Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Zocor 10 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat de Zocor conţine ca substanță activă simvastatină 10 mg. Simvastatina face parte din clasa hipolipemiantelor, fiind un inhibitor al enzimei HMG-CoA reductaza. Ca excipienți, Zocor conține:
Zocor este indicat a fi utilizat pentru tratamentul hipercolesterolemiei primare sau a dislipidemiei mixte, ca adjuvant al regimului alimentar,
atunci când răspunsul la regimul alimentar şi alte tratamente non-farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere în greutate) este insuficient. De asemenea, se poate folosi pentru tratamentul hipercolesterolemiei homozigote familiale ca adjuvant al regimului alimentar şi alte tratamente hipolipemiante sau dacă astfel de tratamente sunt necorespunzătoare.
Zocor este indicat pentru scăderea riscului cardiovascular, reducerea mortalităţii cardiovasculare şi a morbidităţii la pacienţii cu boli cardiovasculare aterosclerotice manifeste sau cu diabet zaharat, cu valori normale sau crescute ale colesterolului, ca adjuvant al corecţiei altor factori de risc şi al altor tratamente cardioprotective.
Zocor nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:
În urma studiilor clinice și famracologice, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.
Rară, însă poate apărea: anemie.
Acestea apar ori foarte rar ori au o frecvență necunoscută a apariției. Ca exemple putem menționa: insomnie, depresie.
Nu sunt întâlnite frecvent, însă au fost raportate: cefalee, parestezii, ameţeli, neuropatie periferică, afectarea memoriei.
Are o frecvență de apariție necunoscută: boală pulmonară interstiţială.
Tulburări gastro-intestinale
Sunt rare. Ca exemple putem menționa următoarele reacții adverse: constipaţie, durere abdominală, flatulenţă, dispepsie, diaree, greaţă, vărsături, pancreatită.
Reacțiile adverse din această categorie nu sunt raportate frecvent. Au fost întâlnite: hepatită/icter,insuficienţă hepatică letală şi non-letală.
Pot apărea următoarele: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, alopecie.
Rare: miopatie(inclusiv miozită), rabdomioliză cu sau fără insuficienţă renală acută, mialgie, crampe musculare.
Într-un studiu clinic, miopatia a apărut frecvent la pacienţii trataţi cu Zocor 80 mg pe zi.
Cu frecvenţă necunoscută: tendinopatie, uneori complicată prin ruptură; miopatie necrotizantă mediată imun.
Au existat raportări foarte rare de miopatie necrotizantă mediată imun, o miopatie autoimună, în cursul sau după tratamentul cu anumite statine. miopatia necrotizantă mediată imun este caracterizată clinic prin: slăbiciune persistentă a musculaturii proximale și printr-o concentrație plasmatică crescută a creatinkinazei, care persistă în ciuda întreruperii tratamentului cu statine; biopsia musculară a arătat miopatie necrotizantă fără semne de inflamație semnificativă; observându-se o îmbunătățire după utilizarea medicamentelor imunosupresoare.
Poate apărea disfuncţia erectilă, însă nu este cunoscută frecvența de apariție a acesteia.
Rare: astenie.
Rar a fost raportat un sindrom probabil de hipersensibilitate care a inclus unele dintre următoarele tulburări: edem angioneurotic, sindrom lupoid, polimialgii reumatice, dermatomiozită, vasculită, trombocitopenie, eozinofilie, VSH crescut, artrită şi artralgie, urticarie, fotosensibilitate, febră, hiperemie cutanată tranzitorie, dispnee şi stare de rău general.
Rar au fost întâlnite următoarele reacții adverse: creşteri ale concentraţiei transaminazelor serice (alanin aminotransferază, aspartat aminotransferază, glutamil transpeptidază), valori crescute ale fosfatazei alcaline, creşterea concentraţiilor serice ale creatinkinazei. Creşteri ale valorilor hemoglobinei glicozilate (test utilizat pentru identificarea diabetului zaharat) şi ale glicemiei serice à jeun au fost raportate la administrarea de statine, inclusiv Zocor.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.
Până în prezent, au fost semnalate câteva cazuri de supradozaj; doza maximă ingerată a fost de 3,6 g. Toţi pacienţii şi-au revenit fără sechele. Nu există tratament specific pentru supradozaj. În acest caz, trebuie adoptate măsuri de tratament simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Simvastatina, similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, poate produce, ocazional, miopatii manifestate ca o durere, sensibilitate sau slăbiciune musculară, asociate cu valori ale creatinkinazei de zece ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale. Uneori, miopatia ia forma rabdomiolizei, asociată sau nu cu insuficienţă renală acută secundară mioglobinuriei, fiind raportate cazuri foarte rare de deces.
Riscul de apariţie al miopatiei este crescut de concentraţiile plasmatice mari ale inhibitorilor de HMG-CoA reductază.
În studii clinice, la câţiva pacienţi cărora li s-a administrat simvastatină au apărut creşteri persistente ale valorilor serice ale transaminazelor. Când tratamentul cu simvastatină a fost întrerupt la aceşti pacienţi, valorile serice ale transaminazelor de obicei au scăzut lent la cele de dinaintea începerii lui. Se recomandă efectuarea testelor funcţiei hepatice înainte de iniţierea tratamentului cu simvastatină şi, ulterior, periodic, conform necesităţilor clinice.
