Generalități

Sindromul Patau este cunoscut și sub numele de Trisomia 13. Sindromul Patau este o boală genetică gravă care se caracterizează prin existența unui cromozom 13 suplimentar în unele sau chiar în toate celulele organismului. Are o frecvență de aproximativ  1 la 10.000 de nașteri, a treia anomalie cromozomială după sindromul Down (Trisomia 21) și sindromul Edwards (Trisomia 18). Sindromul Patau este însoțit de multiple malformații ale fătului. Media de supraviețuire este de 3 zile, doar 1 din 20 de copii cu acest sindrom ajung să supraviețuiască mai mult de 6 luni.

Forme ale Sindromului Patau

Severitatea acestei anomalii depinde de proporția de celule care deține o copie suplimentară a cromozomului 13. Astfel, cele 3 forme care s-au identificat sunt:

• Trisomia 13 parțială : există un fragment în plus al cromozomului 13 în fiecare celulă a organismului
• Mozaicism al trisomiei 13: unele celule au 3 copii ale cromozomului 13, iar unele celule sunt normale, având doar 2 copii ale cromozomului 13
• Trisomia 13 completă : toate celulele corpului au 3 copii ale cromozomului 13

Forma completă este cea mai gravă și se întâlnește în 80% dintre cazuri.

Cauze

Dezvoltarea normală necesită 2 copii ale cromozomilor autozomi din genomul uman. Prezența unei a treia copii a unui autozom este, în general, letală embrionului în curs de dezvoltare. Prin urmare, trisomia 13 este distinctivă deoarece este una dintre cele doar trei trisomii autozomale pentru care dezvoltarea poate continua până la naștere. De fapt, trisomia 13 este cel mai mare dezechilibru autozomal care poate fi susținut de embrion și totuși permite supraviețuirea până la termen.

Majoritatea cazurilor de sindrom Patau nu sunt moștenite. Aceste cazuri apar ca evenimente aleatorii în timpul formării celulelor reproducătoare (ouă și spermă). O eroare în diviziunea celulară numită non-disjuncție poate duce la celulele reproducătoare cu un număr anormal de cromozomi.

Sindromul Patau poate apărea, de asemenea, atunci când o parte din cromozomul 13 devine atașat la un alt cromozom (translocat) înainte sau la concepție într-o translocație Robertsoniană. Persoanele afectate au două copii ale cromozomului 13, plus material suplimentar din cromozomul 13 atașat la un alt cromozom. Cu o translocație, persoana are o trisomie parțială pentru cromozomul 13 și adesea semnele fizice ale sindromului diferă de sindromul tipic Patau.

Sindromul Patau datorat unei translocații poate fi moștenit. O persoană neafectată poate purta o rearanjare a materialului genetic între cromozomul 13 și un alt cromozom. Această rearanjare se numește  translocație echilibrată deoarece nu există material suplimentar din cromozomul 13. Deși nu au semne de sindrom Patau, persoanele care poartă acest tip de translocație echilibrată prezintă un risc crescut de a avea copii cu această afecțiune.

Semne și simptome în sindromul Patau

Trisomia 13 este asociată cu dizabilități intelectuale severe și anomalii fizice în multe părți ale corpului. Persoanele cu această afecțiune au adesea defecte congenitale ale inimii, anomalii ale creierului sau ale măduvei spinării. Mulți sugari cu trisomia 13 nu reușesc să crească și să se dezvolte, au dificultăți grave de hrănire și episoadele în care există întreruperea temporară a respirației spontane (apnee).

Principalele malformaţii cauzate de trisomia 13:

•          Holoprozencefalie (lipsa emisferelor cerebrale) – 60%

•          Microcefalie

•          Defecte cardiace – 80%

– defect septal ventricular

– defect septal atrial

– patent ductus arteriosis

– mezo sau dextrocardie

– arteră subclaviculară dreaptă aberantă

•          Microoftalmie şi alte probleme ale ochilor (cataractă, coloboma, glaucom).

Uneori ochii lipsesc total şi au fost raportate cazuri rare de ciclopie.

•          Despicătură laterală sau mediană a buzei (cheiloschizis) – ”buză de iepure”

•          Despicătură palatină (palatoschizis)  – ”gură de lup”

•          Despicătură labio-palatină

•          Malformaţii ale urechilor

•          Surditate neurosenzorială (de percepție) și conductivă (de transmisie)

•          Suprapunere degetelor mîinii: degetul mare și indicele tind să acopere de obicei degetul III, iar degetul V poate acoperi degetul IV.

