1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Zalasta

Zalasta 2,5 mg se comercializează sub formă de comprimate. Fiecare comprimat Zalasta conţine ca substanță activă 2,5 mg olanzapină. Olanzapina face parte din clasa neurolepticelor. Ca și excipienți, Zalasta conține:

• Lactoză monohidrat
• Pulbere de celuloză
• Amidon din porumb – pregelatinizat
• Amidon din porumb
• Siliciu coloidal anhidru
• Stearat de magneziu

2. Indicații și contraindicații Zalasta

Olanzapina este indicată a fi administrată în tratamentul schizofreniei. Olanzapina este eficientă în menţinerea ameliorării clinice în timpul tratamentului de întreţinere, la pacienţii care au avut un răspuns clinic la tratamentul iniţial.

De asemenea, acest meidcament este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate spre severe. Olanzapina este recomandată a fi utilizată în prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburări bipolare, al căror episod maniacal a răspuns la tratamentul anterior cu aceasta substanță.

Medicamentul este contraindicat a fi administrat la pacienții cunoscuți cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții menționați anterior. Totodată, utilizarea acestui produs nu este recomandată la pacienții cu risc cunoscut de glaucom cu unghi închis.

3. Reacții adverse și supradozajul cu Zalasta

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Tulburări hematologice şi limfatice

Cele mai frecevente reacții adverse din această categorie sunt:

• Eozinofilie
• Leucopenie
• Neutropenie
• Trombocitopenie

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Dintre acestea cele mai întâlnite sunt următoarele:

• Creştere în greutate
• Valori crescute ale colesterolului
• Valori crescutebale glucozei
• Valori crescute ale trigliceridelor
• Glucozurie
• Apetit alimentar crescut
• Apariţia sau exacerbarea diabetului zaharat asociat ocazional cu cetoacidoză sau comă, inclusiv unele cazuri letale
• Hipotermie

Tulburări ale sistemului nervos

Ca exemple de reacții adverse din această categorie putem menționa:

• Somnolenţă
• Ameţeli
• Acatizie
• Parkinsonism
• Diskinezie
• Convulsii în majoritatea cazurilor în care s-a raportat un risc de convulsii sau de factori de risc pentru apariţia convulsiilor
• Distonie (incluzând mişcări oculogire)
• Diskinezie tardivă
• Amnezie
• Disartrie
• Sindrom neuroleptic malign
• Simptomatologi e dată de întreruperea tratamentului

Tulburări cardiace

Pot apărea:

• Bradicardie
• Tahicardie
• Prelungirea intervalului QTc
• Fibrilaţie ventriculară, moarte subită

Tulburări gastro-intestinale

A fost identificată apariția efectelor  anticolinergice uşoare, tranzitorii incluzând constipaţie şi xerostomie. De asemenea, pot apărea și distensia abdominală și pancreatita.

Tulburări hepatobiliare

Dintre acestea, putem menționa:

• Creşteri tranzitorii, asimptomatice ale valorilor aminotransferazelor hepatice (ALAT, ASAT), în special la iniţierea tratamentului
• Hepatită (incluzând forme prin afectare hepatocelulară, prin colestază sau prin mecanism mixt)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Au fost raportate apariția erupției cutanate tranzitorii, a alopeciei și a reacțiilor de fotosensibilitate.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Pot apărea atât retenția urinară cât și incontinența urinară. Mai poate apărea și inițierea ezitantă a micțiunii.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Din această categorie putem enumera:

• Disfuncţie erectilă la bărbaţi
• Scăderea libidoului atât la bărbați cât și la femei
• Amenoree, mărirea în volum a sânilor, galactoree la femei.
• Ginecomastie/mărirea în volum a sânilor la bărbați
• Priapism

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Din această categorie cele mai raportate reacții adverse sunt:

• Astenie
• Fatigabilitate
• Edeme
• Febră

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozajul

Simptomele de supradozare foarte frecvente (incidenţa > 10%) includ tahicardie, agitaţie/agresivitate, disartrie, diferite simptome extrapiramidale şi nivel de conştienţă redus, de la sedare până la comă. Alte manifestări semnificative de supradozare sunt delirul, convulsiile, coma, posibil sindrom neuroleptic malign, deprimarea respiratorie, aspiraţia traheobronşică, hipertensiunea sau hipotensiunea arterială, aritmiile cardiace (< 2% din cazurile de supradozare) şi stop cardiorespirator.

