Sindromul Reiter se caracterizează în principal printr-o inflamaţie prezentă la nivelul articulaţiilor. În cadrul acestuia pot apărea şi alte simptome, precum: conjunctivită, uretrită. Bărbaţii sunt afectaţi într-o proporţie mai mare comparativ cu femeile.

Sindromul Reiter – Etiologie

Cea mai frecventă cauză a apariţiei acestei patologii este reprezentată de infecţiile bacteriene. Boala debutează după vindecarea infecţiei bacteriene. Sistemul imunitar reacţionează la componentele proteice bacteriene încă neeliminate de organism. Astfel, apare inflamaţie ce are caracter temporar în majoritatea cazurilor. În unele cazuri inflamaţia devine cronică şi se instalează boala.

Studiile au demonstrat că 25% din cei care manifestă acest sindrom, au prezentat anterior o infecţie gastroenterologică sau o infecţie urinară. Printre microorganismele care determină apariţia acestei boli se numără: Salmonella typhimurium, Salmonella enteritidis, Shigella dysenteriae, Clamydia trachomatis, Clostridium difficile.

Persoanele ce au un risc crescut de a dezvolta această boală sunt cele cu vârste cuprinse între 20-40 de ani, cele ce au pielea albă, dar şi bărbaţii. De asemenea, unii indivizi prezintă o susceptibilitate genetică pentru dezvoltarea bolii. Astfel, aproximativ 60% dintre bolnavi prezintă antigenul HLA-B27. Acesta este o proteină denumită antigen de leucocite uman, ce se află la nivelul leucocitelor. Rolul acestui antigen este de a ajuta sistemul imunitar să facă diferenţa între self (structurile proprii organismului) şi non-self (structurile străine organismului).

Sindromul Reiter – Simptome

Simptomele devin evidente după vindecarea infecţiei bacteriene. Timpul de manifestare al acestora este de aproximativ o săptămână cu mici variaţii în funcţie de individ.

Primele simptome constau în inflamaţia articulaţilor, evidenţiate prin roşeaţă, umflătură, durere. Cele mai afectate articulaţii sunt articulaţia genunchiului, a  gleznei, articulaţiile interfalangină şi metatarso-falangiană a halucelui.

Se pot inflama şi tendoanele şi fasciile situate în diferite regiuni ale corpului. Inflamaţia tendonului lui Ahile este remarcată prin dureri ce apar la mişcări ale tălpii piciorului.

Printre simptome pot apărea şi durerile de spate, ca urmare a inflamaţiei crestei iliace.

Pot fi prezente şi simptome ale unei inflamaţii generale, precum: oboseală, febră, pierdere în greutate.

În cadrul sindromului Reiter nu doar sistemul osteo-muscular este afectat. Un număr destul de ridicat de pacienţi pot dezvolta afecţiuni urogeniale, afecţiuni ce pot afecta mucoasele sau pielea sau chiar afecţiuni oculare.

Afecţiunile urogenitale care apar frecvent sunt: uretrita, cervicita, prostatita, salpingita. Acestea au ca simptome secreţii anormale la nivelul uretrei, nevoia de a urina frecvent, arsuri la urinare etc. Complicaţiile acestor afecţiuni pot conduce la infertilitate.

În ceea ce priveşte afecţiunile cutanate şi mucoase, se pot evidenţia următoarele patologii: keratoderma blenorhagică (keratinizarea pielii), balanită circinată (apariţia leziunilor la nivelul glandului penian), afecţiuni ale unghilor, ulcere orale, ulceraţii la nivelul limbii.

În cazuri rare, pot fi prezente si modificări patologice la nivelul aparatului cardiovascular.

Sindromul Reiter – Dagnostic

Suspiciunea acestei patologii apare imediat în cazul manifestării unei inflamaţii articulare ce succede o infecţie a tractului urinar sau o infecţie intestinală. De asemenea, suspiciunea este crescută şi în cazul pacienţilor ce prezintă în familie un istoric de boli reumatismale.

