Ce este parodontoza?

Parodontoza este termenul popular pentru boala parodontala și reprezintă o afecțiune cronică, de tip inflamator în care sunt afectate una sau mai multe din următoarele structuri ale cavitații bucale: osul alveolar, cementul radicular, gingia și ligamentele parodontale. Parodontoza poate duce, în final, la pierderea dinților prin distrugerea osului care susține dintii si a testutului din jur. Elementul fundamental fără de care nu se poate vorbi despre parodontoza este formarea plăcii bacteriene.

Care sunt cauzele care declanșează apariția parodontozei?

Cauzele acestei afecțiuni sunt multiple, dar, frecvent, în situația pacienților care suferă de boala parodontala, este vorba despre acumularea bacteriilor localizate la limita dintre gingie și dinte, proces concretizat prin depunerea așa numitei plăci bacteriene.

Placa bacteriană sau dentară reprezintă un biofilm complex sau o rețea bacteriană aspectata sub forma unui depozit albicios sau ușor gălbui vizibil la suprafață dinților, a cărui persistența duce, în timp, la transformarea sa în tartru dentar. Tartrul, odată format, va face ca placa bacteriană să nu mai poată fi îndepărtată cu ușurință, devenind, astfel, ca un rezervor pentru bacterii.

Colonizarea bacteriilor în interiorul cavitații bucale este influențată, în principal, de o igienă orală precară, însă boala se poate manifesta și din cauza unor factori favorizanti reprezentați de:

• fumat
• anomalii ale parodontiului marginal
• diverse afecțiuni genetice
• boli sistemice precum : diabet zaharat, anemie, hipovitaminoză C
• medicamente utilizate în epilepsie, tratamente imunosupresoare etc.

Cum determina placa bacteriană apariția parodontozei?

Acumularea bacteriilor în cavitatea orală, va declanșa un răspuns imun al organismului care, odată cu încercarea de a distruge bacteriile, aceasta va cauza, în timp, și distrugerea gingiilor, a osului alveolar și a ligamentelor parodontale. Caracterul progresiv al bolii face ca neglijarea și intarziarea diagnosticului, precum și netratarea în timp util a acestei afecțiuni, să ducă la situația în care dintii să își piardă suportul osos, fiind, astfel, compromisi. In acest caz singura soluție rămâne îndepărtarea dinților afectați, făcând necesară, ulterior, alegerea unui implant dentar profesional.

Cum putem recunoaște parodontoza?

Această boală nu doare și, deci, nu sperie persoana afectată, astfel că, de cele mai multe ori, vizita la stomatolog  și depistarea afecțiunii se face mult mai târziu față de debutul ei. Totuși, există câteva manifestări care pot să pună semne de întrebare:

Inflamația gingiilor (gingivita) – de cele mai multe ori, aceasta poate trece neobservată. Gingivită  reprezintă stadiul inițial al bolii manifestată clinic prin sângerare și tumefiere locală. Dacă placa nu este îndepărtată, bacteriile se vor multiplica în continuare, agravând gingivită. În această situație, dinții vor părea mai lungi, acest fapt datorându-se retracției gingiilor. Din cauza tumefierii, gingia se desprinde progresiv de dinte (retractile), formându-se spații noi numite “buzunărașe”  între cele două structuri, loc ce va favoriza înmulțirea bacteriilor și, astfel, progresia plăcii.

Dacă tratamentul nu este instituit în stadiul incipient, boala parodontala va evolua urmând să fie afectate, în continuare, osul alveolar și ligamentele parodontale, favorizând  apariția mobilității dinților, urmând ca, în faza finală, odată cu resorbția osoasă avansată, dinții să nu mai poată fi salvați.

Alte manifestări:

• Respirație urat mirositoare ce persita,  asociată cu gust neplăcut
• Pungi de puroi la nivelul coletului dentar

Diagnostic și tratamentul parodontozei

Diagnosticul parodontozei se pune pe baza unor examinări prin care medicul stomatolog va verifica dacă există sângerări gingivale, va determina gradul retracției gingivale, aspectul și formă gingiilor, va evalua gradul de mobilitate dentară și va efectua radiografii locale.

În parodontoza, tratamentul este complex și diferă în funcție de gradul evolutiv al bolii.

În faza incipientă, procedee puțin invazive se pot folosi pentru rezultate bune, precum:

• detartrajul, metodă prin care tartrul este înlăturat prin dispozitive cu ultrasunete
• netezire radiculara– procedeu prin care suprafețele rădăcinilor dentare sunt nivelate pentru reducerea depunerii ulterioare a tartrului
• utilizarea substanțelor antibiotice pentru curățarea spațiilor existente între gingie și dinte după o curățare locală în profunzime.

În stadiile avansate, când tratamentul ne-chirurgical nu mai poate rezolva problema, sunt adoptate opțiunile chirurgicale, precum:

• operația de reducere a “buzunaraselor” (cu lambou),
• înlocuirea țesutului deteriorat cu o grefă de țesut moale, prin prelevarea acestuia de la nivelul boltei palatine
• regenerarea osului distrus de boala parodontica printr-un material biocompatibil ce se plasează între dinte și osul existent

Evoluție și profilaxie

Boala parodontală poate fi imprevizibilă, evidențiindu-se prin semne și simptome ce pot să apară sau să se remită în decursul evoluției, având, de cele mai multe ori, caracter episodic. Există și situații în care această boală evoluează rapid, fiind manifestată prin forme agresive ce pot apărea chiar și la persoane tinere. De aceea, o igienă orală corespunzătoare precum, periajul zilnic, utilizarea atei dentare, folosirea apei de gură după fiecare periaj și  vizita regulată la 6 luni la medicul stomatolog poate preveni apariția parodontozei.