1. Denumire, compoziție și clasa din care face parte Zodediab

Zodediab 30 mg se comercializează sub formă de comprimate cu eliberare modificată. Fiecare comprimat cu eliberare modificată Zodediab conţine ca substanță activă gliclazidă 30 mg. Gliclazida face parte din clasa sulfonilureelor, fiind un antidiabetic. Ca excipienți Zodediab conține:

• Lactoză monohidrat
• Hipromeloză
• Stearat de magneziu E572

2. Indicații și contraindicații

Zodediab este indicat la adulţi pentru tratamentul diabetului zaharat non-insulino dependent (de tip 2), atunci când regimul dietetic, exerciţiile fizice şi scăderea ponderală nu sunt suficiente pentru a controla valorile glicemiei.

Zodediab nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:

• Hipersensibilitate la gliclazidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior și alte sulfoniluree sau sulfonamide
• Diabet zaharat de tip 1
• Pre-comă sau comă diabetică, ceto-acidoza diabetică
• Insuficienţă renală sau hepatică severă: în aceste cazuri este recomandată utilizarea insulinei
• Tratament cu miconazol

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice, s-a observat faptul că cea mai frecventă reacție adversă este hipoglicemia.

Hipoglicemie

Similar altor sulfoniluree, tratamentul cu Zodediab poate produce hipoglicemie, dacă orarul meselor nu este respectat şi, mai ales, dacă sunt omise mesele.

Simptomele posibile ale hipoglicemiei pot fi:

• cefalee
• senzaţie intensă de foame
• greaţă
• vărsături
• oboseală
• tulburări ale somnului
• agitaţie
• agresivitate
• scădere a capacităţii de concentrare şi de reacţie
• depresie
• confuzie
• tulburări de vedere şi de vorbire
• afazie
• tremor
• pareze
• tulburări senzoriale
• ameţeli
• senzaţie de slăbiciune
• pierdere a autocontrolului
• delir
• convulsii
• respiraţie superficială
• bradicardie
• somnolenţă şi pierdere a conştienţei, cu posibilitatea evoluţiei către comă şi deces

În plus, pot fi observate semne de contrareglare adrenergică: transpiraţii, tegumente reci şi umede, anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace. De obicei, simptomele dispar după ingestia de carbohidraţi (zahăr). Îndulcitorii artificiali nu au efect.

În urma experienţei cu alte sulfoniluree, s-a observat că hipoglicemia poate să reapară chiar dacă măsurile luate iniţial s-au dovedit eficiente.
Dacă episodul hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă a fost controlat temporar prin ingestie de zahăr, pot fi necesare tratament medicamentos imediat sau chiar spitalizare.

Alte reacţii adverse

Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie: dacă acestea apar, pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în timpul micului dejun.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar:

 Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Au fost raportate: erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, angioedem, eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase (cum sunt sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică).

 Tulburări hematologice şi limfatice

Modificările hematologice sunt rare. Ele pot include anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie. Acestea sunt, în general, reversibile după întreruperea tratamentului.

Tulburări hepatobiliare

Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (transaminazele și fosfatază alcalină), hepatită (cazuri izolate). În cazul apariţiei de icter colestatic se recomandă întreruperea tratamentului. De regulă, aceste simptome dispar o dată cu întreruperea tratamentului.

Tulburări oculare

Pot să apară tulburări de vedere tranzitorii, în special la începutul tratamentului, datorită modificării valorilor glicemiei.

Reacţii adverse atribuibile clasei farmacoterapeutice

Ca și în cazul altor sulfoniluree, au fost observate următoarele evenimente adverse: cazuri de eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie, vasculite alergice, hiponatremie, creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice sau disfuncţie hepatică (de exemplu colestază şi icter) şi hepatită, care au regresat după întreruperea tratamentului cu sulfoniluree sau, în cazuri izolate, au dus la insuficienţă hepatică ameninţătoare de viaţă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

Un supradozaj cu sulfoniluree poate determina hipoglicemie.

Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierdere a conştienţei sau semne neurologice, trebuie corectate prin aport de carbohidraţi, ajustare a dozei şi/sau modificare a regimului alimentar. Este necesară o supraveghere strictă a pacientului de către medic, până când acesta este sigur că pacientul este în afara oricărui pericol.

