensibilitate.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Pot apărea:

• Hiperlipemie
• Anorexie
• Apetit crescut
• Hiperpotasemie
• Hipercolesterolemie
• Hiperglicemie
• Hiponatriemie
• Hiperuricemie
• Gută
• Valori enzimatice anormale

Tulburări psihice

Sunt foarte rare:

• Agresivitate
• Anxietate
• Depresie
• Nervozitate
• Insomnie
• Tulburări de somn
• Halucinaţii
• Libidou scăzut
• Stare confuzională

Tulburări ale sistemului nervos

Sunt cele mai frecvent raportate. Putem menționa:

• Ameţeli
• Cefalee
• Tremor
• Somnolenţă
• Sincopă
• Tulburări de echilibru
• Insomnie
• Parestezii sau hiperestezii
• Sincopă sau insuficienţă circulatorie acută cu pierderea conştienţei
• Tulburări ale gustului
• Hemoragie cerebrală
• Atac ischemic tranzitoriu
• Accident cerebrovasular
• Mioclonii
• Migrenă
• Tulburare extrapiramidală
• Paralizie (Tetrapareză)

Tulburări oculare

Sunt foarte rare. Putem exemplifica:

• Vedere anormală/înceţoşată
• Blefarită
• Edem conjunctiv
• Tulburări oculare

Tulburări acustice şi vestibulare

Au fost întâlnite cazuri ce au avut ca prinicpală manifestare:

• Vertij
• Tinitus
• Sistem sau organ

Tulburări cardiace şi tulburări vasculare

Din această categorie putem enumera următoarele categoruii de reacții adverse:

• Bloc atrio-ventricular gradul I
• Bufeuri
• Hipotensiune arterială ortostatică
• Şoc
• Hipotensiune
• Înroşirea feţei
• Palpitaţii
• Angină pectorală
• Fibrilaţie atrială
• Bloc atrio-ventricular complet
• Bloc atrio-ventricular nespecificat
• Bradicardie
• Stop cardiac
• Insuficienţă cardiacă
• Tahicardie
• Fluctuaţii ale tensiunii arteriale
• Infarct miocardic
• Bloc atrio-ventricular (stadiul II şi III)
• Bradicardie sinusală
• Stop sinusal
• Asistole
• Aritmie
• Tahicardie ventriculară
• Ischemie cardiacă
• Electrocardiogramă anormală
• Hipertensiune
• Angiopatie
• Tulburări vasculare periferice, spre exmplu varice

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Pot apărea:

• Tuse
• Astm bronşic
• Dispnee
• Sinuzită
• Bronhospasm
• Inflamaţia tractului respirator superior
• Congestia tractului respirator superior
• Tuse productivă
• Inflamaţia faringelui
• Durere orofaringiană
• Epistaxis
• Tulburări respiratorii

Tulburări hepato-biliare

Au fost raportate următoarele reacții adverse:

• Teste hepatice anormale
• Hiperbilirubinemie
• Colestază
• Hepatită
• Icter
• Icter colestatic

Tulburări gastro-intestinale

Dintre acestea au fost întâlnite:

• Constipaţie
• Dureri abdominale
• Disconfort abdominal
• Diaree
• Tulburări gastro-intestinale nespecificate
• Greaţă
• Xerostomie/gât uscat
• Pancreatită
• Vărsături
• Dispepsie
• Gastrită
• Flatulenţă
• Hiperplazie gingivală
• Hematemeză
• Ileus
• Angioedem intestinal

Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Sunt mai puțin frecvente:

• Edem facial
• Prurit
• Erupţie cutanată
• Hiperhidroză
• Alopecie
• Tulburări ale pielii nespecificate
• Edem angioneurotic
• Eritem multiform
• Dermatită
• Psoriazis
• Urticarie
• Sindrom Stevens-Johnson
• Necroliză epidermică toxică
• Purpură
• Eczeme
• Acnee
• Piele atopică

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjuctiv

Sunt foarte rare:

• Artralgii
• Mialgii
• Slăbiciune musculară
• Durere de spate
• Dureri ale extremităţilor
• Osteoartrită
• Dureri ale oaselor
• Spasme musculare

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Nu au fost raportate foarte multe cazuri, însă pot apărea:

• Poliurie
• Azotemie
• Insuficienţă renală acută
• Poliakiurie

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului

Dintre acestea, cele mai frecvente sunt:

• Ginecomastie
• Disfuncţie erectilă
• Galactoree

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Sunt destul de rare. Putem întâlni:

• Dureri precordiale
• Fatigabilitate
• Astenie
• Edem periferic
• Edem nespecificat
• Pirexie
• Stare de rău
• Stare generală de rău

Investigaţii diagnostice

Sunt rar întâlnite. însă pot apărea:

• Creşterea fosfatazei alcaline
• Creşterea potasemiei
• Creşterea transaminazelor
• Creşterea imunoglobulinelor
• Creşterea gama-glutamiltransferazei
• Creşterea lactatdehidrogenazei serice
• Creşterea lipazei
• Creşterea alaninaminotransferazei
• Creşterea aspartataminotransferazei
• Creşterea enzimelor hepatice
• Creşterea creatininei serice
• Creşterea ureei în sânge
• Creşterea prolactinei în sânge

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

Până în prezent, nu au fost raportate cazuri de supradozaj cu această combinaţie medicamentoasă. Cea mai mare doză utilizată în studiile clinice a fost de 16 mg trandolapril. Această doză nu a determinat apariţia de semne sau simptome de intoleranţă.

