1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Tasmar

Tasmar 100 mg se comercializează sub formă de comprimate filmate. Fiecare comprimat filmat de Tasmar conţine ca substanță activă tolcaponă 100 mg. Tolcapona este un inhibitor reversibil, selectiv, şi activ pe cale orală al catecol-O-metiltransferazei (COMT), făcând parte din clasa medicamentelor antiparkinsoniene. Ca excipienți, Tasmar conține:

• Hidrogenofosfat de calciu
• Celuloză microcristalină
• Polividonă K30
• Glicolat de amidon sodic
• Lactoză monohidrat
• Talc
• Stearat de magneziu

2. Indicații și contraindicații

Tasmar este indicat, în asociere cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa, în tratamentul pacienţilor cu boală Parkinson idiopatică cu fluctuaţii motorii, responsivă la levodopa, care nu răspund sau prezintă intoleranţă la alţi inhibitorii catechol-O-metil-transferază. Datorită riscului afectării hepatice acute, potenţial letale, Tasmar nu trebuie considerat ca terapie adjuvantă de prima linie la tratamentul cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa.

Deoarece Tasmar trebuie folosit doar în combinaţie cu levodopa/benserazidă şi levodopa/carbidopa, informaţiile privind recomandarea acestor preparate levodopa se aplică de asemenea utilizării concomitente cu Tasmar.

Acest medicament nu este recomandat a fi administrat în următoarele situații:

• Hipersensibilitate la tolcaponă sau oricare dintre excipienţii enumeraţi anterior
•  Dovezi ale unei afecţiuni hepatice sau valori crescute ale enzimelor hepatice
•  Diskinezie severă
•  Antecedente de complex de simptome asociate Sindromului Neuroleptic Malign şi/sau rabdomioliză non-traumatică sau hipertermie
•  Feocromocitom
•  Tratament cu inhibitori non-selectivi ai mono-amino-oxidazei

3. Reacții adverse și supradozaj

În urma studiilor clinice și farmacologice efectuate, s-au decelat următoarele categorii de reacții adverse.

Infecţii şi infestări

Cele mai frecvente reacții adverse din această categorie sunt infecţiile tractului respirator superior.

Tulburări psihiatrice

Sunt foarte frecvente:

• Tulburare de somn
• Visare excesivă
• Somnolenţă
• Confuzie
• Halucinaţii
• Tulburări ale controlului impulsurilor (Libido crescut, hipersexualitate, dependenţă patologică de jocurile de noroc;, cumpăratul și cheltuitul compulsiv, măncatul în exces, mancatul compulsiv

Tulburări ale sistemului nervos

Apar foarte frecvent:

• Diskinezie
• Distonie
• Cefalee
• Ameţeală
• Somnolență
• Simptome ortostatice
• Complexul de simptome asociate Sindromului Neuroleptic Malign
• Hipokinezie
• Sincopă

Tulburări gastrointestinale

Au fost raportate frecvent:

• Greaţă
• Diaree
• Vărsături
• Constipaţie
• Xerostomie
• Dureri abdominale
• Dispepsie

Tulburări de metabolism şi nutriţie

Au fost foarte frecvent întâlnite cazuri ce au avut ca reacție adversă principală anorexia.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

A fost frecvent întâlnită transpirația abundentă ca reacție adversă în urma administrării Tasmar.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

A fost raportată modificarea culorii urinei.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Din această categorie putem menționa:

• Durere în piept
• Simptome asemănătoare gripei

Tulburări hepatobiliare

Sunt mai puțin frecvente:

• Insuficienţă hepatocelulară în cazuri rare cu evoluție letală
• Investigaţii clinice Frecvente Creșterea alanin aminotransferazei

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare.

Supradozaj

S-au raportat cazuri izolate de supradozaj accidental sau intenţionat cu comprimate de tolcaponă. Totuşi circumstanţele clinice ale acestor cazuri au fost atât de diverse, încât nu se pot trage concluzii generale pe baza lor.

Cea mai mare doză de tolcaponă administrată la om a fost de 800 mg de 3 ori/zi, cu sau fără administrare concomitentă de levodopa, în cadrul unui studiu de 1 săptămână la voluntari vârstnici sănătoşi. Concentraţia plasmatică maximă a tolcaponei la această doză a fost în medie de 30 µg/ml (comparativ cu 3 şi respectiv 6 µg/ml, la 100 respectiv 200 mg tolcaponă de 3 ori/zi). S-au observat greaţă, vărsături şi ameţeală, în special în aasociere cu levodopa.

Ca tratament pentru supradozaj, se recomandă spitalizarea. Sunt indicate măsuri generale de susţinere. Datorită proprietăţilor fizicochimice ale compusului, hemodializa este puţin probabil să fie utilă.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte substanțe

Terapia cu Tasmar trebuie iniţiată numai de către un medic cu experienţă în managementul bolii Parkinson avansate, pentru a se asigura o evaluare adecvată a raportului risc/beneficiu. Tasmar nu trebuie prescris până când pacientul nu este informat în detaliu asupra riscurilor.