Se pot produce reacţii hipoglicemice severe, cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice, acestea trebuie tratate ca urgenţe medicale, care necesită spitalizarea imediată a pacientului. În cazul în care este diagnosticată sau suspectată coma hipoglicemică, se recomandă administrarea intravenoasă rapidă a 50 ml soluţie concentrată de glucoză (20 – 30%), urmată de perfuzarea continuă a unei soluţii mai diluate de glucoză (10%), cu viteza necesară pentru menţinerea glicemiei peste 1 g/l.

Pacienţii trebuie supravegheaţi atent şi, în funcţie de starea clinică după acest interval, medicul va decide dacă este necesară o supraveghere suplimentară. Din cauza legării gliclazidei în proporţie mare de proteinele plasmatice, dializa nu are niciun beneficiu la pacienţi.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Hipoglicemia

Acest tratament trebuie recomandat doar dacă pacienţii au un aport alimentar regulat (incluzând şi micul dejun). Este important ca aceştia să aibă un aport regulat de carbohidraţi, din cauza riscului crescut de hipoglicemie, în cazul în care aportul alimentar este întârziat, insuficient sau cu conţinut scăzut de carbohidraţi.

Pentru a reduce riscul de episoade hipoglicemice, sunt necesare o selecţie atentă a pacienţilor şi a dozei utilizate, precum şi instruirea pacientului.

Controlul deficitar al glicemiei

La un pacient la care se administrează tratament antidiabetic, controlul glicemiei poate fi influenţat de oricare dintre următoarele: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale. În unele cazuri, poate fi necesară administrarea de insulină. La mulţi pacienţi, eficacitatea în scăderea glicemiei a oricărui medicament antidiabetic oral, incluzând gliclazida, poate să scadă în decursul timpului: aceasta se poate datora fie agravării diabetului zaharat, fie unui răspuns redus la tratament.

Analize de laborator

Pentru evaluarea controlului glicemic se recomandă măsurarea valorilor hemoglobinei glicozilate (sau a glicemiei plasmatice venoase în condiţii de repaus alimentar). Autoevaluarea glicemiei poate fi, de asemenea, utilă.

Excipienţi

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Asocieri contraindicate

Miconazol (administrat sistemic sau topic la nivelul mucoasei bucale): accentuează efectul de scădere a glicemiei, cu apariţia posibilă a manifestărilor de hipoglicemie sau chiar comă.

Danazol: efect diabetogen. În cazul în care asocierea nu poate fi evitată, sunt necesare atenţionarea pacientului şi sublinierea importanţei monitorizării glicemiei şi glicozuriei. Poate fi necesară ajustarea dozelor medicamentelor antidiabetice orale în timpul şi după tratamentul cu danazol.

Asocieri nerecomandate

Fenilbutazonă (administrată sistemic): accentuează efectul de scădere a glicemiei al sulfonilureelor (prin deplasarea de la nivelul situsurilor de legare de proteinele plasmatice şi/ sau reducerea eliminării acestora).

Clorpromazină (neuroleptic): la doze mari (>100 mg pe zi de clorpromazină) produce creşterea glicemiei (prin scăderea eliberării insulinei).

Corticosteroizi (administrare sistemică şi topică: intraarticulară, cutanată, rectală) şi tetracosactină: creşterea glicemiei, uneori cu cetoză (prin scăderea toleranţei la glucoză, determinată de către corticosteroizi).

Ritodrină, salbutamol, terbutalină (intravrnos). Creşterea glicemiei, din cauza efectului beta-2 agonist.

Tratament cu anticoagulante (de exemplu warfarina). Sulfonilureele pot duce la potenţarea efectului anticoagulant în timpul tratamentului asociat. Poate fi necesară ajustarea dozelor de anticoagulant.

Se recomandă utilizarea altor medicamente antiinflamatoare sau trebuie avertizat pacientul şi trebuie accentuată importanţa automonitorizării glicemiei. Atunci când este necesar, se recomandă ajustarea dozei de gliclazidă în timpul şi după tratamentul cu medicamente antiinflamatoare.

Alcool etilic: intensifică efectul de scădere a glicemiei (prin inhibarea reacţiilor compensatorii), care pot duce la apariţia comei hipoglicemice. Trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice sau administrarea medicamentelor care conţin alcool etilic.

