Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Targocid 400 mg se comercializează sub formă de pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă sau soluţie orală. Fiecare flacon de Targocid conţine ca substanță activă teicoplanină 400 mg, echivalent cu cel puţin 400000 UI. Teicoplanina este un antibiotic ce inhibă creşterea microorganismelor sensibile prin influenţarea biosintezei peretelui celular într-un loc diferit faţă de antibioticele beta-lactamice. Ca excipienți, Targocid conține:
Targocid este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii, începând de la naştere, pentru tratamentul parenteral al următoarelor infecţii:
De asemenea, Targocid este indicat ca tratament oral alternativ al diareei şi colitei determinate de infecţia cu Clostridium difficile. Atunci când este cazul, teicoplanina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Acest medicament nu este indicat a fi administrat pacienților cunoscuți cu hipersensibilitate la teicoplanină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior.
În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Au fost raportate:
Pot fi întâlnite:
Cele mai raportate reacții adverse din această categorie sunt:
Cele mai frecvente sunt: ameţeală, cefalee, convulsii.
Pot fi întâlnite: surditate, pierderea auzului, tinitus, tulburare vestibulare.
Din această categorie putem menționa: flebită sau tromboflebită.
Din această categorie cea mai frecvent raportată reacție adversă este bronhospasmul.
Pot apărea:
Putem exemplifica următoarele reacții adverse:
Pot fi întâlnite:
Dintre acestea putem menționa următoarele reacții adverse:
Pot fi întâlnite:
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.
Au fost raportate cazuri de administrare accidentală de doze foarte mari la copii. În cazul unui nou-născut cu vârsta de 29 de zile, căruia i s-au administrat 400 mg teicoplanină intravenos (95 mg/kg), a apărut agitaţie.
Tratamentul supradozajului cu teicoplanină trebuie să fie simptomatic.
Teicoplanina nu este eliminată prin hemodializă şi doar lent prin dializă peritoneală.
Teicoplanina are un spectru limitat al activităţii antibacteriene (Gram-pozitiv). Nu este adecvată pentru utilizarea ca monoterapie în tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care este deja documentat şi cunoscut faptul că agentul patogen este sensibil sau în cazul în care există o suspiciune mare că agentul(agenţii) patogen(i) cel mai probabil implicat(ţi) este(sunt) eligibil(i) pentru tratamentul cu teicoplanină.
Utilizarea raţională a teicoplaninei trebuie să ia în considerare spectrul activităţii antibacteriane, profilul de siguranţă şi cât de adecvată este terapia antibacteriană standard pentru a trata fiecare pacient în mod individual. Ţinând cont de acest fapt, este de aşteptat ca în cele mai multe situaţii teicoplanina să fie utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe, la pacienţii pentru care activitatea antibacteriană standard nu este considerată a fi adecvată.
Deoarece datele privind siguranţa sunt limitate, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia de reacţii adverse atunci când se administrează doze de 12 mg/kg corp de două ori pe zi. În timpul acestei scheme de tratament, trebuie monitorizate valorile creatininemiei, pe lângă testarea hematologică periodică recomandată.
Teicoplanina nu trebuie administrată pe cale intraventriculară.
La administrarea teicoplaninei s-a raportat trombocitopenie. Se recomandă efectuarea de teste hematologice periodice în timpul tratamentului, inclusiv a hemoleucogramei complete.
La pacienţii trataţi cu teicoplanină s-a raportat insuficienţă renală. La pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau cei trataţi cu teicoplanină în asociere cu sau după alte medicamente cu potenţial nefrotoxic cunoscut (aminoglicozide, colistină, amfotericină B, ciclosporină şi cisplatină) este necesară monitorizarea atentă şi trebuie să includă teste auditive. Deoarece teicoplanina este eliminată, în principal, pe cale renală, doza de teicoplanină trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală.