Afectare hepatică

Tasmar nu trebuie prescris dacă testele funcţiei hepatice prezintă valori anormale sau dacă există semne de insuficienţă hepatică . Dacă Tasmar urmează să fie prescris, pacientul va fi informat care sunt semnele şi simptomele care pot indica afectarea hepatică şi că, întrun astfel de caz, trebuie să contacteze de urgenţă medicul. Pe parcursul tratamentului, funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale de 2 săptămâni în primul an de terapie, la intervale de 4 săptămâni în următoarele 6 luni şi apoi la intervale de 8 săptămâni.

Sindrom Neuroleptic Malign

La pacienţii cu Parkinson, sindromul neuroleptic malign tinde să apară la întreruperea sau oprirea medicaţiilor dopaminergice. În consecinţă dacă simptomele apar după întreruperea tratamentului cu Tasmar, medicul trebuie să aibă în vedere mărirea dozei de levodopa a pacientului.

Tulburările de control a impulsurilor

Pacienţii ar trebui să fie monitorizaţi în mod regulat pentru dezvoltarea tulburărilor de control a impulsurilor. Pacienţii şi personalul medical ar trebui să fie conştienţi că simptomele legate de comportament ale tulburărilor de control a impulsurilor, incluzând practicarea în mod patologic a jocurilor de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitate, achiziţiile sau cheltuielile compulsive, bulimia sau alimentarea compulsivă pot apărea la pacienţii trataţi cu agonişti de dopamină şi/sau alte tratamente dopaminergice cum ar fi Tasmar în asociere cu levodopa. Reevaluarea tratamentului este recomandată dacă vreunul dintre simptome se manifestă.

Excipienți

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Interacțiuni

Datorită interacţiunii dintre benserazidă şi tolcaponă la doze mari (care duce la nivelele crescute de benserazidă) medicul trebuie, până când se va acumula mai multă experienţă, să fie atent la reacţiile adverse legate de doză.

De asemenea, Tasmar nu trebuie administrat împreună cu inhibitorii neselectivi ai monoamin-oxidazei (MAO) (ca de exemplu fenelzina şi tranilcipromina).

Deoarece informaţiile clinice sunt limitate în ceea ce priveşte asocierea de warfarină şi tolcaponă, în caz de administrare concomitentă trebuie monitorizaţi parametrii coagulării.

Sarcina și alăptarea

Nu există date adecvate privind utilizarea tolcaponei la femeile gravide. Ca urmare, Tasmar trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

În studiile la animale, tolcapona a fost excretată în laptele matern. Siguranţa tolcaponei la sugari nu este cunoscută; ca urmare femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Tasmar.

5. Doze și mod de administrare

Copii și adolescenți

Tasmar nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani datorită datelor insuficiente asupra siguranței sau eficacității. Nu există nicio indicație relevantă pentru utilizare la copii și adolescenți.

Vârstnici

Nu este recomandată nicio ajustare a dozei de Tasmar pentru pacienții vârstnici.

Insuficienţă hepatică

Tasmar este contraindicat pentru pacienți cu boală hepatică sau enzime hepatice crescute.

Insuficienţă renală

Nu este recomandată nicio ajustare a dozei de Tasmar pentru pacienții cu disfuncție renală ușoară sau moderată. Pacienții cu disfuncție renală severă trebuie să fie tratați cu precauție.

Mod de administrare Tasmar

Administrarea de Tasmar se va face numai pe bază de prescripţie medicală şi sub supravegherea unor medici cu experienţă în managementul bolii Parkinson avansate. Tasmar este administrat oral de trei ori pe zi, zilnic. Tasmar poate fi luat cu sau fără alimente.

Comprimatele de Tasmar sunt acoperite de un film protector și trebuie să fie înghițite întregi deoarece tolcapona are un gust amar.

Prima doză din zi de Tasmar trebuie luată cu prima doză din zi de preparat levodopa, iar dozele următoare trebuie adminsitrate aproximativ la 6 şi 12 ore mai târziu. Doza recomandată de Tasmar este de 100 mg de 3 ori/zi, întotdeauna ca adjuvant al terapiei cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa. Tasmar trebuie întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului (indiferent de doză). Nu trebuie depăşită doza terapeutică maximă de 200 mg de 3 ori/zi, deoarece nu există dovezi de eficacitate suplimentară la doze mai mari.

6. Alte informații

Nu s-au efectuat studii privind efectele Tasmar asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu există dovezi din studiile clinice conform cărora Tasmar afectează negativ capacitatea pacientului de a conduce sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea pacienţii trebuie informaţi că datorită simptomelor bolii Parkinson capacitatea lor de a conduce şi de a opera maşini poate fi afectată negativ.

Perioada de valabilitate este de 5 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.