Evaluarea enzimelor hepatice trebuie făcută înainte de creşterea dozei la 80 mg la pacienţii care necesită această creştere a dozei, la trei luni după creşterea dozei şi apoi periodic (de exemplu de două ori pe an) în cursul primului an de tratament. O atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor care prezintă valori crescute ale valorilor serice ale transaminazelor; la aceşti pacienţi evaluările de laborator trebuie efectuate mai frecvent.
Siguranţa şi eficacitatea administrării simvastatinei la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă au fost evaluate într-un studiu clinic controlat efectuat la adolescenţi băieţi şi fete care erau la cel puţin un an după menarhă. Pacienţii cărora li s-a administrat simvastatină au prezentat un profil al reacţiilor adverse în general similar cu cel al pacienţilor cărora li s-a administrat placebo. Nu au fost studiate doze mai mari de 40 mg la această grupă de vârstă.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Este contraindicată asocierea cu itraconazol, ketoconazol, posaconazol, voriconazol, inhibitori de protează HIV (de exemplu nelfinavir), boceprevir, telaprevir, eritromicină, claritromicină, telitromicină, nefazodonă și medicamente care conțin cobicistat, precum şi cu gemfibrozil, ciclosporină şi danazol.
De asemenea, nu se recomandă administrarea concomitentă de Zocor cu următoarele substanțe:
Zocor este contraindicat în timpul sarcinii.
Siguranţa administrării la gravide nu a fost stabilită. Nu au fost efectuate studii clinice controlate cu administrare de simvastatină la gravide. Rar au fost primite rapoarte privitor la malformaţiile congenitale consecutive expunerii intrauterine la inhibitori de HMG-CoA reductază. Totuşi, o analiză a aproximativ 200de sarcini expuse în primul trimestru la simvastatină sau alţi inhibitori de HMG-CoA reductază înrudiţi,
urmărite prospectiv, a arătat o incidenţă comparabilă a malformaţiilor congenitale cu populaţia generală.
Cu toate că nu există dovezi că incidenţa malformaţiilor congenitale la urmaşii pacienţilor care au luat Zocor sau un alt inhibitor de HMG-CoA reductază similar diferă de cea observată la populaţia generală, tratamentul mamei cu Zocor poate reduce nivelul mevalonatului care este un precursor al biosintezei colesterolului. Ateroscleroza este un proces cronic, iar întreruperea tratamentului cu medicamente
hipolipemiante pe parcursul sarcinii nu ar trebui să aibă impact mare asupra riscului de lungă durată asociat
hipercolesterolemiei.
Din aceste motive Zocor nu trebuie administrat la gravide, la femei care încearcă să rămână gravide sau la care se presupune o sarcină. Tratamentul cu Zocor trebuie întrerupt pe durata sarcinii sau până la decelarea clară a unei posibile sarcini.
Nu se cunoaşte dacă Zocor sau metaboliţii săi se excretă în laptele uman. Deoarece multe medicamente se excretă în laptele uman şi datorită potenţialului de apariţie a unor reacţii adverse grave, femeile tratate cu Zocor nu trebuie să-şi alăpteze copiii.
Intervalul de dozare este între 5 şi 80 mg pe zi, administrate oral în priză unică, seara. Se recomandă ca atunci când se consideră necesar ajustarea dozei să se facă la intervale mai mari de 4 săptămâni, până la o doză maximă de 80 mg pe zi administrată o dată pe zi, seara. Doza de 80 mg este recomandată numai pacienţilor cu hipercolesterolemie severă şi cu risc crescut de complicaţii cardiovasculare, la care nu s-au
atins obiectivele terapeutice cu doze mai mici şi atunci când este de aşteptat ca beneficiile să depăşească riscurile potenţiale.
Pacientul trebuie să înceapă un regim hipocolesterolemiant standard şi trebuie să continue să urmeze acest regim pe întreaga perioadă a tratamentului cu Zocor. Doza iniţială uzuală este de 10-20 mg pe zi administrată în priză unică, seara.
În baza rezultatelor unui studiu clinic controlat, doza iniţială recomandată de Zocor este de 40 mg pe zi seara. La aceşti pacienţi Zocor trebuie utilizat ca un adjuvant al altor tratamente hipolipemiante sau atunci când astfel de tratamente nu sunt disponibile.
La pacienţii cu risc crescut de boală cardiacă coronariană, doza uzuală de Zocor este de 20 până la 40 mg/zi, administrată în doză unică seara. Tratamentul medicamentos poate fi iniţiat simultan cu regimul alimentar şi exerciţiile fizice.
Nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată.
Nu este necesară ajustarea dozei.
Intervalul de dozare recomandat este între 10 şi 40 mg pe zi; doza maximă recomandată este de 40 mg pe zi. Dozele trebuie individualizate în funcţie de obiectivul recomandat al tratamentului, aşa cum a fost stabilit de recomandările pentru tratamentul la copii şi adolescenţi. Ajustarea dozelor se va face la intervale de 4 săptămâni sau mai mult.
Zocor se administrează pe cale orală. Zocor poate fi administrat în doză unică seara.
Zocor nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazul conducerii de vehicule sau folosirii de utilaje, trebuie luat în considerare faptul că, în experienţa de după punerea pe piaţă, în cazuri rare, s-au raportat ameţeli.
Perioada de valabilitate este de 2 ani.
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalaj original.
© Copyright 2024 NewsMed - Toate drepturile rezervate.