Priapismul reprezintă o condiție clinică rară, care constă într-o erecție prelungită (de peste 4 ore), dureroasă și care nu se însoțește de excitație sau dorință sexuală. Priapismul se asociază cu diverse boli hematologice, precum leucemie, siclemie sau mielom multiplu, dar și cu alte tumori (de prostată, de vezică urinară în stadiu avansat local). Infecțiile pelvine, traumatismele în zona perineală / genitală și afecțiunile neurologice la nivelul maduvei spinării sunt alte condiții asociate cu priapismul. Uneori pacientul își poate provoca priapismul prin injectare intracavernoasă (intrapeniana) de substanțe pentru a trata impotența. Medicamentele folosite sunt papaverina, prostaglandinele și inhibitorii de 5-fosfodiesterază.

Priapism – Cauze

Erecția prelungită și dureroasă apare datorită eșecului detumescenței penisului, determinat de reducerea marcată a fluxului venos (ischemic / cu debit scăzut) sau de creșterea aportului de sânge arterial  (non-ischemic / cu debit crescut).

Priapismul non-ischemic se produce de obicei în urma traumatismului din zona perineului, care lezează arterele peniene centrale. Astfel se formează anevrisme și fistule, care duc la aport necontrolat de sânge arterial la nivelul penisului. Dacă se aspiră sânge din penis, se observă că acesta are niveluri crescute de oxigen (O₂) și normale de dioxid de carbon (CO₂). Și se confirmă că e sânge arterial, oxigenat. Pentru a se pune în evidență anevrismele, se utilizează arteriografia, cu ajutorul căreia se pot emboliza, păstrând funcția erectilă a penisului.

În priapismul cu flux scăzut, drenajul venos penian este obstrucționat datorită următoarelor mecanisme:

•  eliberare în exces de oxid nitric, care determină dilatarea vaselor de sânge;
•  scăderea debitului la nivelul venulelor care realizează drenajul;
•  blocarea detumescenței;
•  relaxarea îndelungată a musculaturii netede din penis (provocată de medicația injectată pentru tratarea impotenței).

Toate cele de mai sus duc la acumularea de sânge venos, vâscos, slab oxigenat (cu nivel crescut de CO₂). Dacă procesul persistă, se produce edem, tromboză și ulterior fibroza corpilor cavernoși, cu impotență.

Priapism – Semne și simptome

Pacientul cu priapism ischemic se prezintă la spital după câteva ore de erecție dureroasă. Corpii cavernoși sunt sub tensiune și dureroși la palpare, spre deosebire de glandul penian și corpul spongios. Ei nu sunt implicați în procesul patologic, deci au o consistență redusă. La cei cu priapism arterial, erecțiile sunt nedureroase, incomplete.

 Ce investigații sunt utile pentru determinarea tipului de priapism?

Examinarea ultrasonografica duplex Doppler color este cea mai importantă investigație imagistică. Ea precizează gradul de afectare a corpilor cavernoși, identifică prezența unei fistule și, cel mai important, certifică prezența sau absența fluxului sangvin prin cele 2 artere cavernoase. Confirmarea diagnosticului de priapism non-ischemic se face prin arteriografie selectivă de arteră rușinoasă internă. Astfel va fi pusă în evidență fistula dintre artera cavernoasă și corpul cavernos. În timpul acestei investigații se recurge la embolizarea terapeutică care, dacă este ineficientă, se poate repeta. Ulterior, se poate ajunge la legarea chirurgicală a arterei rușinoase de aceeași parte cu fistula.

Priapsimu – Tratament

Priapismul reprezintă o urgență medicală, obiectivele tratamentului fiind reducerea durerii, obținerea detumefierii și prezervarea potenței. Prima opțiune de terapie este administrarea intracavernoasă de fenilefrină. Puncția evacuatorie și lavajul corpilor cavernoși reprezintă a două opțiune. Aceasta se realizează sub anestezie epidurală sau rahidiană, cu aspirarea sângelui vâscos printr-un ac gros. Lavajul se face cu ser fiziologic heparinat. Această procedură poate produce remisiunea priapismului, dar dacă după câteva încercări nu se obține, se realizează aspirația sângelui, urmată de injectare de soluție cu fenilefrină sau adrenalină.

Drenajul chirurgical al corpilor cavernoși se face când celelalte proceduri eșuează. Acest drenaj constă într-un șunt caverno-glandular, caverno-spongios sau caverno-safen (comunicare între corpii cavernoși și alte structuri). Este necesară apoi evaluare clinică și prin ecografie Doppler pentru a verifica eficiența procedurii.  Aceasta constă în detumefiere peniană și reluarea fluxului arterial.

Dacă priapismul a apărut în urma unor boli sistemice, precum leucemie sau siclemie, trebuie instituit de urgență tratamentul afecțiunii de bază. Cea mai gravă sechelă a priapismului este impotența, dar recunoașterea precoce și terapia promptă a acestei condiții patologice oferă cele mai mari șanse de a evita această complicație majoră.