Sunt necesare atenţionarea pacientului şi sublinierea importanţei autoevaluării glicemiei. Poate fi necesară ajustarea dozei de medicament antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu aceste substanțe.

Sarcina și alăptarea

Nu există experienţă privind utilizarea gliclazidei în timpul sarcinii la om, chiar dacă sunt disponibile câteva date referitoare la utilizarea altor sulfoniluree. Controlul diabetului zaharat trebuie realizat înaintea momentului concepţiei, pentru a reduce riscul de malformaţii congenitale, determinate de diabetul zaharat necontrolat. Pentru tratamentul diabetului în timpul sarcinii nu se recomandă utilizarea antidiabeticelor orale, insulina fiind medicamentul de primă alegere. Se recomandă trecerea de la tratamentul oral la cel cu insulină, înainte de planificarea sarcinii sau imediat ce sarcina a fost descoperită.

Nu există informaţii privind excreţia gliclazidei sau a metaboliţilor săi în laptele matern. Datorită riscului de hipoglicemie neonatală, acest medicament este contraindicat la mamele care alăptează.

5. Doze și mod de administrare

Doza zilnică de Zodediab poate varia de la 30 la 120 mg (adică de la 1 la 4 comprimate de 30 mg pe zi sau de la o jumătate de comprimat la 2 comprimate de 60 mg pe zi) administrate oral, în doză unică, la micul dejun. În cazul în care este omisă o doză nu trebuie să fie crescută doza din ziua următoare. Similar celorlalte medicamente hipoglicemiante, doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul metabolic individual al pacientului.

Doza iniţială

Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi. Dacă nivelul glicemiei este controlat eficient, aceasta doză poate fi utilizată pentru tratamentul de întreţinere.

Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută treptat la 60, 90 sau 120 mg gliclazidă pe zi. Intervalul între fiecare creştere a dozei trebuie să fie de cel puţin 1 lună, cu excepţia pacienţilor a căror glicemie nu a fost redusă după două săptămâni de tratament. În asemenea cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul săptămânii a doua de tratament. Doza maximă recomandată este de 120 mg gliclazidă pe zi. Posibilitatea de rupere a comprimatelor cu eliberare modificată de Zodediab permite un dozaj flexibil.

Înlocuirea unui alt medicament antidiabetic oral

Zodediab poate fi utilizat pentru a înlocui alte antidiabetice orale. Doza si timpul de înjumătăţire ale antidiabeticului folosit anterior trebuie luate în considerare atunci când acesta este înlocuit cu Zodediab. În general nu este necesară o perioadă de tranziţie. Trebuie utilizată o doză iniţială de 30 mg de gliclazidă care va fi ajustată ulterior în funcţie de valoarea glicemiei, aşa cum s-a descris anterior.

Tratament asociat cu alte medicamente antidiabetice

Zodediab poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa-glucozidază sau insulină. La pacienţii insuficient controlaţi cu Zodediab se poate iniţia tratamentul concomitent cu insulină, sub strictă supraveghere medicală.

Vârstnici

Zodediab trebuie administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii cu vârsta sub 65 ani.

Pacienţi cu insuficienţă renală

La pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată se pot utiliza aceleaşi doze ca în cazul pacienţilor cu funcţie renală normală, cu monitorizarea atentă a pacientului. Aceste date au fost confirmate în timpul studiilor clinice.

Pacienţi cu risc de hipoglicemie

În cazul următoarelor tipuri de pacienți:

• subnutriţi sau malnutriţi
• cu tulburări endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenală)
• după întreruperea unei terapii prelungite şi/ sau cu doze mari de corticosteroizi cu boli vasculare severe (boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală vasculară difuză)

Se recomandă utilizarea unei doze iniţiale zilnice minime, de 30 mg.

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea gliclazidei la copii și adoslescenți nu au fost stabilite. Nu există date disponibile la copii.

Mod de administrare

Zodediab este destinat pentru administrare orală. Comprimatele trebuie înghiţite întregi fără a fi zdrobite sau mestecate.

6. Alte informații

Zodediab nu are nici o influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra simptomelor hipoglicemiei şi trebuie să fie atenţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje, în special la începutul tratamentului.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.