S-au raportat cazuri letale în urma unui supradozaj acut de numai 450 mg, dar s-a raportat şi supravieţuirea după un supradozaj acut de aproximativ 2 g de olanzapină administrată oral.

Nu există un antidot specific pentru olanzapină. Nu se recomandă inducerea vărsăturilor. Se pot lua măsurile standard de tratament al intoxicaţiei acute (de ex. lavajul gastric, administrarea de carbune activat). Administrarea concomitentă a cărbunelui activat reduce biodisponibilitatea orală a olanzapinei cu 50-60%.

În funcţie de starea clinică, se va institui tratament simptomatic şi monitorizarea funcţiilor vitale, inclusiv tratamentul hipotensiunii arteriale şi al colapsului circulator şi susţinerea funcţiei respiratorii.

Nu se vor utiliza epinefrina, dopamina sau alte simpatomimetice beta–agoniste, deoarece betastimularea poate agrava hipotensiunea. Este necesară monitorizarea cardiovasculară, pentru depistarea unor posibile aritmii. Supravegherea şi monitorizarea medicală atentă trebuie continuate pâna la recuperarea pacientului.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe Zalasta

Psihoza asociată demenţei şi/sau alte tulburări de comportament

Olanzapina nu este recomandată la pacienţi cu psihoze asociate demenţei şi/sau tulburări de comportament , deoarece determină creşterea mortalităţii şi a riscului de accident vascular cerebral.

Boala Parkinson

Nu se recomandă utilizarea olanzapinei în tratamentul psihozei asociate cu agoniştii dopaminergici la pacienţii cu boala Parkinson.

Sindrom Neuroleptic Malign

Sindromul Neuroleptic Malign este o afecţiune care pune viaţa în pericol, asociată cu medicaţia antipsihotică. Cazuri rare raportate ca Sindrom Neuroleptic Malign au fost, de asemenea, asociate cu tratamentul cu olanzapină. Manifestările clinice ale Sindrom Neuroleptic Malign sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea stării mintale şi semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau oscilaţii tensionale, tahicardie, diaforeză şi aritmii cardiace). Alte semne pot include creşterea creatinfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. Dacă bolnavul dezvoltă semne şi simptome care indică Sindrom Neuroleptic Malign sau prezintă febră mare inexplicabilă fără alte manifestări clinice ale Sindromului Neuroleptic Malign, toate medicamentele antipsihotice, inclusiv olanzapina, trebuie întrerupte.

Întreruperea tratamentului

În cazul în care administrarea olanzapinei se întrerupe brusc, s-au raportat rar simptome acute, cum ar fi transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate, greaţă sau vărsături. Atunci când se întrerupe olanzapina, se recomandă reducerea treptată a dozei.

Activitatea generală asupra SNC

Ca urmare a efectelor olanzapinei în primul rând asupra sistemului nervos central, este necesară prudenţă atunci când aceasta se administrează în asociere cu alte medicamente cu acţiune centrală şi cu alcoolul etilic. Deoarece prezintă antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate să acţioneze antagonist faţă de efectele agoniştilor dopaminergici direcţi şi indirecţi.

Convulsii

Olanzapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente convulsive sau la cei expuşi unor factori care pot să scadă pragul convulsivant.

Lactoză

Comprimatele de Zalasta conţin lactoză. Nu se recomandă tratamentul cu Zalasta la pacienţii cu intoleranţă ereditară la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie de glucoză galactoză.