Un element clinic al bolii constă în scăderea funcţionalităţii hepatice sau renale. Testul pentru evidenţierea antigenului HLA-B27 poate contribui şi el la stabilirea diagnosticului. Cu toate acestea este necesar a se lua în calcul şi alte simptome, nu doar rezultatul acestui test.

Alte examene paraclinice efectuate sunt VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), testele indicate în infecţiile cu transmitere sexuală.

Pentru a evalua evoluţia bolii, se utilizează suplimentar: radiografii (oferă informaţii cu privire la gradul de afectare al coloanei vertebrale sau al articulaţiilor), urocultura (determină bacteriile care au determinat apariţia bolii), electrocardiograma şi ecocardiograma (stabileşte dacă inima a fost afectată şi în ce măsură).

Sindromul Reiter – Tratament

Tratementul alopat

Tratarea acestei patologii presupune în principal ameliorarea simptomelor. Astfel, se administrează antiinflamatoare (majoritar se administrează antiinflamatoare nesteroidiene, precum: fenilbutazona) şi analgezice. Acestea au rolul de a reduce simptomele generate de inflamaţie.

Tratamentele pe baza de antibiotice pot grăbi vindecarea, conform unor studii, dar alte studii nu evidenţiază îmbunătăţiri semnificative. Cu toate acestea, adimistrarea pe termen mai lung a tetraciclinei în infecţiile cu specii ale genului Chlamydia poate preveni apariţia artritei reactive.

Afecţiunile conjunctivei sunt abordate prin administrarea cortizolului. Glucocorticoizii sunt administraţi şi în cazul tendinitelor.

În cazul manifestărilor cronice, se administrează şi agenţi antireumatici ce au acţiune îndelungată.

Tratamentul naturist

Tratamentul naturist se administrează simultan cu cel alopat. Tratamentul alopat constituie calea principală de ameliorare a simptomelor.

Plantele ce pot ajuta la reducerea inflamaţiei sunt: turmericul, bromelaina (enzimă extrasă din ananas, al cărei efect este potenţat de turmeric), salicina extrasă din scoarţa de salcie (Salix alba), gheara pisicii (Urticaria tomentosa), lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra). Acestea trebuie administrate sub observaţia medicului, deoarece pot avea unele contraindicaţii. Spre exemplu , extractul de scoarţa de salcie nu se administrează copiilor, lemnul dulce poate interacţiona cu medicaţia corticosteroidă şi nu este indicat hipertensivilor sau celor cu alte afecţiuni cardiace.

Dieta este foarte importantă în ameliorarea simptomelor acestui sindrom. Este recomandat a se consuma fructe, legume, peşte gras, oleaginoase. Pe lista alimentelor de evitat se regăsesc: alimentele bogate în grăsimi saturate, alimentele prăjite, alcoolul.

Sindromul Reiter – Prognostic

Vindecarea durează între 3 – 9 luni. Dintre pacienţii afectaţi, 10-20% dintre aceştia vor dezvolta o formă cronică a acestei patologii. În unele cazuri, durata manifestării simptomelor se poate prelungi şi până la 15 ani.

Recidiva bolii este relativ frecventă, mai ales la pacienţii pozitivi pentru HLA-B27. Uneori pot apărea doar unele simptome ale bolii, precum conjunctivita.

Complicaţiile sindromului Reiter sunt cu atât mai grave, cu cât articulaţiile sunt mai afectate.

Pacienţiilor li se recomandă să facă controale regulate la medic pentru a preveni complicaţiile şi recidiva.

Sindromul Reiner – Prevenţie

Pentru a preveni apariţia sindromului Reiner este necesar a se urma cu stricteţe regulile de igienă, astfel prevenindu-se infecţiile. De asemenea, evitarea bolilor cu transmitere sexuală (exemplu Chlamydia sp.), prin folosirea prezervativului este esenţială.