•          Pliu palmar transversal unic (pliu simian)

•          Polidactilie (mai multe degete)

•          Omfalocel (defect de închidere a peretelui abdominal în regiunea ombilicală) – 10%

•          Malformaţii renale – 30%

•          Cutis aplasia (scalp neterminat) – 20%

•          Lipsa mușchilor: palmar lung, palmar scurt, plantar și peronier al treilea

Cele mai frecvente cauze ale decesului în sindromul Patau sunt stopul cardiopulmonar (69%), boala cardiacă congenitală (13%) și pneumonia (4%).

Diagnostic

Diagnosticul poate fi pus și înainte de nașterea bebelușului. La 10-14 săptămâni de sarcină se face un test de screening care evaluează riscul de a avea un copil cu sindrom Down, Edwards sau Patau. Acest test se numește test combinat deoarece implică un test de sânge (dozarea βHCG şi a PAPP-A) și o scanare cu ultrasunete.
Dacă testele de screening arată un risc mare de a avea un copil cu sindromul Patau, se vor realiza anumite teste pentru un diagnostic prenatal definitiv: amniocenteza sau biopsia vilozitatilor coriale. De asemenea, se poate efectua studiul citogenetic al sângelui fetal, care va îndepărta orice suspiciune.

Pentru a se putea diagnostica prenatal eventualele boli genetice, mamele cu vârsta peste 35 de ani sunt sfătuite să își realizeze testele genetice necesare. După naștere, diagnosticul acestei boli se bazează pe semnele și simptomele expuse de suferinzi. Se vor efectua teste cu ultrasunete sau radiografii gastro-intestinale care ar putea afișa problemele de la nivelul organelor ale copilului. Pentru a evidenția problemele structurale de la nivelul creierului, se va efectua un CT sau RMN.
Studiile cromozomiale pot pune un diagnostic definitiv al sindromul Patau şi pot face diferenţierea între sindromul Patau de tip mozaic sau sindromul Patau complet.

Tratament

Sindromul Patau implică anomalii care nu sunt compatibile cu viaţa. Nu există niciun tratament pentru sindromul Patau, însă tratamentul medical al simptomelor este necesar. Tratamentul copiilor afectați implică planificarea individuală. Formele de vindecare administrate unui pacient se face în funcție de starea sa particulară. Tratamentul pentru trisomia 13 vizează, de obicei, abordarea simptomelor fizice specifice cu care s-a născut copilul afectat. În prima fază se concentrează pe furnizarea de hrană şi pe combaterea infecţiilor.

Dacă bebelușul supraviețuiește perioadei neonatale precoce, se poate lua în considerare tratamentul chirurgical al anomaliilor de organ. Prin intervențiile chirurgicale se poate prelungi viața acestuia cu câteva luni sau ani, în funcție de gravitatea leziunilor. Intervențiile chirurgicale sunt amânate până la vârsta de câteva luni din cauza ratei de supraviețuire foarte scăzute în perioada neonatală.

Sfatul genetic

Este obligatorie vizita la un genetician a părinților care își doresc o sarcină, dar care au avut deja un copil cu sindrom Patau.
Riscul de apariție a sindromului Patau la următoarea sarcină diferă în funcție de anomalia cromozomială prezentă în antecedente și în funcție de vârsta mamei.

În cazul trisomiei 13 complete riscul de recurență este de aproximativ 0,5% dacă mama are mai puțin de 35 de ani. Pentru mamele cu vârste peste 35 de ani, riscul de apariție a sindromului Patau la următoarea sarcină crește.

În cazul existenței translocației Robertsoniene sau a mozaicismului la sarcina anterioară, riscul de recurență variază foarte mult.

Riscul de recurență este de 100% dacă un părinte prezintă translocația Robertsoniană a cromozomului 13.

Prognostic

Sindromul Patau este o boală gravă, 91% dintre copii decedând în primul an de viaţă.

Copii care supraviețuiesc au deficienţe mintale grave şi necesită îngrijire specială.

Un prognostic mai bun îl au pacienţii cu trisomie 13 în mozaic unde retardul mintal este variabil. Durata de viaţă a acestora poate ajunge până la 30 ani.