Similar altor glicopeptide, la pacienţii trataţi cu teicoplanină a fost raportată ototoxicitate (surditate şi tinitus). . Pacienţii care în timpul tratamentului cu teicoplanină dezvoltă semne şi simptome de afectare a auzului sau tulburări ale urechii interne trebuie evaluaţi şi monitorizaţi cu atenţie, în special în cazul tratamentului prelungit şi al pacienţilor cu insuficienţă renală. Pacienţii trataţi cu teicoplanină în asociere cu sau după alte medicamente cu potenţial nefrotoxic/ototoxic cunoscut (aminoglicozide, ciclosporină, cisplatină, furosemidă şi acid etacrinic) trebuie monitorizaţi cu atenţie, iar beneficiul administrării teicoplaninei trebuie evaluat în cazul în care auzul se deteriorează.
Trebuie luate măsuri de precauţie speciale atunci când se administrează teicoplanină la pacienţii care necesită tratament concomitent cu medicamente ototoxice şi/sau nefrotoxice, caz în care se recomandă efectuarea în mod regulat de teste hematologice, ale funcţiei hepatice şi ale funcţiei renale.
Similar altor antibiotice, administrarea teicoplaninei, în special dacă este prelungită, poate determina dezvoltarea microorganismelor rezistente. Dacă apar suprainfecţii în timpul tratamentului, trebuie luate măsurile corespunzătoare.
Teicoplanina trebuie administrată cu prudenţă în asociere cu sau după alte medicamente cu potenţial nefrotoxic sau ototoxic cunoscut. Acestea includ aminoglicozide, colistină, amfotericină B, ciclosporină, cisplatină, furosemidă şi acid etacrinic.
Datele provenite din utilizarea teicoplaninei la femeile gravide sunt limitate. Studiile efectuate la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, la doze mari: la şobolan a crescut incidenţa naşterilor de feţi morţi şi a mortalităţii neo-natale. Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.
Prin urmare, teicoplanina nu trebuie administrată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Nu poate fi exclus un risc potenţial de afectare a urechii interne şi de afectare renală la făt.
Nu se cunoaşte dacă teicoplanina se excretă în laptele uman. Trebuie luată decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu teicoplanină având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu teicoplanină pentru mamă.
Doza şi durata tratamentului trebuie ajustate în funcţie de tipul şi severitatea infecţiei subiacente şi de răspunsul clinic al pacientului, precum şi de factori ai pacientului, cum sunt vârsta şi funcţia renală.
Durata tratamentului trebuie stabilită în funcţie de răspunsul clinic. Pentru endocardita infecţioasă, se consideră adecvată, de obicei, o durată de minimum 21 zile. Tratamentul nu trebuie să depăşească 4 luni.
Doza recomandată este de 100-200 mg, administrată oral de două ori pe zi, timp de 7 până la 14 zile.
Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepţia cazului în care este prezentă insuficienţă renală.
Dozele recomandate sunt aceleaşi la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani.
În prima zi, se administrează în perfuzie intravenoasă o doză unică de 16 mg/kg corp.
Se administrează în perfuzie intravenoasă o doză unică de 8 mg/kg corp, o dată pe zi.
Se administrează intravenos o doză unică de 10 mg/kg corp, la interval de 12 ore, care se repetă de 3 ori.
Se administrează intravenos o doză unică de 6-10 mg/kg corp, o dată pe zi.
Teicoplanina trebuie administrată pe cale intravenoasă sau intramusculară. Injecţia intravenoasă se poate administra, fie sub formă de bolus cu durata de 3 până la 5 minute, fie sub formă de perfuzie cu durata de 30 minute.
La nou-născuţi trebuie utilizată numai metoda de administrare în perfuzie.
Pentru diareea şi colita asociate infecţiei cu Clostridium difficile, trebuie utilizată calea orală.
Targocid are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Teicoplanina poate provoca ameţeală şi cefalee. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Pacienţii care prezintă aceste reacţii adverse nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Perioada de valabilitate este de 3 ani.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.