Sarcina și alăptarea

Nu există studii cu control adecvate şi la femeile gravide. Pacientele vor anunţa medicul în cazul apariţiei sarcinii sau intenţiei unei sarcini în timpul tratamentului cu olanzapină. Datorită experienţei limitate la om, olanzapina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, decât dacă beneficiul matern justifică
riscul fetal potenţial.

Copiii nou-născuţi expuşi la medicamente antipsihotice (inclusiv olanzapină) în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină au risc de reacţii adverse, incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de întrerupere, care pot varia după naştere din punct de vedere al severităţii şi duratei. S-au raportat agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, insuficienţă respiratorie sau tulburări de alimentare. Prin urmare, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Într-un studiu cu mame sănătoase care alăptau, olanzapina a fost excretată în laptele matern. Expunerea medie a sugarului (mg/kg) la concentraţia de echilibru a fost estimată la 1,8% din doza de olanzapină maternă (mg/kg). În timpul tratamentului cu olanzapină nu se recomandă alăptarea.

5. Doze și mod de administrare Zalasta

Adulţi

• Schizofrenie:  doza iniţială recomandată de olanzapină este de 10 mg/zi.
• Episoade maniacale: în monoterapie, doza zilnică iniţială este de 15 mg; în terapia asociată, doza zilnică este de 10 mg.
• Prevenirea recurenţelor în tulburarea bipolară: Doza iniţială recomandată este de 10 mg/zi.

Pentru pacienţii la care s-a administrat olanzapină pentru tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeaşi doză. Dacă apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacă este necesar) şi dacă
starea clinică o impune, se suplimentează medicaţia, pentru tratamentul simptomelor modificărilor de dispoziţie.

• În cursul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale şi prevenirii recurenţelor din tulburările bipolare, doza zilnică poate fi ajustată în funcţie de starea clinică individuală, în intervalul 5-20 mg/zi.

Creşterea dozei peste cea iniţială recomandată este indicată numai după o evaluare clinică adecvată şi nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore. Olanzapina se poate administra indiferent de orarul meselor, deoarece absorbţia medicamentului nu este afectată de alimente.

Întreruperea tratamentului cu olanzapină se face prin reducerea gradată a dozei.

Pacienţii vârstnici

Nu este indicată folosirea de rutină a unei doze iniţiale scăzute (5 mg/zi), dar aceasta trebuie luată în considerare la pacienţii în vârstă de 65 de ani sau mai mult, atunci când factorii clinici o justifică.

Pacienţii cu afecţiuni renale şi/sau hepatice

La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare o doza iniţială scăzută (5 mg). În caz de insuficienţă hepatică moderată, doza iniţială va fi de 5 mg şi poate fi crescută cu precauţie.

Fumători

Nu este necesar ca doza iniţială şi intervalul dintre doze să fie modificate de rutină la nefumători în comparaţie cu fumătorii. Metabolizarea olanzapinei poate fi indusă de fumat. Se recomandă monitorizarea clinică şi, dacă este necesar, poate fi luată în considerare o creştere a dozei de olanzapină.

În cazul prezenţei mai multor factori ce pot determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sex feminin, vârstă înaintată, nefumator), se va lua în considerare scăderea dozei iniţiale. În funcţie de necesităţile terapeutice, creşterea dozelor se va face cu prudenţă.

Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă utilizarea olanzapinei la copii şi adolescenţi sub 18 ani din cauza lipsei informaţiilor referitoare la siguranţă şi eficacitate. În studiile clinice de scurtă durată la pacienţi adolescenţi s-a raportat o magnitudine mai mare a creşterii în greutate, a alterărilor lipidelor şi prolactinei faţă de studiile la pacienţi adulţi.

Mod de administrare

Zalasta se administrează pe cale orală.

6. Alte informații Zalasta

Nu există studii asupra efectelor medicamentului asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Datorită faptului că olanzapina poate produce somnolenţă şi ameţeală, se recomandă precauţie la operarea utilajelor, inclusiv condusul vehiculelor.

Perioada de valabilitate este de 5 ani.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.