După ingestia unei supradoze de Tarka, trebuie luat în considerare lavajul intestinal complet. Absorbţia ulterioară de verapamil prezent în tractul gastro-intestinal trebuie prevenită prin lavaj gastric, administrarea unui adsorbant (cărbune activat) şi a unui laxativ.

În afară de măsurile generale de susţinere ca răspuns la hipotensiunea arterială severă de exemplu menţinerea unui volum sanguin circulator adecvat prin administrarea de plasmă sau de substanţe care determină expansiunea volumului plasmatic, poate fi necesară stimularea cardiacă cu medicamente inotrop pozitive, cum sunt dopamina, dobutamina sau izoprenalina.

Tratamentul supradozajului cu Tarka trebuie să fie de susţinere.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Hipotensiune arterială simptomatică

La pacienţii aflaţi în tratament cu diuretice, în special în cazul în care acest tratament a fost recent instituit, scăderea tensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu trandolapril poate fi excesivă. În anumite situaţii, Tarka poate determina, ocazional, hipotensiune arterială simptomatică (după doza iniţială de trandolapril precum şi după creşterea dozei de trandolapril). Acest risc este crescut la pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron stimulat (de exemplu, depleţie volemică sau de sodiu, datorată utilizării diureticelor, unei diete sărace în sodiu, dializei, deshidratării, diareei sau vărsăturilor, scăderii funcţiei ventriculare stângi, hipertensiunii renovasculare).

La aceşti pacienţi depleţia de sare sau depleţia volemică trebuie corectate anterior şi terapia trebuie iniţiată în spital.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată, funcţia renală trebuie monitorizată. La pacienţii cu disfuncţie renală, Tarka poate produce hiperpotasemie.

Deteriorarea acută a funcţiei renale (insuficienţa renală acută) poate să apară în special la pacienţii cu insuficienţa renală preexistentă sau cu insuficienţă cardiacă congestivă.

Stenoză aortică/obstrucţie în tractul de ejecţie

Trandolapril nu trebuie administrat la pacienţi cu stenoză aortică sau obstrucţie în tractul de ejecţie.

Proteinurie

Proteinuria poate să apară în special la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă sau la doze relativ mari de inhibitori de conversie a angiotensinei.

Pacienţi cu diabet zaharat

În prima lună de tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, la pacienţii cu diabet care utilizează hipoglicemiante orale sau insulină, trebuie atent monitorizate valorile glicemiei.

Insuficienţă hepatică severă

La aceşti pacienţi, deoarece nu există suficientă experienţă terapeutică, nu se recomandă utilizarea Tarka.

Edem angioneurotic

La pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic trebuie să se întrerupă imediat terapia cu trandolapril şi să fie monitorizaţi până când dispare edemul angioneurotic. Edemul angioneurotic care apare doar la nivelul feţei, dispare, de obicei, spontan. Edemul care implică nu doar faţa ci şi glota poate fi ameninţător de viaţă, datorită riscului de obstrucţie a căilor respiratorii.

Neutropenie/agranulocitoză

Riscul de apariţie al neutropeniei pare să fie legat de doză şi de tip şi este dependent de starea clinică a pacienţilor. La pacienţii fără complicaţii apare rar, dar poate să apară la unii pacienţi cu un grad de insuficienţă renală, în special când se asociază cu colagenoze vasculare, de exemplu lupus eritematos sistemic, sclerodermie sau tratament cu imunosupresoare.

Tusea

În timpul tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei poate să apară o tuse uscată, neproductivă care dispare după întreruperea terapiei.

Hiperpotasemie

În timpul tratamentului cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, poate să apară hiperpotasemia, în special în prezenţa insuficienţei renale şi/sau a insuficienţei cardiace. În general, suplimentele cu potasiu sau diureticele care economisesc potasiu nu sunt recomandate în administrare concomitentă, deoarece pot determina creşterea semnificativă a kaliemiei.

Factori de risc pentru apariţia hiperkaliemiei includ insuficienţa renală, administrarea diureticelor care economisesc potasiu sau a suplimentelor care conţin potasiu, diabet zaharat, şi/sau disfuncţie ventriculară stângă datorată unui infarct miocardic.

