Nervul accesor este al unsprezecelea nerv cranian și este un nerv motor. Nervul accesor se distribuie pe o parte a ganglionului plexiform al nervului vag și pe de altă parte la mușchii sternocleidomastoidian și trapez. Astfel, nervul accesor are rol în mișcările de rotație și extensie ale capului, în inspirația forțată și în mișcarea prin care umărul este tras în sus și înapoi.

Originea reală a nervului accesor (XI)

Nervul accesor prezintă două rădăcini: medulară și bulbară.

Rădăcina medulară își are originea în măduva cervicală, la nivelul porțiunii posterioare și laterale a cornului anterior din primele cinci mielomere. Fibrele acestei rădăcini sunt destinate inervației mortorii a mușchilor trapez și sternocleidomastoidian.

Rădăcina bulbară își are originea în nucleul ambiguu din coloana somatomotorie ventrală a trunchiului cerebral. Nervul provine din partea antero-laterală a nucleului hipoglosului. Rădăcina bulbară este destinată nervului vag, fiind considerată o rădăcină aberantă a vagului.

Originea aparentă a nervului accesor (XI)

Rădăcina medulară a nervului accesor părăsește cordonul lateral al măduvei cervicale anterior de rădăcinile posterioare ale primilor cinci nervi spinali cervicali.

Rădăcina bulbară are originea aparentă pe fața antero-laterală a bulbului, în șanțul retroolivar, sub emergența vagului.

Traiectul și raporturile nervului accesor

Rădăcina medulară merge ascendent prin canalul vertebral, pătrunde în cutia craniană prin gaura occipitală și se unește cu rădăcina bulbară, astfel dând naștere nervului accesor. Acesta se îndreaptă lateral, anterior și superior, străbate gaura jugulară, iar apoi se bifurcă formând două ramuri terminale.

Raporturile anatomice sunt în funcție de segmentele sale:

–        În canalul vertebral, rădăcina medulară merge vertical de-a lungul primulor cinci mielomere cervicale, anterior de rădăcinile posterioare ale primilor cinci nervi cervicali și posterior de ligamentul dințat.

–        La trecerea prin gaura occipitală, rădăcina medulară încrucișează posterior marginea superioară a ligamentului dințat și fața posterioară a arterei vertebrale.

–        În etajul posterior al bazei craniului, cele două ramuri fuzionează. Inițial, nervul accesor se găsește sub nervii vag și glosofaringian, ulterior trecând lateral de ei. Nervul accesor trece prin șanțul brăzdat, pe versantul posterior al tuberculului occipital, astfel ajungând la spațiul subarahnoidian.

–        La nivelul găurii jugulare, nervul accesor trece prin compartimentul anterior împreună cu nervul vag și artera meningee posterioară. Nervul accesor se găsește medial de golful venei jugulare interne și lateral de artera meningee posterioară, de nervul vag și cel glosofaringian.

Ramurile terminale ale nervului accesor

Sunt ramurile formate de nervul accesor după ce părăsește gaura jugulară. Acestea sun în număr de două: ramura internă și ramura externă.

1.      Ramura internă se anastomozează cu nervul vag, finalizându-se în ganglionul plexiform. Ramura internă participă la inervația motorie a vălului palatin, laringelui și faringelui, împreună cu nervul vag, formând așa-zisul nerv vago-spinal.

2.     Ramura externă contribuie la inervația motorie a mușchilor sternocleidomastoidian și trapez. Această ramură are un traiect oblic inferior, posterior și lateral, încrucișând vena jugulară internă, ori anterior, ori posterior, iar apoi trece posterior de mușchiul stilohioidian și de pântecele posterior al digastricului, ajungând la sternocleidomastoidian. De aici, ramura externă trece în triunghiul supraclavicular mare, pe care îl strîbate antero-posterior și atinge fața profundă a mușchiului trapez la aproximativ 2-3 cm deasupra claviculei.

Ramurile anastomotice

–        Cu rădăcinile posterioare ale nervilor spinali cervicali în canalul vertebral (citeste aici mai multe despre canalul vertebral). ;

–        Cu ramurile plexului cervical;

–        Cu nervul vag prin ramura internă care pătrunde în ganglionul plexiform și prin câteva filete care merg la ganglionul jugular.

Patologia nervului accesor

O leziune unilaterală limitată la nucleul sau nervul accesor, aproape de distribuiția sa musculară, poate să ducă la paralizie flască ipsilaterală (de aceeași parte) și atrofie secundară a sternocleidomastoidianului și a părții superioare a trapezului. La pacienții cu asemenea leziuni, întoarcerea capului spre partea opusă leziunii este mai dificilă. De asemenea, umărul ipsilateral este puțin căzut, menținerea sa la același nivel cu umărul contralateral leziunii fiind o problemă.