Dacă este necesară utilizarea concomitentă a medicamentelor menţionate mai sus, se recomandă monitorizarea frecventă a kaliemiei.

Insuficienţă cardiacă

Insuficienţa cardiacă la pacienţi cu fracţia de ejecţie mai mare de 35%, trebuie compensată înaintea iniţierii tratamentului cu verapamil şi trebuie tratată adecvat pe perioada tratamentului cu verapamil.

Lactoza

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu

Acest medicament conţine 1,12 mmol (sau 25,77 mg) sodiu/doză. Acest lucru trebuie avut în vedere în cazul pacienţilor cu regim sodat controlat.

Interacțiuni

Dacă verapamil este administrat concomitent cu digoxin, doza de digoxin trebuie redusă.

Combinarea litiului cu Tarka nu este recomandată.

Se preconizează că administrarea concomitentă de verapamil și dabigatran determină o creștere a concentrațiilor plasmatice de dabigatran. Trebuie exercitată precauție din cauza riscului de sângerare.

Este contraindicată administrarea concomitentă a verapamilului cu ivabradină datorită efectului de potențare a scăderii frecvenței cardiace.

Datorită potenţialului inhibitor al metabolizării al unora dintre medicamentele antiretrovirale utilizate în infecţia HIV, cum este ritonavirul, concentraţiile plasmatice ale verapamilului pot să crească. Se recomandă administrarea cu prudenţă sau scăderea dozei de verapamil.

Efectul miorelaxantelor (cum sunt blocanţii neuromusculari) poate să fie potenţat. Datele clinice şi studiile pe animale sugerează că clorhidratul de verapamil poate potenţa activitatea blocantelor neuromusculare (curarizante şi depolarizante). Poate fi necesară scăderea dozei de clorhidrat de verapamil şi/sau doza blocantelor neuromusculare atunci când produsele medicamentoase sunt administrate concomitent.

Similar tuturor medicamentelor antihipertensive, antiinflamatoarele nesteroidiene (incluzând acidul acetilsalicilic în doză mare administrat în doze antiinflamatoare) poate să apară o scădere a efectului antihipertensiv al trandaloprilului. Se recomandă monitorizarea mai frecventă a tensiunii arteriale în cazul în care pacienţilor cărora li se administrează trandalopril le este adăugat sau întrerupt medicamentul antiinflamator nesteroidian.

Sarcina și alăptarea

În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, nu poate fi exclusă o creştere uşoară a riscului. În cazul în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai angiotensinei nu este considerată esenţială, pacientele care planifică să rămână însărcinate trebuie să schimbe tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie cu un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii.

Verapamilul poate inhiba contracţiile, dacă este utilizat în ultima parte a sarcinii. De asemenea, luând în considerare proprietăţile farmacologice, nu pot fi excluse apariţia bradicardiei şi hipotensiunii la făt.

De aceea, nu este recomandată administrarea Tarka pe parcursul sarcinii.

De asemenea, Tarka este contraindicat pe perioada alăptării.

Verapamilul este excretat în cantităţi mici în laptele matern. Nu sunt disponibile date privind utilizarea trandolapril în timpul alăptării. Pe perioada alăptării, nu se recomandă utilizarea Tarka, ci este de preferat să se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau a nou-născutului prematur.

5. Doze și mod de administrare Tarka

Adulți

Doza uzuală recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită Tarka, o dată pe zi.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Tarka la copii şi adolescenţi nu a fost încă stabilită. Din acest motiv, Tarka nu este indicat a fi administrat la această categorie de vârstă.

Vârstnici (peste 65 de ani)

Tarka a fost studiat doar la un număr limitat de pacienţi vârstnici hipertensivi. Datele farmacocinetice arată că Tarka are biodisponibilitate sistemică mai mare la pacienţii hipertensivi vârstnici comparativ cu cei tineri. La unii pacienţi în vârstă poate apărea mai pronunţat efectul hipotensor.

Mod de administrare

Doza uzuală recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită Tarka, o dată pe zi, administrată dimineaţa cu cel puţin o jumătate de oră înainte sau după micul dejun şi aproximativ la aceeaşi oră în fiecare zi. Comprimatele trebuie înghiţite întregi. Se recomandă creşterea treptată a dozei componentelor. Se poate lua în considerare trecerea directă de la monoterapie la combinaţia fixă atunci când este cazul din punct de vedere clinic.

6. Alte informații

Nu s-au efectuat studii care să vizeze efectele tratamentului asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Chiar dacă nu sunt date disponibile, nu a putut fi exclusă apariţia unor efecte, deoarece Tarka poate determina apariţia de ameţeli sau fatigabilitate. Verapamilul poate creşte nivelul alcoolului în sânge şi poate încetini eliminarea lui. Prin urmare, efectele alcoolului pot fi exagerate.

A se păstra la temperaturi sub 25 grade C, în ambalajul original.

Perioada de valabilitate este de 2 ani.